Și totuși funcționează (democrația)

Se poate demonstra matematic că o dictatură poate funcționa cel puțin la fel de bine precum o democrație. Simplu: dacă prin șansă, dictatura ar lua exact deciziile pe care le ia cea mai bună democrație, ar obține același rezultat bun. Unde mai pui că democrația este și mai scumpă decât este în teorie dictatura. Q.e.d.

Doar că în practică dictatura nu funcționează... Șansa este atât de mică să funcționeze bine încât ai mai multe șanse să câștigi la loto fără să cumperi bilet (de exemplu ai putea să-l găsești pe stradă).

Ne rămâne democrația, "cea mai proastă formă de guvernare, în afară de celelalte pe care le-am mai încercat de-a lungul istoriei" (citat aproximativ atribuit lui Winston Churchill). Tot el ar fi spus că "cel mai bun argument împotriva democraţiei este o conversaţie de cinci minute cu alegătorul mediu".


Conducerea discreționară (dictatură, uni-partid, etc)

Precum am demonstrat la început, o conducere discreționară și centralizată poate obține în teorie aceleași rezultate precum o democrație bună, poate chiar mai bine. Ideologii precum Comunismul și Fascismul s-au bazat pe această idee, poate mulți chiar au crezut că vor obține ceva mai bun astfel.

Exemple de sisteme sociale autoritare care au funcționat o vreme sunt economia fascistă înainte de al doilea război mondial și China comunistă din ziua de azi  - deși China a adoptat un model economic mai descentralizat și o economie de piață

O putere discreționară poate obține pe termen scurt rezultate excelente dacă ia decizii bune. Realitatea este că atunci când sistemele autoritariste nu funcționează perfect (mai tot timpul), aceste sisteme centralizate funcționează mult mai rău decât sistemele democratice. Să ne gândim de exemplu la magazinele goale din Comunism sau crimele Fascismului. La un moment dat lucrurile o iau razna iar sistemul dictatorial sau uni-partid nu are de obicei suficient pârghii pentru a se auto-corecta.


Democrația

În contrast, democrația nu atinge pe termen scurt optimul, întrucât există multe fricțiuni între diverse partide iar soluțiile sunt de multe ori un compromis implementat cu întârziere.

Pe de altă parte, democrația conține pârghii mult mai eficiente de a corecta derapaje. Dacă o conducere nu este eficientă, distrugerea poate fi limitată la maxim un ciclu electoral, cu condiția ca cetățenii să poată decide liber și informat. 

Atâta timp cât fundamentul democrației rezistă (alegeri libere, lipsa cenzurii), atunci oamenii pot decide la timp să schimbe o conducere foarte incompetentă cu una puțin mai competentă, limitând distrugerea.

Performanța minimă

La limitarea distrugerii se ajunge totuși foarte rar, de obicei alegerea greșită aduce doar performanță mediocră. Chiar și cele mai răuvoitoare conduceri tind în context democratic să creeze un minim de bunăstare. Atâta timp cât un partid ajuns la conducere crede că va răspunde electoral, el va avea grijă să realizeze minimul necesar pentru ca oamenii să nu fie foarte nemulțumiți. Astfel, democrația garantează un nivel minim de bunăstare.

Partidele și telefonia mobilă

Efecte mai bune se obțin dacă există minim 2 forțe politice de tradiție care intră în concurență. Este ca și cum ai avea doi furnizori mari de telefonie (Orange și Vodafone) între care pot migra utilizatorii în funcție de calitatea serviciilor. 

Nici unul dintre furnizorii de telefonie nu își permite să ofere servici prea proaste sau prețuri prea mari. Ca rezultat, utilizatorii sunt destul de mulțumiți cu oricare dintre ei, deși există anumite afinități personale (la fel ca la doctrinele politice).

De ce sunt bune partidele consacrate

Pentru ca sistemul multipartid să funcționeze cel mai bine trebuie ca partidele să capete o individualitate distinctă care să continue peste mai multe cicluri electorale. Este ca și cum ar fi niște oameni pe care îi judeci în funcție de toată istoria lor cu tine. Dacă te-a păcălit în trecut trebuie să facă multe lucruri bune pentru a-l ierta și a-ți reveni încrederea în el. 

Partidele trebuie să fie judecate după toată istoria lor, cu bune și cu rele. Doar în acest fel partidul capătă o conștiință a lui proprie și va avea grijă să nu facă o gafă prea mare. Dacă un om ar știi că toate faptele lui vor fi uitate peste 4 ani, probabil că ar fi mult mai puțin atent să facă lucruri respectabile.

Această personalitate a partidelor (care în România nu există încă foarte bine conturată) le motivează pe partide să-și implementeze propriile mecanisme interne de selecție a oamenilor - nu-și permit să propună oameni foarte incompetenți. Orice gafă atârnă în balanță și este mult mai ieftin să o repari decât să închizi prăvălia și să deschizi alt partid.

Chiar și în condițiile în care partidele sunt grupări de interese care doresc puterea pentru folosul personal, democrația continuă să funcționeze. Pentru a-și realiza scopurile egoiste, partidele trebuie să ofere în schimb o guvernare decentă. Chiar dacă știu că vor pierde alegerile, vor avea grijă să guverneze suficient de bine pentru a avea o șansă la un viitor ciclu electoral. Bineînțeles că este de dorit să alegi oameni cât mai integrii și bine intenționați, însă realitatea comportă mult mai multe nuanțe de gri.

Concluzie

Din aceste considerente este de multe ori mai bine să alegi partide cu tradiție, chiar mai ruginite, pentru că ele au mult mai mult de pierdut dacă nu guvernează măcar decent. Un partid de tradiție poate pierde toată istoria de partid frecventabil, la fel cum un om poate pierde întreg prestigiul acumulat dacă are o ieșire în care face... pipi pe ușa blocului.

Totuși, atunci când cele două partide mari formează un oligopol în care concurența spre o guvernare mai bună dispare, e bine să ai și un partid mic cu care să le arăți pisica. Nu trebuie să ajungă neapărat imediat la guvernare, și atenție mare să nu fie mai rău decât răul cunoscut.

Vezi și: Cum să-ți alegi furnizorul de telefonie mobilă (sau partidul)