Proză lirică

Republic câteva experimente literare pe care le-am făcut în perioada liceului și facultății. Nu știu dacă se încadrează într-un gen literar anume. La vremea respectivă am folosit termenul (eronat) de "proză lirică" pentru că în general am găsit rima prea limitativă însă am fost atras de simbolistica poetică. Stilul ar putea să fi fost influențat de poezia lui Marin Sorescu. Am adăugat diacritice și mici corecturi ortografice; restul este păstrat neschimbat, inclusiv formatarea și însemnările.

---

PORTRET

O inimă se încăpățâna să bată
într-un trup obosit și bolnav
Iar el, îngrozit de propria-i frică de moarte,
nu-i mai dădea
nici măcar
puținul de care avea nevoie
pentru a bate mai departe

---

FRICĂ

Zâmbetul mutilat de vreme
abia dacă mai amintea,
câteodată,
de fericirea inocentă a copilăriei;
Lumina ochilor murise...

---

SENSUL VIEȚII

Torțe arzând în bătaia vântului...
se pot stinge;
Dar cele rămase aprinse
le pot aprinde iar...
Lumina lor trebuie să fie mare !

---

ECHILIBRISTICĂ

Simt pe umeri greutatea celor ce mă sprijină
Și cum mă vor strivi de voi cădea...

---

VIAȚA

Sisif reuși în sfârșit să ajungă în vârful muntelui
și plictisit, muri..

---

NOSTALGIE

Demult nu m-am mai trezit
uimit că exist;
Și n-am mai adormit
visând la a doua zi;
Oare pentru că am crescut
sau pentru ca îmbătrânesc...?

---

EU

Visez la o melodie ca o apa dezlănțuită,
ieșind din matcă,
care în calea ei smulge mărăcinii și pietrele,
instaurându-și domnia ei de fertilitate;
Visez la mine...

---

SCRISOARE MIE

(fila de jurnal)

De vei citi aceste rânduri
Și le vei renega odat'
Eu voi fi fost murit în chinuri
Și-n tine voi fi-nmormântat

Dar dacă vrei în ochii mei să crești
Sădește-mi pe mormânt o floare
Cu minele din tine s-o hrănești
Și preș să-i fi tu ei pentru picioare

---

VIZIUNE (înainte)

În valuri mă arunc spre tine
Și tot în valuri mă retrag
Dar țărmul tău atât de drag
Este mereu alăturea de mine

(made in high-scool, 1994-1995)

---

Modestie

Îmi închipui câteodată
că sunt
cel mai inteligent
cel mai moral  și cel mai bun
om din lume...    Și mă apucă atunci
o tristețe  și o deznădejde
adâncă :
chiar atât de rău stăm ?

---

Afectivitate

Eu am comis păcatul cel infam  Știind mereu că totdeauna nu se poate Și pentru-acest truism rebel
Mă tem că clipele-mi sunt luate

---

Aliaj

(iul 2007)

Inimă de alamă
Puțin grea de la plumb
Puțin sclipitoare de la cupru
Sunând a gol...
Păcănind a neliniște
Când o apeși ușor Sclipind a mirare
Când se încălzește de-o rază

Inima mea,
Fii aliatul
meu !

---