Filosofia lui Mihvoi

De ce a traversat economia strada (spre criză) Economia ca o mașină Economia și alăptatul Poveste cu bănci centrale - criza din 2010 Care-i faza cu Grecia? - criza din 2012 Adoptarea euro şi fotbalul Banii nu exista  

La cererea publicului mi-am tradus în română, cu Google Translate, un articol scris inițial în engleză:  Unequal inflation Se știe că dacă tipărești mai mulți bani, vei produce inflație.  Cu toate acestea, lucrurile sunt mai complexe decât atât.  Poți avea atât inflație cât și deflație în același timp. De obicei  avem o inflație relativ scăzută la produsele comune și o inflație ridicată la anumite produse - gândiți-vă la imobiliare.     Viteza banilor   În primul rând, există acea „viteză a banilor” care apare în ecuația  Produse * Preț = Bani * Viteză  .  Viteza banilor este intuitivă, dar nu poate fi practic măsurată decât din această ecuație - mulțumesc prietenului meu omonim pentru această idee.     Intuitiv, dacă vând ceva cu 5$ și cumpăr ceva cu acei 5$, avem 10$ urmărind produse.  Dacă îmi păstrez cei 5$, avem doar 5$ urmărind produse.  Viteza banilor este legată de cât de repede se refolosesc banii.  Cu t...

  SUA și UK anunță contracții economice fără precedent. Întrebarea nu este dacă o criză economică majoră va lovi România. Întrebarea este cât va fi de mare. În loc să vorbim despre bani, consider mai folositor să ne uităm cum lovește criza în bunăstare . Banii sunt de obicei necesari ca să-ți cumperi bunăstare ( bunuri, servicii ). Totuși, trebuie avut mereu în minte că obiectivul este bunăstarea (personală sau generală), iar nu numărul banilor. Bunăstarea și banii sunt destul de legate, însă nu reprezintă același lucru - nu poți mânca bani .

Am învârtit globul de cristal al speculației și mi-a grăit așa: în acest moment lumea suferă un reflux accelerat în mai toate domeniile .  Refluxul este precum schimbarea de direcție a unui pendul care a atins înălțimea maximă corespunzătoare energiei pe care o avea disponibilă. Urmează un parcurs accelerat în sens invers. Să vorbim astăzi despre... Economie

Pornesc de la câteva evenimente aparent banale: Pe youtube.com au început să apară reclame R ecent, dyndns.com m-a anunțat că la contul gratis trebuie să mă loghez regulat pentru a nu fi dezactivat Zf.ro are multe articole care sunt "Doar pentru abonaţii ZF Corporate" pe feed-ul RSS Wall-street.ro m-a înnebunit cu reclamele "overlay", iar când au băgat și content de manipulare ieftină (probabil plătită scump) m-au pierdut de mușteriu Dacă vrei să stochezi fotografiile de pe mobil în Picasa la rezoluție maximă ești limitat la 1GB Facebook a devenit deja de mult timp mult mai agresiv cu reclamele

Scris pentru lacoltulstrazii.ro. Reflectam zilele trecute la cât de greu este să crești un copil și mi-am dat seama că efortul respectiv nu este măsurat în PIB/GDP .  Atunci când urmărim doar creșterea PIB pierdem din vedere câteva aspecte esențiale ale bunăstării sociale, care scapă acestei măsurări. Producția pentru consum propriu și serviciile publice de educație și sănătate (la noi) sunt cele mai bune exemple.

Un animal sălbatic trebuie să găsească hrană înainte de a-și epuiza rezervele de energie din corp. În caz contrar, odată epuizat fizic și imobilizat, el nu mai poate decât să-și aștepte, tragic, sfârșitul. Omenirea trebuie să găsească surse alternative de energie înainte de a le epuiza pe cele existente. Cercetarea și exploatarea unor noi surse de energie poate avea loc doar atâta timp cât există surse convenționale de energie care să o alimenteze. Există un prag după care lipsa energiei sau costul ei prohibitiv face imposibilă găsirea și exploatarea unor alte surse de energie care să compenseze energia consumată. Urmează o spirală de destructurare a societății din care nu se mai poate ieși.

Relaxarea cantitativă mai pe înțeles  Deflația este periculoasă pentru că se auto-alimentează într-un cerc vicios. Dacă prețurile scad, merită să nu cumperi azi pentru că mâine va fi mai ieftin, ceea ce scade și mai mult prețurile și vânzările. Pe termen mediu, deflația falimentează producătorii de bunăstare și asta e rău.  O inflație mică (1-3%) motivează ținerea banilor în circulație , altfel multă masă monetară ar "putrezi la ciorap" la vreun miliardar.  Luăm clasica ecuație care leagă prețurile de masa monetară : M*V=P*Q . Viteza de circulație a banilor ( V ) a scăzut din cauza prudenței la consum indusă de criză. În plus, lipsa creditării a scăzut și M (masa monetară virtuală) pentru că banii nu se mai multiplică la fel de mult prin mecanismul rezervelor fracționate , ci din contră se contractă prin returnarea datoriilor plus dobândă. Pentru a nu scădea prețurile (P) în spirală deflaționistă, trebuie mărită M (masa monetară), ce s-a tot făcut prin "rel...

Care-i faza cu Grecia ?  Totul pare foarte complicat cu Grecia... Și totuși situația este destul de simplu de înțeles, mai greu este de rezolvat...  Se spune că banii sunt lubrifiantul (uleiul) care face economia să meargă. Hai să spunem că Grecia este un taximetrist, iar economia sa este motorul mașinii sale. Banii sunt uleiul de care are nevoie mașina să funcționeze.  La un moment dat, cooperativa taximetriștilor locali ( UE ) i-a schimbat Greciei uleiul ei nu foarte performant ( Drahma ) cu unul super eficient (Euro), care reduce foarte tare consumul de benzină ( inflația, variația cursului, etc ). Schimbul s-a făcut gratis, singura condiție a fost ca Grecia să folosească de acum încolo doar ulei " Euro ".  La un moment dar, Grecia a descoperit că nivelul uleiului a scăzut, așa că a mai cerut împrumut niște ulei de la ceilalți taximetriști. Aceștia i-au dat, în speranța că taximetristul ( Grecia ) va putea câștiga suficienți bani pe viitor pentru a le da ...

Concedierile   In principiu, la nivel de societate (țară), mai puțini oameni care muncesc înseamnă o producție mai mică, deci o bunăstare medie mai mică. În acestă logică, concedierile nu sunt un lucru bun pentru bunăstarea țării exceptând situațiile: 1. Dacă oamenii concediați nu produc bunuri nici direct nici indirect, precum excesul de personal într-o administrație de stat supradimensionată. În acest caz, concedierea are ca rezultat scăderea cotei de bunuri distribuite celor nefolositori și creșterea cotei de bunuri a celorlalți. Teoretic cei disponibilizați vor fi motivați să își găsească o activitate mai productivă unde să se angajeze. De multe ori sunt stimulați să plece (plăți compensatorii) exact oamenii care fac treabă și care își pot găsi ușor alt serviciu, rezultând o scădere a serviciilor în locul de unde pleacă. 2. Daca concedierile motivează pe cei rămași să producă mai mult. Un șomaj dus spre zero la sută precum în comunism înseamnă o ...

Cât plătim la stat din salariu ?  Atunci când o firmă îți stabilește salariul nu îi pasă foarte mult de cât vei încasa tu efectiv, ci îi pasă de cât va trebui să cheltuiască ea. Pentru un salariu pe cartea de muncă de 1000Euro (~4300RON), o firmă trebuie să plătească aproximativ 1800Euro (sursa aici ). Practic, cheltuiala firmei este aproape dublă față de salariul primit de angajat. Dacă nu ar trebui să se plătească nimic la stat, firma n-ar simți nici o diferență dacă ar mări salariul net (în mână) al angajatului cu 80%. Frumoasă mărire nu ?  Nu există stat în care să nu se plătească contribuții din salarii, dar cred că este util ca fiecare să conștientizeze cât plătește și pentru ce. Pentru a complica lucrurile, contribuțiile plătite la salarii sunt împărțite în două (contribuții angajator și contribuții angajat), dar asta practic nu înseamnă nimic, toate sunt plătite de firmă peste salariul pe care îl încasează efectiv angajatul.  Aveți la final ...

De ce a traversat economia strada (spre criză) Socialistul : lipsa controlului statului asupra investițiilor speculative a dus la derapaje și în final la criză Libertarianul : intervenția statului în economie a dus la alocarea ineficientă a resurselor, ceea ce a dus inevitabil la criză Monetaristul : acumularea de credite neperformante a dus la o situație de insolvență generalizată care a determinat economia să plonjeze spre criză Banca centrală : sistemul financiar nebancar, nefiind supus reglementării băncilor centrale, a declanșat criza Ecologistul : economia nu mai putea crește fără să producă o catastrofă ecologică. Mama natură se apără prin criză

Nu ești proprietarul banilor depuși la bancă  Tehnic și juridic, când depui bani la bancă, accepți să schimbi acei bani contra unei creanțe (dotorie) a băncii. Mai simplu spus, împrumuți banca.  Faptul devine mai evident când te gândești că banii depuși la bancă vor fi împrumutați altcuiva, deci ei nu mai există la bancă. Practic devii indirect proprietarul datoriei împrumutatului către bancă, de fapt o bucată dintr-un "pool" de datorii. Banii depuși erau deja datoria cuiva, dintr-un pool mai mare, dar asta e altă poveste . Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :

Ce zice Keynes    Keynes este înjurat pentru toate excesele de "stimulare" a economiei pe care politicienii lumii le patronează. Krugman spune că majoritatea celor care îl critică nu l-au citit. După ce am făcut un pic " mișto " de Keynes, m-am apucat să îl și citesc (sunt abia la primul sfer al cărții).    În esență, Keynes spune că economia poate ajunge la echilibru stabil pe multe paliere, inclusiv paliere suboptimale. Un exemplu de echilibru suboptimal este când șomajul este foarte mare. Nu este vorba de șomajul obișnuit de 4-5% al celor care nu vor momentan sau nu sunt în stare să muncească, ci este vorba de șomajul "involuntar" al celor care și vor și pot, dar nu au unde. Teza lui mult hulită este că pentru a reduce șomajul involuntar este nevoie de o creșterea artificială a puterii de cumpărare, de exemplu prin deficite bugetare ale statului.

   De fapt vroiam să scriu acest articol data trecută când a ieșit gluma cu Bernanke, Trichet și Isărescu , sper că v-a plăcut. Încerc să-mi reprezint cât mai intuitiv felul în care funcționează sistemul economic. Am făcut la un moment dat chiar o paralelă cu alăptatul la sân .  Ideea este că politica monetară a băncilor centrale funcționează ca o pedală de accelerație pentru economie. Reducerea dobânzii de politică monetară stimulează împrumutul, care în general stimulează investițiile, care de obicei stimulează creșterea economică. Creșterea dobânzii de politică monetară descurajează creditarea, ceea ce temperează inflația dar frânează de obicei și creșterea economică.

Poveste cu bănci centrale      Mașina lui Ben a ieșit destul de urât în decor și a trebuit repusă pe pistă cu elicopterul , iar acum încearcă să recupereze terenul pierdut accelerând la maxim în linie dreaptă. Jean-Claude de la echipa concurentă a intrat și el ușor în acroșaj și acum încearcă să îl ajungă din urmă pe Ben. Mugurel de la echipa României fiind destul de în spate, nu a frânat când a văzut că cei din fată s-au ciocnit. De fapt era într-adevăr cu câteva tururi de pistă în spate, dar fizic foarte aproape de ceilalți doi așa că a fost lovit și el. Emil de la echipa tehnică a lui Mugurel nu a reușit să repare roata înfrânată după acroșaj, așa că a înfrânat-o și pe cealaltă , măcar să nu mai tragă într-o parte . În față se apropie un nou viraj stâns, Ben si Jean-Claude continuă să accelereze sperând fiecare să fie ultimul care apasă pedala de frână. Mugurel nu-și permite să mai piardă înca o roată așa că frânează de data asta, deși cu roțile înfr...

Principiul de incertitudine al masei monetare  Echilibrul economic Punctul de echilibru economic este o valoare pur teoretică, imposibil de calculat în practică. Câteodată estimăm că suntem mult sub/peste punctul de echilibru (ex: "șomaj mare" respectiv "bulă imobiliară") dar niciodată nu ştim exact unde este punctul de echilibru.  Cererea de parchet spre exemplu, are oscilații mari în jurul punctului de echilibru. Câțiva ani este moda de a schimba parchetul iar cererea este foarte mare, apoi cățiva ani cererea pentru parchet scade mult, chiar sub rata medie de înlocuire. Trebuie să treacă alți câțiva ani pentru ca cererea să revină pe aceeași piață.  Comparaţia care mi-a venit în minte este cu o maşină în mişcare, care în funcţie de drum se mişcă în sus şi în jos pe arcuri când trece peste o groapă sau peste o piatră mai înaltă. Valoarea de echilibru este înălţimea la care stă maşina când este oprită, dar odată pusă în mişcare, maşina oscilează constant în j...

  Am urmărit parțial un film pe care NU vi-l recomand (debtocracy), despre conspirația care i-ar fi adus în faliment pe greci. Și un ziarist grec vorbitor de limbă română tot povestește pe la TV pe aceeași temă.   Problemele prin care trec grecii sunt reale. Au tot dreptul să fie supărați pe politicienii lor care i-au mințit. Poate o parte din datorie este și tributară corupției. Pe de altă parte n-am văzut să accepte că s-au mințit și pe ei înșiși.   Datoria   Datoria Greciei este de aproximativ 150% din PIB, adică datorează valoarea bunurilor produse de economia lor în 1 an și jumătate. Datoria s-a adunat treptat, dar pentru simplificare putem să ne îmaginăm că 3 ani la rând au consumat bunuri cu 50% mai mult decât produc.   150% din PIB nu este în sine extrem de mult. Un credit imobiliar luat pe 20 de ani cu rata 50% din venitul familiei înseamnă o îndatorare de 1000% din "PIB-ul familiei" ! Cred totuși că îndatorarea nu ia în considerare și dobânda ci doa...

Nevoia de inflaţie   O inflaţie mică (1-3%) este menită să stimuleze păstrarea banilor în circuitul economic. Dacă există o mică aşteptare inflaţionistă (preţurile cresc treptat), oamenii sunt motivaţi fie să cheltuiască banii acum, fie să îi investească, fie să îi depună la bancă cu dobândă, de unde vor fi împrumutaţi celor doritori.  Dacă aşteptările sunt din contră, de deflaţie (preţurile vor scădea), oamenii sunt motivaţi să nu cheltuiască, pentru a cumpăra mai ieftin mai târziu (exceptând nevoile vitale). Lipsa de bani de pe piaţă accentuează scăderea preţurilor şi reticenţă de a cheltui într-un cerc vicios. În urma scăderii preţurilor, firmele care aveau planul de afaceri calculat la un profit moderat nu vor mai putea să-şi plătească creditele, deci vor da faliment. Dând faliment, scade cantitatea de produse din economie, deci bunăstarea (apreciată prin GDP ). Inflaţia şi creşterea economică  Teoretic o inflaţie zero ar fi ideală, dar practica spun...

Banii nu există  Banii nu există. Adică există fizic, îi vedem, îi folosim. Nu există însă produsele din spatele lor. Cel puţin nu încă...  Banii nu reprezintă proprietate pe bunuri existente  Ca demonstraţie, să presupunem prin absurd că aş avea în proprietate toate bunurile din lume, inclusiv terenuri, clădiri, obiecte, dar în afară de bani şi persoane. În acest caz, nu aş putea să posed mai multe bunuri din ce există.  Dacă aş avea şi banii, aceştia nu mi-ar putea aduce nici un bun existent în plus, căci le am deja pe toate. Singurul lucru pe care mi l-ar mai putea aduce banii ar fi un drept asupra unor produse/servicii care vor fi produse în viitor de oamenii, căci pe cele existente le am deja pe toate.  La fel, o dată ce fiecare produs din lume este înregistrat în proprietatea cuiva (utilizatorul, fabrica care îl are în stoc, magazinul), nimeni nu poate deţine prin bani ceva în plus faţă de aceste produse, ci eventual ceva din produsele/serviciil...