și despre eficiența cozilor la semafor
O mașină nu a frânat suficient de bine la un semafor și a intrat în mașina următoare. Deși impactul nu a fost la o viteză foarte mare, sub botul mașinii din spate au început să se vadă flăcări. Mașina a rămas blocată pe banda a doua a străzii, lângă linia de tramvai. S-a întâmplat la intersecția dintre Șoseaua Alexandriei și Mărgeanului.
Mașina din față abia avea ceva semne de lovitură, semn că impactul nu a avut o viteză foarte mare. Ca de obicei, botul mașinii din spate a fost destul de afectat. In general o mașină nu ia foc de la atâta lucru, însă la aceasta s-a întâmplat. Probabil o combinație de furtun spart din care a curs benzină și un mic scurt circuit. Astea mereu sunt periculoase.
Prima dată a observat flăcările cineva de pe trotuar. Din capotă iese un pic de fum, care ar fi putut fi confundat cu abur de la radiatorul spart. Șoferul s-a dat jos și nu a observat inițial focul. Sub atenționările celor de pe trotuar, șoferul grizonat a început să caute un extinctor, fără mare eficiență. Cred că a găsit mai repede cineva de pe trotuar.
Suficient de rapid au ajuns două extinctoare care au pulverizat substanță sub mașină și pe sub capota acordeon, oprind focul la timp.
Cineva a fost suficient de pe fază să cheme și pompierii. Au ajuns două mașini mari de pompieri, la scurt timp după ce focul fusese stins de extinctoarele providențiale. M-am întrebat dacă chiar era nevoie de două mașini de pompieri pentru o mașină. Considerând însă că pe trotuar erau două shaormerii care lucrau cu gaz și foc, probabil precauția a fost rezonabilă.
Pompierii erau destul de bine echipați, cu tuburi extinctor în spate și echipament de protecție. Din fericire ei doar au verificat că focul a fost complet stins, au forțat deschiderea capotei pentru verificări și au pulverizat mai multă substanță anti-foc preventiv. Totul s-a terminat fără daune majore cauzate de foc.
Acum despre coada de la semafor și alte observații
Cât timp banda a doua a fost blocată de mașina care a luat foc (peste 30 minute), am putut observa de la geamul blocului dinamica traficului - care s-a desfășurat cu dificultate. Nu pot să nu observ că blocajul de trafic ar fi putut fi mai mic cu câteva schimbări.
În primul rând, mutarea mașinilor de pe banda a doua blocată pe prima ar fi meritat să fie făcută mai departe de intersecție. Asta ar fi asigurat o coadă compactă mai lungă care s-ar fi scurs în intersecție la o viteză mult mai mare când venea verde.
Din cauza mașinilor de pe banda doi care doreau să schimbe banda, nici mașinile de pe banda unui nu puteau să avanseze pe banda lor (teoretic liberă) decât cu mare atenție - deci la o viteză mult mai mică decât în mod normal.
În teorie, majoritatea ar fi stat mult mai puțin la coadă dacă o mare parte prima bandă s-ar fi scurs în intersecție la viteza maximă, urmată de o parte mare din banda a doua. Din păcate o astfel de sincronizare este improbabil să se întâmple în mod spontan. Un polițist ar fi putut să creeze o astfel de sincronizare. Poate și un binevoitor ar putea face un astfel de serviciu, însă foarte probabil nu ar fi ascultat de conducătorii auto.
În lipsa unei coregrafii speciale, singura variantă ușor aplicabilă mi se pare interclasarea mașinilor - una de pe banda unu, una de pe banda doi. Asta nu ar da nimănui un avantaj nemeritat. Nu este vina celor de pe banda doi că s-a blocat banda lor. Chiar dacă legal li se cere să dea prioritate pentru a se muta pe banda unu, este moral să li se permită să se mute. Chiar și legea cred că trece cu vederea că vor trebui să calce linia continuă pentru a schimba banda - pentru a nu rămâne captivi indefinit.
Faza este că interclasarea este o activitate lentă, care scade mult viteza de trecere a mașinilor prin intersecție. Ideal ar fi ca interclasarea să se execute cât mai departe de intersecție, pe perioada în care semaforul este roșu. În momentul când semaforul este verde, coada combinată de pe banda unu s-ar putea scurge ușor prin intersecție, la viteză maximă. Pentru asta însă, este necesar ca pe banda doi să nu existe în paralel mașini care par să încerce să schimbe banda.
Din motivele de mai sus, este mult mai eficient ca banda a doua să fie blocată vizibil cât mai departe de intersecție, pentru a forța interclasarea și a permite unei cozi deja formate să treacă rapid prin intersecție. Aici a fost o mică problemă pentru că mașina care luase foc nu era vizibil blocată. A ajutat când șoferul și-a adus aminte să pună triunghiul reflectorizant. Probabil era riscant să pornească avariile după ce a existat un scurt circuit la instalația electrica.
Eficiența cozii a crescut și mai mult când banda a doua a fost vizibil blocată pe o lungime și mai mare, în ordine, de două mașini de pompieri, o mașină de tractare și o mașină de poliție. Din păcate viteza benzii libere a fost în continuare mai mică decât optimul din cauza curiozității naturale a celor care treceau pe banda unu.
Concluzii
Ar trebui să căutăm să optimizăm mai mult traficul atunci când una dintre benzi se blochează. Ideal, poliția ar trebui să blocheze banda afectată cu 50-100m înainte de punctul de congestie - unde rămâne efectiv o singură bandă. În cazul de față, după plecare pompierilor, mașina de poliție s-a dus în spatele mașinii avariate reducând eficiența interclasării. Probabil asta e procedura, însă ar putea fi îmbunătățită.
Șoferii de pe banda liberă ar trebui să înțeleagă că va merge mai repede chiar și banda lor dacă permit benzii a doua să se interclaseze în coada lor. O regulă "nescrisă" că va trece alternativ câte o mașină din fiecare bandă ar face interclasarea mult mai rapidă.
Folosită pe scară largă, interclasarea alternativă ar fi și mai puțin riscantă decât clasicul "la mica înțelegere". Înțeleg că în unele țări, acest principiu de fermoar a fost chiar inclus în legislație atunci când o bandă dispare.
Atunci când dispare o bandă din două, viteza devine chiar mai mică decât dacă era o singură bandă de la început. Asta e marea problemă, care face ca congestia să creeze un efect de domino. Aici cred că ar aduce multe beneficii un astfel de algoritm al fermoarului - ca și o regulă nescrisă sau chiar scrisă.
Pe subiect similar: