Echilibrul economic

Principiul de incertitudine al masei monetare

 Echilibrul economic

Punctul de echilibru economic este o valoare pur teoretică, imposibil de calculat în practică. Câteodată estimăm că suntem mult sub/peste punctul de echilibru (ex: "șomaj mare" respectiv "bulă imobiliară") dar niciodată nu ştim exact unde este punctul de echilibru.

 Cererea de parchet spre exemplu, are oscilații mari în jurul punctului de echilibru. Câțiva ani este moda de a schimba parchetul iar cererea este foarte mare, apoi cățiva ani cererea pentru parchet scade mult, chiar sub rata medie de înlocuire. Trebuie să treacă alți câțiva ani pentru ca cererea să revină pe aceeași piață.

 Comparaţia care mi-a venit în minte este cu o maşină în mişcare, care în funcţie de drum se mişcă în sus şi în jos pe arcuri când trece peste o groapă sau peste o piatră mai înaltă. Valoarea de echilibru este înălţimea la care stă maşina când este oprită, dar odată pusă în mişcare, maşina oscilează constant în jurul punctului de echilibru. Dacă ar putea urca/coborî oameni în mers (precum în economie), punctul de echilibru s-ar modifica și el. Accelerările/decelerările modifică şi ele înălţimea faţă/spate - relativ la şosea.

 Cu cât viteza mașinii crește ("economie supraîncălzită"), cu atât orice denivelare din drum are un efect mai mare asupra oscilației mașinii, putând chiar să o facă să intre în derapaj.

 Economia nu se poate opri ca să-i vedem punctul de echilibru, la fel cum nu poţi opri inima unui om ca să măsori cât sânge circulă prin artere și vene. Dar putem estima în funcţie de anumite semne vitale (puls, tensiune) când omul este deshidratat.


 Principiul de incertitudine

 În fizică, principiul de incertitudine al lui Heisenberg spune că nu poți măsura în același timp cu maximă precizie poziția și viteza unei particule. Cu cât măsori mai bine una dintre ele, cu atât scade precizia celeilalte (diferenta devine sesizabilă la scară cuantică).

 În economie, echilibrul dintre masa monetară și prețuri este dat de ecuația  M * V = P * Q, unde M este masa monetară, V este viteza de circulație a banilor, P este nivelul prețurilor, Q este cantitatea de produse. Consecintă ecuației ar fi că dacă crește masa monetară (M) fără să scadă viteza de circulație (V) și fără să crească cantitatea de produse (Q), atunci vor crește prețurile (P).

 Interesant este parametrul V, care este greu de definit. Dacă mai multă lume ține banii "la saltea", spunem că viteza de circulație scade, iar dacă se fac multe tranzacții, viteza crește.

 Dacă viteza de circulație a banilor (V) scade mult (nu se mai dau credite), este necesară creșterea masei monetare (M) pentru a menține echilibrul din ecuație, cu același P și Q. Acest efect era mai puțin pregnant atunci când banii erau preschimbabili direct într-o cantitate fixă de aur, întrucât aurul avea o valoare intrinsecă ralativ constantă față de celelalte produse.

 Pe de altă parte, viteza de circulație a banilor determină și creșterea/descreșterea masei monetare, prin sistemul rezervelor fracționate. Dacă ai opri economia pentru a măsura un instantaneu al masei monetare (M), atunci viteza de circulație (V) nu ar avea sens.

  Principiul de incertitudine al masei monetare ar spune că nu poți să măsori simultan cu maximă precizie mărimea masei monetare și viteza de circulație, deci nici produsul lor, ceea ce face ca evaluările asupra masei monetare optime să fie imposibil de efectuat cu exactitate.

 Notă : acest principiu este doar o metaforă fizică care mi-a venit în minte pentru sistemul monetar. Din câte știu nu există un principiu de acest tip în teoria economică.