Cum să îți păstrezi concentrarea în 2026

 Trăim într-o lume care ne consumă atenția ca un vampir. Dacă pleci mereu după noua notificare de pe mobil, nu mai reușești să duci lucruri la bun sfârșit.

Câteva lucruri care par să ajute:

- Rămâi concentrat pe scopul cu care ai deschis mobilul. E neașteptat de greu, însă dacă reușești să nu deschizi notificarea și să mergi direct unde doreai, simți că ai din nou control pe viața ta. 

Altfel te pierzi în diverse notificări și rămâi cu senzația continuă că ești în urmă. Uneori nu mai ajungi să faci ce îți propuseseși - ceea ce creează și mai mari frustrări și scade stima de sine.

- Scoate notificările sonore sau cu vibrații. Excepție ceva foarte urgent și rar.

- Ideal oprește notificările vizuale la grupurile la care nu se discută lucruri urgente. Dacă e important, va ajunge la tine pe alt canal.

- Pune grupurile neurgente WhatsApp in Archive sau Locked pentru a evita să le verifici prea des. Din păcate uneori tot intru prea des să văd "ce a mai apărut"...

- Luptă cu FOMO (Fear Of Missing Out) și în legătură cu proiectele tale.

• Inițial FOMO definea anxietatea că viața celorlalți e mai interesantă și nevoia să stai pe rețele să vezi ce au mai făcut. 
• Personal sunt mai afectat de FOMO în relație cu oportunitățile pe care simt că le ratez.
• Sufăr pentru că am idei pe care nu reușesc să le implementez. 
• Sunt stresat că am multe mesaje "necitite" pe grupuri, chiar dacă deseori se dovedesc neimportante
• Mă chinuie un răspuns "deștept" care mi-a venit pentru mesajul cuiva, deși de multe ori nu îi schimbă viața în mod pozitiv - devine stresul altcuiva de mesaje necitite
• Mă stresează un pic chiar și gândul la reduceri de prețuri pe care le-aș putea pierde.

Din păcate deseori nu observăm că umblând după "oportunități" nu mai apucăm să trăim/facem ce e cu adevărat important - inclusiv odihna.

Lumea actuală ne stoarce de dopamină prin constante "notificări" care ne invită să facem "încă un mic efort", pentru o mică recompensă - uneori un mic sunet. Pe mulți asta îi duce la o epuizare în care nu mai găsesc voință să facă lucruri simple - esențiale vieții sau păstrării jobului.

Apoi, nenumăratele oportunități pe care le "pierdem" afectează nivelul de serotonină, care este implicată în stima de sine și anxietate.

Sper să reușim să ne adaptăm la noua lume, măcar prin astfel de mici trucuri menite să ne protejeze atenția și energia. Dacă nu reușim să ne concentrăm pe ce este important, ne vom disipa în această avalanșă de informații - care în mare parte sunt irelevante.

Voi ce trucuri ați găsit pentru a vă proteja de vampirii atenției?

Despre coruptie

Despre coruptie (ca luare de spaga/mita)

Coruptia este un fenomen strict legat de existenta sociala. Nu putem spune despre animale solitare care vaneaza fara scrupule ca ar fi corupte. De asemenea nu numim coruptie faptul ca o persoana isi imparte, preferential sau contra unui "stimulent", bunurile personale.

Coruptia apare cand cineva distribuie preferential bunurile altor persoane. Daca ar distribui bunurile sale, nu ar avea nici un castig sa favorizeze pe cineva. Distribuirea bunurilor altor persoane apare necesara doar intr-un context social, in care anumiti membrii devin imputerniciti sa imparta bunuri.

Probabil primul astfel de mecanism social de impartire a bunurilor a aparut atunci cand oamenii au inceput sa vaneze impreuna, urmand ca apoi sa imparta prada. Cel mai puternic decidea ce portie se cuvine fiecaruia, dupa meritele in vanatoare sau dupa criterii mai subiective (rudenie, "periat" pe spate, etc). Existenta unei paturi sociale care nu vaneaza dar se ocupa de alte lucruri in comunitate a crescut nevoia de a institutionaliza impartirea hranei dupa diferite criterii social acceptate, mai mult sau mai putin echitabile, si aplicate mai mult sau mai putin corect. In momentul in care acest sistem a aparut, a aparut si posibilitatea coruptiei.


Tipurile de coruptie (clasificare personala)

Coruptia primara apare atunci cand cel care este insarcinat cu distribuirea bunurilor comune isi atribuie lui insusi sau persoanelor foarte apropiate bunuri care nu li se cuvin conform normelor general acceptate. Acest tip de coruptie este cea mai "nerafinata" forma de coruptie si este de cele mai multe ori bagata in aceeasi categorie cu furtul. Diferenta fata de furt din "avutul obstesc" ar fi ca aceste acte nu creaza un prejudiciu sesizabil. Daca cineva descopera o lipsa in inventar se numeste furt din depozit. Daca cineva isi atribuie prin puterea pe care o are oficial o masina, o casa, o excursie, se numeste coruptie.

Efectul coruptiei primare este privarea celor (mai) indreptatiti de acele bunuri distribuite preferential.


Coruptia secundara apare in contextul existentei unor relatii sociale mai complexe. De obicei este legata de situatia in care cel care este indreptatit legal sa dispuna impartirea bunurilor nu poate din diverse motive sa beneficieze direct de decizia sa. De exemplu nu poate face atribuirea unui contract lui insusi pentru ca nu are firma si ar fi oricum in incompatibilitate. Poate insa sa atribuie un contract avantajos unei persoane care ii ofera o parte din castigul contractului (mita). De regula mita este mai mica decat castigul celui care beneficiaza efectiv de avantajele deciziei.

Coruptia secundara poate apare si in conditiile in care nu se impart bunuri, ci se imparte "dreptate". Prin decizia judecatoreasca se pot distribui si delimita bunuri, iar prin mita si coruptie se poate denatura distributia corecta a bunurilor (inclusiv libertate).

Efectele coruptiei secundare sunt mai perverse decat ale coruptiei primare.

In primul rand coruptul ajunge sa deturneze de la destinatia corecta o suma mult mai mare de bunuri decat poate el si apropiatii sa consume.
Apoi, in cazul atribuirii contractelor si resurselor, se denatureaza insasi concurenta corecta intre agentii economici. Economia nu se mai optimizeaza in sensul cresterii eficientei, ci in sensul gasirii unor cai de a mitui pe un factor de decizie. Eficienta intregii economii scade, provocand scaderea generala a nivelului de bunastare in societate.
Nu in ultimul rand, coruptia secundata creaza o retea complexa de coruptie, care este mult mai greu de eradicat decat cazurile de corupti "autonomi".

Coruptia tertiara apare in conditiile in care mita devine mai mare decat valoarea serviciului acordat. Aceasta situatie apare doar in situatiile in care serviciul acordat este vital pentru cel care care il cere si probabil respectivul era chiar indreptatit sa il primeasca. Daca cineva este motivat sa dea mita mult mai mult decat valoreaza social serviciul respectiv, inseamna ca factorul de decizie corupt blocheaza cu buna stiinta acordarea serviciului respectiv in scopul primirii de mita.

Exemple de astfel de coruptie ar fi pretinderea de sume de bani pentru acordarea de autorizatii cu respectarea normelor legale, pentru a putea obtine o decizie judecatoreasca corecta, pentru acordarea de ajutor medical (operatie) in cadrul sistemului de asigurari medicale. Am spus "pretinderea de sume de bani", eventuale sume de bani date doctorului dupa operatie si in functie de posibilitati nu se incadreaza aici.

Coruptia tertiara este cea mai perversa dintre forme, intrucat este indicatorul unui sistem social profund bolnav. Acest tip de coruptie functioneaza in conditiile unei restrangeri foarte mari a libertatii personale. Practic esti constrans sa dai mita pentru a-ti satisface nevoile primare, nu mai este vorba de a castiga "ceva in plus". Acest sistem distorsioneaza puternic relatiile sociale si este aproape de disolutie sociala, intrucat devine mai convenabila existenta in afara sistemului social.


Lupta impotriva coruptiei

Coruptia este o parte inerenta a organizarii sociale, in sensul ca nu poate fi niciodata eradicata complet. La limita, orice decizie luata intr-un sistem social nu poate fi 100% echitabila, in primul rand din cauza ca nu pot fi evaluate niciodata toate argumentele si efectele, si apoi din cauza subiectivismului inerent. Totusi, pastrarea unui nivel suportabil al coruptiei este o conditiei a functionarii oricarui sistem social.

Am vazut ca diferitele tipuri de coruptie au diferite efecte de distorsiune economica, ducand inevitabil la micsorarea bunastarii generale fata de situatia unui sistem fara coruptie. Doar un sistem in care coruptia este suficient de mica, economia poate sa aduca o bunastare crescanda membrilor sai.

Cu cat coruptia este mai mica, cu atat economia este mai sanatoasa iar membrii societatii sunt mai multumiti, in sensul ca exista un numar mai mare de membrii care se incadreaza peste fiecare nivel de bunastare dat.

Cativa "potentiali" corupti nu ar mai avea acelas nivel de bunastare ca intr-o societate corupta in care ar reusi sa se impuna, dar in acelasi timp are avea o situatie mai securizanta pe palierul lor "corect" de bunastare.

Explicatia sta in faptul ca dintre potentialii corupti doar cativa pot ocupa paliere superioare nivelului lor "corect" de bunastare, marea majoritate ocupand intr-o societate corupta un nivel de bunastare mai mic decat daca ar ocupa nivelul "corect" intr-o societate mai putin corupta. Este mai preferabil sa fii corect intr-o societate fara coruptie decat unul dintre multii "corupti ratati" intr-o societate corupta.

Eu cred ca prin natura lor oamenii ar fi mult mai multumiti si fericiti daca ar trai fara sa fie corupti, intr-un sistem social pe care il percep ca fiind relativ "corect" si "echitabil". Securitatea de a trai fara frica de a fi prins cred ca merita renuntarea la un posibil castig nemeritat.


Coruptia si sistemul politic

Coruptia fiind un apanaj direct al impartirii bunurilor, ea apare in relatie directa cu structurile de conducere politica si economica. Sistemul politico-economic ales poate avea o influenta importanta asupa nivelului coruptiei.

Sistemul politico-economic centralizat, care incearca sa faca impartirea bunastarii prin multe nivele ierarhice si birocratice este foarte susceptibil la coruptie. Sistemul mult prea greoi de decizie poate duce chiar la coruptie "tertiara", ca ultim mecansism de adaptare fata de un sistem de conducere blocat.

Sistemele economice distribuite si autonome pot beneficia de un control mai indeaproape a deciziilor luate de catre cei afectati. Totusi nu exista panaceu universal, sistemul "baronilor locali" poate vicia insurmontabil comunitatiile in care spiritul civic si nivelul social/economic nu sunt foarte dezvoltate. Imi pare totusi neceara existenta unei autoritati superioare care sa ia masuri in cazul incalcarii legii in aceste comunitati locale autonome.

Nu vad cum am putea scapa de necesitatea existentei unui sistem juridic unitar, care sa aplice legea intr-un mod uniform. In acelasi timp pentru infractiunile care depasesc granitele comunitatilor locale este nevoie de un sistem politienesc national sau federal (FBI in SUA)

Aceasta structuri vor ramane in esenta birocratica, iar modul in care pot fi pastrate in afara coruptiei ramane ca un punct deschis de discutie.


Concluzie

Nu sunt ne-realist, sunt convins ca tentative de coruptie vor exista intotdeauna, important este ca cea mai mare majoritate a populatiei sa inteleaga ca este in interesul fiecaruia sa existe cat mai putina coruptie. Am vazut ca coruptia inseamna deturnarea unor bunuri (de multe ori proprietate comuna a societatii) de la sensul "corect" social catre interese personale sau de grup. Fiecare suntem datori sa manifestam toleranta minima pentru actele de coruptie, oriunde ar apare, chiar daca nu par sa ne afecteze direct. Coruptia mare incepe ca si coruptie mica, apoi daca nu intampina rezistenta, creste.

Am tot folosit "corect" in ghilimele, fara sa definesc termenul. "Corect" se refera in primul rand la respectarea conventiilor sociale, a legilor in special. "Corect" este de cele mai multe ori sinonim cu "legal" si nu este totdeauna perfect egal cu "echitabil" sau "drept". Totusi,
"legal" este cel mai apropiat reper obiectiv de aceste notiuni ideale : "echitabil" si "drept". Respectarea legilor si atunci cand trebuie sustinerea schimbarii lor in cadru democratic mi se pare singura cale catre o societate in care sa obtinem bunastarea pe care ne-o dorim.

P.S. Cum bine a observat Cristian in comentariu, TRANSPARENTA este un ingredient absolut necesar in combaterea coruptiei. Este chiar mai simplu sa cerem transparenta totala decat condamnarea unui fapt de coruptie (luare de mita). De ce ar avea cineva ceva de ascuns relativ la gestionarea bunurilor publice ? Sa cerem transparenta maxima de la asociatia de proprietari pana la cheltuielile bugetului de stat !


"The more I say, the more I know" . Republicarea articolelor este permisa cu citarea autorului

Nu știm să fim suporteri nici la fotbal

  

Am fost la România-Canada, rezultat 0-3, meci amical. Nu despre lipsa de inspirație a echipei României doresc să vorbesc aici, ci despre noi românii.

  Pentru niște suporteri, nu am fost prea... suportivi - adică să încurajăm echipa. Au fost puține aplauze chiar și la acțiunile mai frumoase ale României. Nu mai zic să încurajăm echipa când este în dificultate, după ce a făcut niște greșeli. Sunt studii care indică că e și foarte benefic psihologic pentru spectatori să facă asta.

 Să chibițăm despre fiecare greșeală am știut. Am impresia că este un simptom pentru ceva ce merge prost în mai toate domeniile din România. Nu avem această disponibilitate de a oferi un mic ajutor unuia un pic mai bun decât noi, chiar dacă mai face greșeli. Că dacă intram eu pe teren nu aveau loc pe tabelă pentru scorul cu care pierdeam 😆

 Nu sunt un fan al susținerii necondiționate pentru "ai noștri". Dacă un român face un fault grav sau un gest nesportiv cred că ar merita huiduit ca și atunci când face echipa adversă. Toți jucătorii sunt oameni și suferă la fel ca noi când sunt loviți.

 

Mă întorc la acea "cultură a lipsurilor" care ne face să simțim că dacă apreciem pe cineva sau îl ajutăm vom rămâne noi fără. Ce pierzi dacă oferi niște aplauze? Jucătorii fac un efort mare să ofere un spectacol, chiar dacă la fotbal "din doi trebuie să piardă unul" - cum spunea mereu tata. De data asta a fost echipa noastră.

 Poate și jucătorii români suferă de această cultură a lipsurilor. Se vede în felul în care nu prea dau pase și se complică într-un dribling în care pierd mingea. Sau în contrast cu canadienii care s-au strâns într-o "horă" înainte de meci. Ne lipsește acest spirit de unitate pentru un scop comun, de la cea mai mică asociație de proprietari până la nivel de țară. Echipa națională este doar un simptom.

* * *

Poate există și niște speranțe. Poate copiii noștri vor fi altfel. Noi atât am reușit să ne ridicăm peste educația "comunistă" de pe timpul lui Ceaușescu - care ne-a făcut să fim mai individualiști decât capitaliștii. Și educația "creștină" care ne-a făcut mai puțin iertători decât ateii.

Despre legitimitatea politică dată de alegeri

 Ascultam un profesor de filosofie politică pe Coursera, care spunea că el crede în legitimitatea dată de alegeri. Inițial am fost foarte sceptic în privința aceasta.

Un Iliescu ales cu mult peste 50% pentru că a reușit să înăbușe orice opoziție prin mijloace nu foarte democratice nu poate fi considerat cu adevărat un conducător legitim din punct de vedere moral.

Nu se poate ca votul liber exprimat să îți ofere legitimitate în orice faci - ca fiind exponentul voinței populare. Dacă o iei razna după alegeri, nu poate fi legitimă orice decizie politică, chiar dacă nu contrazice linia promisiunilor electorale.

La scară internațională, un taliban care ucide în numele religiei sale nu poate fi considerat un conducător legitim moral, chiar dacă ar fi fost ales prin votul liber exprimat.

Ai putea crede că este moral să răstorni un astfel de conducător imoral sprijinind o dictatură militară mai laică. Sau chiar un conducător ne-militar, marionetă. O fi bine?

Legitimitatea față de... lipsa ei

De curând mi-am dat însă seama cu ce compara probabil profesorul legitimitatea dată de alegeri - o compara cu pericolele aduse de lipsa ei.

Dacă alegerile liber exprimate oferă niște garanții mai degrabă limitate despre interesele pe care alesul le va reprezenta, totuși un conducător neales oferă cu atât mai puțin garanții.

Dacă stai să te gândești, o persoană ajunsă la conducere fără a fi aleasă ar putea fi la limită... chiar și unealta unei puteri străine. Cineva care nu a trecut prin alegeri nu ar trebui să aibă legitimitatea morală să preia o funcție de decizie politică.

Poate nu sunt proști englezii care pun ca prim-ministru pe președintele partidului - doar după ce a trecut prin alegeri îmi imaginez.

Deci legitimitatea dată de alegeri este foarte slabă, însă e mai bună decât alterativele celelalte, precum lipsa ei. Măcar alegerile libere îți oferă o șansă să reduci răul făcut într-un mandat precedent - deși nu e o garanție că oamenii vor alege mai bine.

România

Ceea ce mă aduce la țărișoara noastră, condusă de câțiva ani de Prim Miniștri apăruți din spuma mării, de care nu am auzit înainte de ultimele alegeri. Ce legitimitate morală pot avea ei? - poate votul în Parlament le conferă o oarecare legitimitate juridică.

Deci mai ușor cu democrația pe scări, că și așa abia se mai ține în câteva proptele. Și cu ostași conducători politici... am mai avut conducător suprem. Măcar aparențele să le salvăm, nu vrem să fim tehnic în rând cu dictaturile militare din Africa. Nici cu celălalt emanat civil nu mi-e rușine, ceva e suspect în traiectoria lui politică.

Nu zic că la opoziție sunt mult mai lipsiți de legături în structuri militarizate - unii au direct în CV, alții doar în familie. Totuși, măcar să păstrăm o aparență de democrație, poate într-o zi o să fie și mai funcțională, spre binele tuturor.

Dacă nu te-am plictisit, poate îți place și: 

Cum să-ți alegi furnizorul de telefonie mobilă (sau partidul)

Grija anxioasă - despre educația copiilor

Poate cea mai toxică metodă de educație pe care am văzut-o la părinții bine intenționați este grija anxioasă. 

Este vorba de transmiterea unei griji care teoretic are în spate dragoste într-un mod coercitiv, de multe ori pe un ton de ceartă. De exemplu părintele ceartă copilul că nu își face ordine în cameră, pentru a-l învăța ceva ce teoretic îi face bine copilului.

Se amestecă astfel într-un mod nesănătos transmiterea unei griji pozitive cu o atitudine care transmite copilului mai degrabă respingere și lipsă de iubire. În față unei astfel de agresiuni, chiar verbale, copilul poate ori să se adapteze într-un mod care îi va aduce mari probleme la maturitate, sau să se revolte. Niciuna din urmări nu este ceea ce și-ar dori un părinte iubitor.

Psihologia ne învață că feedback-ul negativ este eficient pentru situații în care vrem să învățăm pe cineva să nu facă un lucru. Pentru a învăța pe cineva să facă ceva, trebuie să asocieze acea acțiune cu un rezultat plăcut.

Poate fi eficient un țipăt atunci când copilul încearcă să sară în fața unei mașini. Data viitoare probabil se va gândi de două ori înainte să treacă strada.

Totuși, cearta nu este foarte eficientă pentru a clădi în copil obiceiuri sănătoase - care îi sunt lui utile în primul rând: să țină ordine în cameră, să mănânce mâncare cu vitamine. Teoretic ai putea dezvăța copilul să mănânce anumite mâncăruri prin pedeapsă, însă asocierea unei mâncări sănătoase cu pedeapsă face mai degrabă copilul să învețe un comportament de evitare pentru acea mâncare, care îi aduce aminte de o experiență negativă. 

Apoi... mâncărurile nesănătoase sunt multe, poate copilul va evita McDonalds în urma pedepsei însă nu va învăța să evite și KFC. Plus că, la momentul căpătării independenței, copiii tind să se ducă după "fructul oprit" la care nu au avut voie când erau mici. Cineva îmi spunea că... Coca Cola nu încearcă să convingă lumea că băutura lor nu este contraindicată copiilor, pentru că... odată ajunși mari copiii se vor duce să consume coca-cola ca o declarație de independență, urmând să o consume și ca adulți.

Mai degrabă ar merita să învețe copiii să selecteze cele mai puțin nocive lucruri de la fast-food, sau să o punem pozitiv: mâncărurile care au și un pic de vitamine, nu doar calorii goale pe care corpul nu le poate consuma fără vitamine și le poate doar depune în depozite de grăsime.

Când ar fi totuși potrivit feedback-ul negativ?

În primul rând, atunci când copilul face necazuri altora, este bine să se confrunte cu consecințe negative în urma faptelor sale. Viața de adult face oricum asta, unii copii însă nu învață suficient de bine că acțiunile lor au consecințe.

O pedeapsă cred că este mult mai eficientă decât cearta - deși și cearta poate fi ok în anumite circumstanțe. Dacă de exemplu copilul a făcut o greșeală minoră în care a fost prejudiciat altcineva - gen a vorbit urât altui copil - ar fi mai nimerit ca părintele să aplice o pedeapsă potrivită fără ceartă. 

Dacă însă copilul face ceva rău părintelui - gen sparge un vas preferat, este mai natural ca părintele să reacționeze emoțional, așa cum vor face și cei pe care i-ar leza la maturitate.

E totuși important să existe cât mai des separarea dintre pedeapsă și sentimentele părintelui. Copilul trebuie să învețe să suporte consecințele pentru faptele sale, ca să evite altă dată să facă la fel. Totuși, pedeapsa prin "retragerea iubirii" este un mod destul de toxic de a clădi un adult responsabil.

Ca încheiere

Teoria este mult mai simplă decât practica, însă uneori obții rezultate mai bune dacă mai aplici și teoria.

 

O mașină a luat foc

și despre eficiența cozilor la semafor

O mașină nu a frânat suficient de bine la un semafor și a intrat în mașina următoare. Deși impactul nu a fost la o viteză foarte mare, sub botul mașinii din spate au început să se vadă flăcări. Mașina a rămas blocată pe banda a doua a străzii, lângă linia de tramvai. S-a întâmplat la intersecția dintre Șoseaua Alexandriei și Mărgeanului.

Mașina din față abia avea ceva semne de lovitură, semn că impactul nu a avut o viteză foarte mare. Ca de obicei, botul mașinii din spate a fost destul de afectat.  In general o mașină nu ia foc de la atâta lucru, însă la aceasta s-a întâmplat. Probabil o combinație de furtun spart din care a curs benzină și un mic scurt circuit. Astea mereu sunt periculoase.

Prima dată a observat flăcările cineva de pe trotuar. Din capotă iese un pic de fum, care ar fi putut fi confundat cu abur de la radiatorul spart. Șoferul s-a dat jos și nu a observat inițial focul. Sub atenționările celor de pe trotuar, șoferul grizonat a început să caute un extinctor, fără mare eficiență. Cred că a găsit mai repede cineva de pe trotuar.

Suficient de rapid au ajuns două extinctoare care au pulverizat substanță sub mașină și pe sub capota acordeon, oprind focul la timp.

Cineva a fost suficient de pe fază să cheme și pompierii. Au ajuns două mașini mari de pompieri, la scurt timp după ce focul fusese stins de extinctoarele providențiale. M-am întrebat dacă chiar era nevoie de două mașini de pompieri pentru o mașină. Considerând însă că pe trotuar erau două shaormerii care lucrau cu gaz și foc, probabil precauția a fost rezonabilă.

Pompierii erau destul de bine echipați, cu tuburi extinctor în spate și echipament de protecție. Din fericire ei doar au verificat că focul a fost complet stins, au forțat deschiderea capotei pentru verificări și au pulverizat mai multă substanță anti-foc preventiv. Totul s-a terminat fără daune majore cauzate de foc.

Acum despre coada de la semafor și alte observații 

Cât timp banda a doua a fost blocată de mașina care a luat foc (peste 30 minute), am putut observa de la geamul blocului dinamica traficului - care s-a desfășurat cu dificultate. Nu pot să nu observ că blocajul de trafic ar fi putut fi mai mic cu câteva schimbări.

În primul rând, mutarea mașinilor de pe banda a doua blocată pe prima ar fi meritat să fie făcută mai departe de intersecție. Asta ar fi asigurat o coadă compactă mai lungă care s-ar fi scurs în intersecție la o viteză mult mai mare când venea verde.

Din cauza mașinilor de pe banda doi care doreau să schimbe banda, nici mașinile de pe banda unui nu puteau să avanseze pe banda lor (teoretic liberă) decât cu mare atenție - deci la o viteză mult mai mică decât în mod normal. 

În teorie, majoritatea ar fi stat mult mai puțin la coadă dacă o mare parte prima bandă s-ar fi scurs în intersecție la viteza maximă, urmată de o parte mare din banda a doua. Din păcate o astfel de sincronizare este improbabil să se întâmple în mod spontan. Un polițist ar fi putut să creeze o astfel de sincronizare. Poate și un binevoitor ar putea face un astfel de serviciu, însă foarte probabil nu ar fi ascultat de conducătorii auto.

În lipsa unei coregrafii speciale, singura variantă ușor aplicabilă mi se pare interclasarea mașinilor - una de pe banda unu, una de pe banda doi. Asta nu ar da nimănui un avantaj nemeritat. Nu este vina celor de pe banda doi că s-a blocat banda lor. Chiar dacă legal li se cere să dea prioritate pentru a se muta pe banda unu, este moral să li se permită să se mute. Chiar și legea cred că trece cu vederea că vor trebui să calce linia continuă pentru a schimba banda - pentru a nu rămâne captivi indefinit.

Faza este că interclasarea este o activitate lentă, care scade mult viteza de trecere a mașinilor prin intersecție. Ideal ar fi ca interclasarea să se execute cât mai departe de intersecție, pe perioada în care semaforul este roșu. În momentul când semaforul este verde, coada combinată de pe banda unu s-ar putea scurge ușor prin intersecție, la viteză maximă. Pentru asta însă, este necesar ca pe banda doi să nu existe în paralel mașini care par să încerce să schimbe banda.

Din motivele de mai sus, este mult mai eficient ca banda a doua să fie blocată vizibil cât mai departe de intersecție, pentru a forța interclasarea și a permite unei cozi deja formate să treacă rapid prin intersecție. Aici a fost o mică problemă pentru că mașina care luase foc nu era vizibil blocată. A ajutat când șoferul și-a adus aminte să pună triunghiul reflectorizant. Probabil era riscant să pornească avariile după ce a existat un scurt circuit la instalația electrica.

Eficiența cozii a crescut și mai mult când banda a doua a fost vizibil blocată pe o lungime și mai mare, în ordine, de două mașini de pompieri, o mașină de tractare și o mașină de poliție. Din păcate viteza benzii libere a fost în continuare mai mică decât optimul din cauza curiozității naturale a celor care treceau pe banda unu.

Concluzii

Ar trebui să căutăm să optimizăm mai mult traficul atunci când una dintre benzi se blochează. Ideal, poliția ar trebui să blocheze banda afectată cu 50-100m înainte de punctul de congestie - unde rămâne efectiv o singură bandă. În cazul de față, după plecare pompierilor, mașina de poliție s-a dus în spatele mașinii avariate reducând eficiența interclasării. Probabil asta e procedura, însă ar putea fi îmbunătățită.

Poate și șoferii se pot auto-organiza mai bine. Dacă toată banda a doua ar semnaliza mutarea de bandă, poate ar fi mai clar că o interclasare este necesară mai din timp.

Șoferii de pe banda liberă ar trebui să înțeleagă că va merge mai repede chiar și banda lor dacă permit benzii a doua să se interclaseze în coada lor. O regulă "nescrisă" că va trece alternativ câte o mașină din fiecare bandă ar face interclasarea mult mai rapidă. 

Folosită pe scară largă, interclasarea alternativă ar fi și mai puțin riscantă decât clasicul "la mica înțelegere". Înțeleg că în unele țări, acest principiu de fermoar a fost chiar inclus în legislație atunci când o bandă dispare.

Atunci când dispare o bandă din două, viteza devine chiar mai mică decât dacă era o singură bandă de la început. Asta e marea problemă, care face ca congestia să creeze un efect de domino. Aici cred că ar aduce multe beneficii un astfel de algoritm al fermoarului - ca și o regulă nescrisă sau chiar scrisă.

Pe subiect similar: 

Când ar trebui circulat spre centrul drumului?

Cum începi automatizarea casei? - casă inteligentă

O să prezint recomandările mele pentru cei care doresc să înceapă în domeniul automatizărilor casei, așa numita "casă inteligentă".

Există foarte multe tehnologii pe piață și este greu să alegi la început. Nume precum Zigbee, RF 433Mhz, BLE, Tuya, Home Assitant, Smart Home, Tasmota, ESP32, ESPHome pot fi un pic intimidante. 

Recomandările sunt din experiența mea și nu încerc să fac reclamă vreunui produs. O să prezint tehnologiile în ordinea crescătoare a complexității, fiecare nou nivel adresează cerințe noi. O să pun link-uri la produsele pe care le-am folosit, nu garantez că nu există ceva mai bun/ieftin.

Pe scurt (TL;DR)

• Prefer Tuya față de Sonoff
• Prefer Zigbee față de BLE, RF 433Mhz sau z-wave

Recomand device-uri pe care scrie că sunt compatibile Tuya, pentru că există foarte multe device-uri compatibile Tuya. Toate device-urile tuya se pot controla la alegere cu una dintre aplicațiile tuya: Tuya Smart sau Smart Home - sunt aproape identice. 

Am folosit de exemplu prize WiFi Gosund. Gosund au și aplicația lor, însă cel mai bine este să le conectezi la aplicația Tuya Smart sau Smart Home. Atenție că merg pe WiFi 2.4Ghz, nu se conectează pe 5Ghz și deseori nici pe WiFi care suportă sub acelasi nume 2.4Ghz si 5Ghz.

Dacă aparatele conectate la curent merg ok pe WiFi, când începi să folosești senzori și alte device-uri pe baterie ai nevoie de un protocol care consumă mai puțin decât WiFi. Recomand senzori și alte aparate compatibile Zigbee pentru că în general sunt compatibile între ele. Nu recomand BLE pentru ca au range mai mic și sunt în general legate de aplicații de telefon.

Pentru Zigbee poți începe cu un HUB Zigbee, ideal compatibil Tuya ca să îl legi tot la Tuya Smart sau Smart Home. Acest HUB îți leagă rețeaua locală Zigbee de WiFi și de acolo în Cloud-ul Tuya. Astfel, poți face automatizări între device-uri Tuya WiFi si Zigbee (nu neapărat compatibile tuya).

Orice priză Zigbee funcționează ca un repeater care permite extinderea rețelei Zigbee pe zeci de metri -  mult peste range-ul WiFi. Din experiența mea, multe prize nu funcționează foarte bine ca repetoare Zigbee. La mine cel mai bine au mers prizele Zigbee BlitzWolf unde am putut să pun 3 prize în linie ca să extind semnalul.

Nivelul 1: Tuya WiFi

Cel mai simplu poți începe folosirea de device-uri "inteligente" cu un bec sau o priză WiFi. Pentru asta nu ai nevoie de niciun HUB sau alt device suplimentar.

Priza sau becul se conectează la WiFi 2.4Ghz și de acolo în Cloud. Telefonul se conectează și el la Cloud și poți da comenzi de pe telefon prizei sau becului - de oriunde te-ai afla.

De exemplu, pornind priza de la distanță poți porni un aparat care să facă o anumită treabă, sau să oprești un aparat de la distanță. Unele prize au și funcționalitate de măsurare consum sau pornire/oprire automată la o anumită oră, deși pentru asta există și alte soluții.

Cum spuneam, dacă priza/becul sunt compatibile Tuya le poți conecta la aplicațiile Tuya Smart sau Smart Home. Unele device-uri se pot conecta și direct la Google Home sau alte sisteme. 

E mai strategic însă să le legi la Tuya și apoi să faci share din aplicația Tuya către Google Assistant/Home. Cel puțin eu așa folosesc.

Ce poți să faci pe WiFi?

- să controlezi prize de la distanță

- să variezi culoarea și intensitatea becului

- există și device-uri WiFi de raportare a temperaturii, însă sunt ceva mai mari și au nevoie de baterii mai mari gen AAA

- am găsit chiar si un senzor de inundație WiFi, cu baterii AAA care poate opri pompa de apă dacă se detectează inundație în beci

- poți conecta la WiFi diverse camere Web cu care poți supraveghea casa când ești plecat. Eu am folosit camere Tapo că erau mai ieftine la început, încearcă să ia bani pe înregistrare cloud. Posibil să existe alte variante mai convenabile în acest moment. Camerele Tapo nu sunt direct integrabile cu Tuya - au altă aplicație, însă am reușit să iau un stream video de la Tapo în Home Assistant (va apare într-un episod viitor).

Ce NU are rost să faci pe WiFi/Tuya?

Pornirea automată a unui bec când intri în cameră se poate realiza mult mai ușor cu un senzor pe fir. În primul rând nu prea se găsesc senzori de prezență (PIR) pe WiFi. Oricum, este mult mai sigură o soluție pe fir. Variante wireless punct-la-punct există, de exemplu de la Ikea. Tehnic aparatele Ikea sunt bazate tot pe Zigbee, însă nu merg în orice configurație. Avantajul soluțiilor punct-la-punct Ikea este că vor funcționa și dacă nu îți merge routerul WiFi.

Din păcate automatizările WiFi/Tuya funcționează doar dependente de Internet și Cloud. E o șansă bună să meargă internetul când ai nevoie (gen inundație), însă nu e garantat. E totuși o șansă în plus. La fel pentru un senzor de fum/incendiu, nu poți fi sigur că te anunță la nevoie.

Pentru o soluție independentă de Internet trebuie să folosești un server local de automatizare, ceea ce ne va duce și la Zigbee.

Însă despre asta într-un episod viitor, dacă există cerere.