Filosofia lui Mihvoi

Să spunem că vrei să duci doi câini în coteț. Cum e mai ușor să o faci: îi mâni ca pe oi din 3 direcții, sau le fluturi o bucată de carne ca să vină după tine? Stimulii negativi sunt eficienți pentru a face pe cineva să nu facă ceva. Câinele poate învăța că dacă roade pantofii ia bătaie și poate ajunge să se abțină de la asta. Pentru a învăța un câine să facă trucuri însă (de exemplu să stea în două labe), e nevoie și de puțină... mâncare.

Din nou, de pe vechea mea pagină personală, câteva reflecții personale despre inteligență, în grafia originală (fără diacritice). Redactat pe 2004-01-25: " Inteligenta: Inteligența se poate defini ca și masură a capacității de procesare a informatiei (stimulilor), a unei ființe vii, în raport cu adaptarea. De obicei inteligenta se defineste in raport cu acele patternuri de procesare a informatiei care sunt susceptibile sa poate contribui decisiv la adaptarea unei specii in mediul in care traieste.   Aceasta abordare rezolva mai multe probleme in definirea inteligentei:

Azi dimineață, în tramvai. O voce oarecum familiară intonează un refren cunoscut: "vă rog, vreau să iau și eu o pâine, mi-e foame". În mod neașteptat, nimeni nu reacționează. Trec câteva zeci de secunde apăsătoare. Mă uit până la urmă la el. Pantofi stilați, dar foarte uzați, probabil "de căpătat"; blugi ușor uzați; ochelari cu lentile foarte groase. Nu pare chiar tipul de cerșetor de lux. Parcă nu l-am mai auzit de mult prin tramvaiul 32. S-a urcat de la "11 iunie", vorbește într-un mod cântat, de parcă ar ține o slujbă. Probabil își face veacul pe lângă biserica de acolo. O femeie îl apostrofează până la urmă că sigur nu pentru pâine vrea banii... ***

foto: Bogdan V. Fapt divers: În SUA fumează ~ 18% din populație. În România fumează ~ 26% din populație (sursa: Wikipedia ). Probabil capitaliștii ăștia din SUA ori sunt prea săraci ori nu știu ce e bun...

Am renunțat momentan să introduc reclame pe acest blog. Am experimentat cu AdSense începând de anul trecut, cu întreruperi, însă câștigul oferit nu merită poluarea blogului. Nu am sperat să câștig ceva semnificativ din blog, însă am fost curios cum ar merge. Eram și curios dacă Google trimite mai mult trafic către site-urile cu reclamă de la ei. Răspunsul scurt este "nu", traficul a rămas relativ constant după activarea AdSense.

Victor Ponta trebuia să demisioneze mult mai demult. Totuși, mi-e greu să fiu entuziasmat că a făcut-o acum, o să vă explic și de ce.

Ultima modă este să ai ca fotograf la nuntă... o dronă. Are avantajul că poți filma spectaculos din aer, poți varia cadrul mult mai mult și mai repede decât o poate face un sistem optic.

Au început să apară polițiști care se asigură că și pietonii respectă culoarea semaforului, de exemplu la Piața Unirii. E un pic șocant pentru oameni, mai ales ca nu a existat o campanie de informare înainte. Bănuiesc că se dau în principal avertismente, cel puțin până se obișnuiesc oamenii cu faptul că regula trebuie chiar respectată.

M-am bucurat atunci când în Parcul Unirii din București s-a permis staționarea pe iarbă, așa cum am văzut și în Paris. E foarte plăcut să vezi și să simți iarba măcar câteva minute într-un oraș plin de betoane. Diferența este că în Paris iarba e mai verde, mai ales după ce trece primăvara. Parcul Unirii a avut și el iarbă verde în mai, i-am făcut o  panoramă 360 . De multe săptămâni însă, iarba a început deja să se usuce.

Click pentru "Photo Sphere" ( panorama 3D interactivă) - necesită Google Plus - Și o vedere din vârf, panoramică (click pe poză):

Două imagini din București:

O fi bine să aștepte 300 după 10? Întreb asta mai ales în condițiile în care cei 10 din mașină nu vor ajunge mai repede la destinație dacă așteaptă pe linia de tramvai, față de a aștepta lângă. Imaginea de mai jos este una obișnuită la Piața Unirii, la capătul tramvaiului 32. Foarte des, mașinile blochează tramvaiul în timp ce așteaptă să facă dreapta, singura direcție în care pot merge.

De jumătate de an am început, în secret, să scriu un blog în limba engleză. Obiectivul este să tratez acolo subiectele pe care mi-ar plăcea să le discut într-un cerc mai larg decât cel național.

Din ciclul republicărilor : Cu ce drept? - schiță pseudo - S.F. -   Eram atât de mândru când l-am terminat! Mi-a trebuit o viată să-l fac, noroc ca nu a mai trebuit să inventez și lumea. Cea mai importantă componentă a sa (și cel mai greu de găsit) era un cristal polimorfic, care își modifica local permeabilitatea luminoasă în funcție de radiația luminoasă care îl parcurge. Din el obțineam un sistem de prisme și oglinzi care orientau după legi complexe lumina primita. Principiul este relativ simplu: semnalele senzorilor erau transformate în semnale luminoase, care erau transmise prin cristal unor traductori, care le transformau apoi în mișcări ale brațelor, cu care îl înzestrasem din belșug.

Din ciclul republicărilor : De la lume adunate: (sursă necunoscută acolo unde nu se specifică) Nu pentru ca este greu nu ai curaj, ci este greu pentru ca nu ai curaj Gramatica este pentru limba ca schela pentru o cladire : o ajuta sa se ridice, dar pentru ca, apoi, cladirea sa-si dezvaluie adevarata frumusete, schelele trebuie coborate (George Pruteanu, aproximativ)

Tot de pe vechea mea pagină personală: Undeva Undeva, între nimic și ceva între dragoste și ură, între iubire și milă, între permanent și viitor, între acum și totdeauna, între adevăr și minciună, între sinceritate și sofism, între ei și mine, între mine și nimic, între nimic și rău, între rău și nimic, undeva, departe, sunt eu...

Mai ieftine cu duzina, alte schițe și experimente literare din... tinerețe, republicate : ================================== Încercare de poezie informatică Cel mai mult îmi plac cifrele binare... Acolo e simplu, e doar zero și unu Eu unu', dacă mă simt singur, Ma deplasez puțin mai la stânga  și suntem deja doi. E drept, lângă mine e un zero, Dar măcar este în dreapta și nu în stânga...

Din ciclul republicărilor :  ================= Coșmarul președintelui   Apăsase butonul...; nu înțelegea de ce celălalt făcuse asta, dar și el apăsase butonul; clipele deveneau lungi și apăsătoare; privirea rătăcită i se opri pe ecranul unui display unde rula nestingherit "jocul vieții", un program vechi, pe care numai nostalgia începuturilor informaticii îl salvase de la uitare. Nu avusese niciodată timp să-l privească, dar acum îi captiva privirea; straniu!; celulele vii și moarte începură să se metamorfozeze, mai întâi în șiruri abstracte de zero și unu, sfârșind prin a deveni doar simple zbateri de electroni. Monitorul își pierdu și el brusc consistența, devenind o grămadă ciudată de molecule. Până și lumina nu mai era decât o întrecere jucăușă între fotoni... Atunci ar fi urmat o bubuitură puternică, dar numai primele sunete ale BOOM-ului se auziră, celelalte fiind absorbite în neant. Apoi urmă nimic. Sau poate nici atât ...

Povestea cineva de curând despre filmul " Scafandrul și fluturele " și mi-am amintit de cea mai ciudată chestie pe care am scris-o vreodată (înainte să văd filmul). Ca și în film, este tot despre problematica "prizonier în propriul trup", însă dusă și mai la extrem. Ca și în celelalte schițe , titlul funcționează ca o cheie de decriptare. Am adăugat apoi și finalul când am văzut că nu este de ajuns.

P.S. (2016-03-19) Dedic această poezie în amintirea lui Solomon Marcus , un om care de-a lungul vieții a căutat matematica din poezie și poezia din matematică.  [comentariu inițial, an 2015] Precum vă amenințam , continui publicarea unor experimente literare din... tinerețea mea. Deci, "ca să nu rămână muza tristă", iaca o poezie... matematică, plus comentariul original. Am adăugat diacritice pentru a face înțelegerea mai facilă - a cuvintelor mă refer ;) [text original, an ~1999]     Când eram anul întâi am spus unor puștoaice la fel de speriate ca mine, de examenele ce aveau să vină, că atunci când voi termina facultatea voi face o poezie matematică. Nu cred ca își mai amintește cineva de eveniment, în afară de mine. Așa că am purces, undeva între Sorescu și Barbu, să chinui niște cuvinte. Poate după ce termin și masterul o sa fac una și mai inspirată. Poezie matematică Cu ochii la plus infinit Și cu picioarele-n puncte de minim local (Acolo...

Republic câteva experimente literare pe care le-am făcut în perioada liceului și facultății. Nu știu dacă se încadrează într-un gen literar anume. La vremea respectivă am folosit termenul (eronat) de "proză lirică" pentru că în general am găsit rima prea limitativă însă am fost atras de simbolistica poetică. Stilul ar putea să fi fost influențat de poezia lui Marin Sorescu. Am adăugat diacritice și mici corecturi ortografice; restul este păstrat neschimbat, inclusiv formatarea și însemnările.

Revin cu publicarea unor lucrări de pe recent dispărutul meu site personal   http://mihvoi.intelsoft.ro/ Astăzi o cercetare asupra gamelor și notelor muzicale, bazată pe matematică: ce anume face anumite note să nu sune bine într-o anumită gamă muzicală. Conține informații din cartea citată și câteva interpretări personale. Ortografia originală:

Update 2023 : lucrurile arată cam ca în poză...   De data aceasta, mai puține vorbe și mai multe imagini. Sunt fotografii cu rezonanță simbolică, din arhiva personală 2014. Strada Justiției pornește din bulevardul George Coșbuc (linia tramvai 32, zona "11 iunie") și merge în direcția Palatului Parlamentului (foto jos, spate). Ce-i drept, strada Justiției este un pic blocată când se apropie de "Casa Poporului" însă cu ceva ocolișuri ajunge și acolo... ;)

Pe scurt, pentru a dezaburi rapid geamurile iarna: pornește aerul condiționat (da, iarna!) și setează căldura la maxim pornește ventilația la maximul suportat, orientată să bată pe parbriz și geamurile relevante pornește rezistența de desaburire (ortografie incorectă) pentru geamul din spate (și oglinzi după caz) pentru un efect mai accentuat, după 5 minute de la pornirea A/C poți seta și recircularea aerului; atenție să oprești aerul condiționat la minim 5 minute după oprirea recirculării, altfel geamurile se reaburesc instantaneu Pe lung:

Cum spuneam în postul anterior , public mai jos una dintre paginile mele personale, datând din facultate. Conținutul datează chiar din perioada liceului. Le postez în dactilografia originală, cu orice greșeli ar putea conține. Această pagină în particular chiar se încadrează bine în tematica blogului. P.S.: Moto-urile (în ghilimele) au origini necunoscute (de mine), nu m-am gândit să precizez atunci când am creat pagina. Restul cugetărilor sunt sunt originale, create de mine; cel puțin nu sunt conștient de eventuale contagiuni din alte surse ;) "încep citatul" Ganduri  Motto:"Viata este ca o sotie: esti dator sa traiesti cu ea la bine si la rau pana ce moartea va va desparti" (sau "un indian nu se sinucide niciodata, pentru ca un indian nu se duce nicaieri neinvitat") Uneori este nevoie sa-ti dea niste palme viata ,ca sa fi treaz cand va incerca sa-ti traga pumni Uneori oamenii nu se mai obosesc sa afle cum esti de fapt ,ci adopta pr...

Am rămas fără site-ul personal (datând din facultate) din cauza... firmei la care lucrez.