Filosofia lui Mihvoi

 Ascultam un profesor de filosofie politică pe Coursera, care spunea că el crede în legitimitatea dată de alegeri. Inițial am fost foarte sceptic în privința aceasta. Un Iliescu ales cu mult peste 50% pentru că a reușit să înăbușe orice opoziție prin mijloace nu foarte democratice nu poate fi considerat cu adevărat un conducător legitim din punct de vedere moral. Nu se poate ca votul liber exprimat să îți ofere legitimitate în orice faci - ca fiind exponentul voinței populare. Dacă o iei razna după alegeri, nu poate fi legitimă orice decizie politică, chiar dacă nu contrazice linia promisiunilor electorale. La scară internațională, un taliban care ucide în numele religiei sale nu poate fi considerat un conducător legitim moral, chiar dacă ar fi fost ales prin votul liber exprimat. Ai putea crede că este moral să răstorni un astfel de conducător imoral sprijinind o dictatură militară mai laică. Sau chiar un conducător ne-militar, marionetă. O fi bine? Legitimitatea față de... lipsa ...

Se poate demonstra matematic că o dictatură poate funcționa cel puțin la fel de bine precum o democrație. Simplu: dacă prin șansă, dictatura ar lua exact deciziile pe care le ia cea mai bună democrație, ar obține același rezultat bun. Unde mai pui că democrația este și mai scumpă decât este în teorie dictatura. Q.e.d. Doar că în practică dictatura nu funcționează... Șansa este atât de mică să funcționeze bine încât ai mai multe șanse să câștigi la loto fără să cumperi bilet (de exemplu ai putea să-l găsești pe stradă). Ne rămâne democrația , " cea mai proastă formă de guvernare, în afară de celelalte pe care le-am mai încercat de-a lungul istoriei " (citat aproximativ atribuit lui Winston Churchill). Tot el ar fi spus că " cel mai bun argument împotriva democraţiei este o conversaţie de cinci minute cu alegătorul mediu ". Conducerea discreționară (dictatură, uni-partid, etc) Precum am demonstrat la început, o conducere discreționară și centralizată poate obți...

Există această credință că lucrurile rele se întâmplă mai ales oamenilor răi. Dacă însă ne uitam în jur, vom observa foarte multe exemple în care oameni foarte răi, de exemplu torționari care au chinuit nevinovați în închisorile comuniste, au trăit liniștiți până la adânci bătrâneți. Pe de altă parte, alți oameni deosebit de buni au suferit diverse necazuri inexplicabile. Dacă cei care declanșează războaie cu mii de morți trăiesc liniștiți, iar oameni mult mai buni decât media suferă necazuri inimaginabile, e foarte probabil că nu există o forță care să distribuie necazurile  preponderent oamenilor răi și lucrurile bune oamenilor buni.

O întâmplare cu sens interzis S-a adaugat sens unic pe strada parintilor mei. Prima data am intrat pe sens interzis pentru ca nu am observat semnul, pentru ca am facut acel drum de mii de ori. Apoi am inceput sa folosesc legal strada urmatoare, nu e un ocol foarte mare. La un moment dat am intrat din greseala din nou pe sens interzis, automatismul si-a spus cuvantul. Noroc ca nu am fost amendat, sunt mai atent acum. Zilele trecute in fata portii parintilor a fost un incident. Doua masini s-au acrosat usor. A iesit cu scandal. Romm-ul cu taxi a inceput sa injure "mosul". "Mosul" a strigat ca celalalt era pe sens interzis, ceea ce era adevarat. Din fericire nu a degenerat in bataie, poate si pentru ca erau multi martori care au iesit sa vada cauza galagiei.

Învățăm cele mai multe lucruri din spusele altora. Părinții ne învață, profesorii ne învață. Învățăm lucruri noi din cărți și filme. Nu puteam experimenta direct cea mai mare parte din lucrurile pe care considerăm că "le știm". Pe lângă puterea enormă pe care învățarea de la ceilalți ne-o oferă, apare și un risc. Prea multă experiența mediată poate filtra anumite experiențe până la pragul la care oferă o imagine distorsionată asupra lumii. Mai ales cărțile și filmele sunt foarte departe de a prezenta... reprezentativ realitatea. Dacă luăm de bune probabilitățile cu care lucrurile se întâmplă în filme... atunci ne vom crea așteptări foarte nerealiste de la realitate. Iar așteptări nerealiste duc la decizii suboptimale pentru propria viață.

(un eseu neterminat) Am văzut de curând o bucată de film cu mafioți și mi-a revenit în minte întrebarea despre regulile care ar putea guverna diverse structuri sociale, inclusiv corupția. Am încercat să ofer niște ipoteze, a ieșit asta: Atunci când într-o masă de indivizi, cei organizați obțin bunăstare mai mare decât cei neorganizați, este foarte probabilă apariția formelor de organizare. Organizarea aduce diverse aspecte precum: diviziunea muncii în producție, exemplu: cooperarea la vânătoare, specializarea pe meserii crearea unor bunuri de interes comun (șosele, utilități) organizarea armatei sau poliției pentru a apăra grupul social de hoți (inclusiv hoți organizați) organizarea (de obicei armată) pentru a fura sau a obține la preț mic bunuri de la alți indivizi care nu aparțin grupului (bande de hoți, mafie, cuceriri coloniale, poate și războaiele pentru controlul resurselor petroliere)

Listez aici link-uri la fiecare an de articole de până acum, cu scopul ca Google să le găsească mai ușor. Arhivă blog până în 2022 ▼  2022 (7) ▼  iunie (2) In slujba patriei ▼  martie (1) Când ar trebui circulat spre centrul drumului? ▼  februarie (4) Ciclul: Economia amuzantă Ciclul: Economia reinventată De ce USR+ trebuie să câștige deși nu merită (încă... Viitorul probabil - ce spuneam acum 11 ani ▼  2021 (1) ▼  decembrie (1) Două pamflete politice ▼  2020 (6) ▼  decembrie (3) Lipsă de inspirație Despre dreptul la a procrea sau nu Inflația inegală ▼  august (1) Vine o criză și mai mare ▼  martie (1) Poveste la un concert ▼  februarie (1) Bunăstarea națiunilor III - de ce unele țări produ... ▼  2019 (2) ▼  mai (1) Lucid despre PSD ▼  aprilie (1) Ecuația inJinerească a iertării ▼  2018 (8) ▼...

P.S. Am scris acest eseu in 2017. Nu l-am publicat până acum de teamă că ar putea fi înțeles greșit. L-am publicat acum după ce am citit un articol pe aceeași temă .  Disclaimer: Doresc ca aceste rânduri să fie doar o explicație (posibilă) pentru ceea ce se întâmplă în realitate cu percepția umană comună. Sunt total împotriva folosirii lor pentru a justifica politici care contravin moralei comune - cea pe care o simțim instinctiv ca oameni. Cred că nimeni nu va nega cuiva dreptul de a concepe urmași naturali (copii). De asemenea, cred că majoritatea vor accepta dreptul unor persoane de a se abține de la actul procreării dacă așa doresc. Cu excepția unor presiuni religioase pentru a atinge ținta de copii, de obicei oamenii se mărginesc la mici comentarii enervante dar benigne.

"Valoare iertare" = "Bine creat celui iertat și celorlalți" - "Rău creat sieși și celorlalți" Iertarea este menită să facă lumea mai bună. O lume mai bună este greu de conceput fără o stare de bine care pentru cât mai mulți dintre cei care o compun. Deci o lume mai bună se crează maximizând binele și minimizând răul. Binele general crește dacă binele făcut printr-o acțiune este mai mic decât răul (costul) acțiunii. Dacă de exemplu am foarte mulți bani și ajut un muritor de foame, eu pierd puțin iar beneficiul celuilalt e foarte mare. Dacă ajut pe cineva să ia de băut în detrimentul hranei copiilor proprii este clar o acțiune cu efect net negativ. Nu toate situațiile sunt atât de simple, a optimiza binele este o ecuație foarte complicată. Dincolo de un optimalitatea Pareto nu se poate face bine cuiva fără a face un rău altcuiva (deși poate mai mic). Totuși, chiar și acest lucru poate fi per ansamblu benefic, de exemplu primim amenzi pentru depășirea v...

Căutarea adevărului începe cu acceptarea faptului că o minte umană nu poate cuprinde Adevărul (cu majusculă), ci doar un model al Realității plin de lacune și aproximări. Asta echivalează cu faptul că nu poate exista o sursă umană a Adevărului, ceea ce face căutarea adevărului un travaliu personal, plin de îndoieli și dezamăgiri. Nu putem cunoaște Adevărul Chiar dacă acceptăm existența unei Realități unice și a unor legi ale sale suficient de uniforme, îmi este destul de clar că nu pot încape într-o minte umană. În primul rând nici măcar știința actuală nu poate încape într-o singură minte umană, și nu se întrevăd speranțe într-o simplificare. Dacă mai adăugăm și adevărul despre alte ființe umane cu capacitate mentală similară cu a noastră, este cu atât mai clar că nu putem cunoaște un Adevăr care să aproximeze măcar complexitatea lumii în care trăim. Oare putem înțelege măcar 50% din constelația de motivații ale unei alte persoane?

Din ciclul republicărilor :  ================= Coșmarul președintelui   Apăsase butonul...; nu înțelegea de ce celălalt făcuse asta, dar și el apăsase butonul; clipele deveneau lungi și apăsătoare; privirea rătăcită i se opri pe ecranul unui display unde rula nestingherit "jocul vieții", un program vechi, pe care numai nostalgia începuturilor informaticii îl salvase de la uitare. Nu avusese niciodată timp să-l privească, dar acum îi captiva privirea; straniu!; celulele vii și moarte începură să se metamorfozeze, mai întâi în șiruri abstracte de zero și unu, sfârșind prin a deveni doar simple zbateri de electroni. Monitorul își pierdu și el brusc consistența, devenind o grămadă ciudată de molecule. Până și lumina nu mai era decât o întrecere jucăușă între fotoni... Atunci ar fi urmat o bubuitură puternică, dar numai primele sunete ale BOOM-ului se auziră, celelalte fiind absorbite în neant. Apoi urmă nimic. Sau poate nici atât ...

Revin cu publicarea unor lucrări de pe recent dispărutul meu site personal   http://mihvoi.intelsoft.ro/ Astăzi o cercetare asupra gamelor și notelor muzicale, bazată pe matematică: ce anume face anumite note să nu sune bine într-o anumită gamă muzicală. Conține informații din cartea citată și câteva interpretări personale. Ortografia originală:

Cum spuneam în postul anterior , public mai jos una dintre paginile mele personale, datând din facultate. Conținutul datează chiar din perioada liceului. Le postez în dactilografia originală, cu orice greșeli ar putea conține. Această pagină în particular chiar se încadrează bine în tematica blogului. P.S.: Moto-urile (în ghilimele) au origini necunoscute (de mine), nu m-am gândit să precizez atunci când am creat pagina. Restul cugetărilor sunt sunt originale, create de mine; cel puțin nu sunt conștient de eventuale contagiuni din alte surse ;) "încep citatul" Ganduri  Motto:"Viata este ca o sotie: esti dator sa traiesti cu ea la bine si la rau pana ce moartea va va desparti" (sau "un indian nu se sinucide niciodata, pentru ca un indian nu se duce nicaieri neinvitat") Uneori este nevoie sa-ti dea niste palme viata ,ca sa fi treaz cand va incerca sa-ti traga pumni Uneori oamenii nu se mai obosesc sa afle cum esti de fapt ,ci adopta pr...

 Fericirea este determinată de emoții pozitive relativ la prezent, viitor și trecut (în această ordine) . Fericirea este senzația că lucrurile sunt așa cum trebuie, viitorul este luminos (sau măcar nu comportă riscuri majore) și există o oarecare mândrie față de realizările trecute. Ideea asta am găsit-o într-un articol al unui tip care a făcut mate/info și... un episod psihotic :( Cel mai bine dau link la referința lui: http://en.wikipedia.org/wiki/Positive_psychology#General_findings_by_topic Acum voi face o încercare de explicație, nu neapărat foarte originală, pentru faptul că oamenii simpli trăiesc de multe ori mai fericiți decât cei care au bunăstare materială mai mare.

Companiile de telefonie mobilă (sau partidele) sunt furnizori de servicii de comunicație (sau de guvernare). Companiile de telefonie (sau partidele) te vor taxa cât de mult le permite situația din piață, însă știu intuitiv că nu pot întinde coarda la maxim. De asta este bine să ai mai multe variante dintre care sa alegi. Este mai puțin rău să ai un furnizor de telefonie (guvernare) care merge prost și scump decât să nu ai niciun furnizor de telefonie (sau să ajungi la anarhie). Și vorba lui Einstein , nu sunt sigur despre furnizorii de telefonie...

 Tu ce bucurii ți-ai putea cumpăra cu bani?  Să spunem că ai avea disponibili acei bani. Să luam un interval rezonabil, între 1 RON și 5000 RON. Dacă ai avea acei bani, disponibili, ce mici bucurii ai putea să-ți faci? Nu vorbesc despre fericire aici, ci doar de ceva de care să te bucuri cu adevărat, măcar 10 minute.  Ți se pare o întrebare grea sau ușoară?

Am recunoscut vatmanul cu mustăcioară, îl remarcasem la urcare. A mers prin tramvai, din față până în spate. Ne-a spus cald: "e blocaj de tramvaie până la trafic greu, a căzut un copac pe firele de curent; puteți rămâne în tramvai, dar o să mai dureze..."

Fă un lucru mic pentru ceva în care crezi. În fiecare zi!

Tot timpul așteptăm ceva mai bun care va urma: următorul salariu, să cumpărăm următorul gadget, să petrecem următorul concediu. Încercăm să facem timpul să treacă mai repede, în așteptarea următorului eveniment... În timpul ăsta, viața trece pe lângă noi, în timp ce așteptăm următorul eveniment major, apoi următorul, căutând parcă evenimentul ultim. Trăiește! Fă ceva care contează azi!

Presupun că ați auzit de obiectivele S.M.A.R.T . Personal prefer versiunea " S.M.A.R.T.E.R " în care se adaugă ER la final:   S pecific   M ăsurabil   A ccesibil (posibil de atins)   R elevant   T imp (delimitat în)   E tic/Ecologic   R ecompensat (în satisfacție personală) Reflecții despre definirea scopurilor: