Am urmărit parțial un film pe care NU vi-l recomand (debtocracy), despre conspirația care i-ar fi adus în faliment pe greci. Și un ziarist grec vorbitor de limbă română tot povestește pe la TV pe aceeași temă.
Problemele prin care trec grecii sunt reale. Au tot dreptul să fie supărați pe politicienii lor care i-au mințit. Poate o parte din datorie este și tributară corupției. Pe de altă parte n-am văzut să accepte că s-au mințit și pe ei înșiși.
Datoria
Datoria Greciei este de aproximativ 150% din PIB, adică datorează valoarea bunurilor produse de economia lor în 1 an și jumătate. Datoria s-a adunat treptat, dar pentru simplificare putem să ne îmaginăm că 3 ani la rând au consumat bunuri cu 50% mai mult decât produc.
150% din PIB nu este în sine extrem de mult. Un credit imobiliar luat pe 20 de ani cu rata 50% din venitul familiei înseamnă o îndatorare de 1000% din "PIB-ul familiei" ! Cred totuși că îndatorarea nu ia în considerare și dobânda ci doar datoria, deci aproximând grosier că un credit îl plătești cam de 2 ori, îndatorarea este de "doar" 500% din "PIB-ul familiei".
O soluție pentru Grecia ar fi re-eșalonarea pe mai mulți ani a datoriei și probabil asta va fi soluția. Nu înseamnă că germanii sau alții le fac un cadou grecilor, înseamnă doar că vor amâna o parte din consumul lor, urmând să primească de la greci banii înapoi plus dobândă (minus inflație).
Problema cu adevărat gravă a Greciei este că la nivelul actual de cheltuieli nu le ajunge "salariul" nici să plătească ratele re-eșalonate. Se încearcă peticirea datoriei statului crescând încasările bugetare (creșterea TVA) și reducând cheltuielile (tăieri de salarii). Se pare că evaziunea fiscală este foarte mare, ziaristul grec spunea aproape cu mândrie că "grecii nu vor să plătească taxe".
Folosirea euro complică lucrurile
Dacă ar fi doar o problemă de încasări bugetare, probabil lucrurile ar fi ceva mai simple. Faptul că grecii folosesc euro duce la o problemă macroeconomică mai gravă.
Plata datoriilor înseamnă o hemoragie a monedei de schimb (euro) în afara țării. Dacă fluxul de euro care intră în Grecia nu echilibrează balanța, Grecia se poate trezi în scurt timp că nu mai are suficienți euro pentru a susține schimburile interne din economie. Ca un organism care a pierdut prea mult sânge, economia moare dacă nu are suficientă monedă. Spre deosebire de o monedă națională, Grecia nu poate "tipări" alți euro pentru a susține măcar schimburile interne din economie. Doar BCE poate face asta, printr-un ... alt împrumut.
În principiu scăderea cantității de monedă scade prețurile, dar asta nu este o veste foarte bună pe termen lung. Afacerile care nu aveau profituri "nesimțite" vor trece imediat sub limita de renatabilitate și vor da faliment, scăzând cantitatea de produse/servicii (deci bunăstarea). Practic va scădea PIB, deci va crește datoria ca procent din PIB. Falimentele vin în primul rând din inelasticitatea creditelor pe care le au firmele, ratele rămân relativ constante pe când încasările scad.
Datoria raporată la PIB măsoară efortul de rambursare, esta similar cu raportul dintre rata la bancă și salariul. Practic scăderea PIB poate duce la un cerc vicios, fiind din ce în ce mai greu de rambursat datoria. Din păcate mișcarile de stradă vor afecta turismul și vor scădea și mai mult încasările de euro din exterior, făcând încă și mai grea rambursarea.
Ce se poate face ?
O altă variantă de rambursare a datoriei este să "vinzi din casă", mașina, o insulă, o companie, ceva. Asta scade rata care trebuie plătită, dar nu rezolvă dezechilibrele structurale. Dacă tu te împrumuți chiar și când nu plătești rate, nu te va ajuta prea mult să reduci ratele. Trebuie să reduci din cheltuieli, renunți la restaurant, etc.
Din păcate singura soluție de a plăti ratele și a păstra echilibrul economic ar fi ca Grecia să își scadă puternic importurile și pe cât posibil să crească exporturile. Altfel economia riscă să se înăbușe. Cum moneda "locală" este euro, nu se poate descuraja importul prin cursul de schimb - păstrând însă prețurile locale. Orice grec poate să cumpere televizor din Germania cu euro lui, scăzând și mai mult cantitatea de euro care circulă prin venele economiei grecești. Doar scăderea dramatică a salariilor (și a nivelului de trai deci) poate descuraja importul și reduce hemoragia de euro din Grecia.
Politicienii
Deficitul bugetar, mai ales cel finanțat extern, este o sursă enormă de hazard moral. Practic orice partid la putere va fi tentat să se împrumute cât mai mult, pentru a crește bunăstarea populației pe moment, în scopul câștigării încă a unui mandat. Dacă are ghinionul să piardă totuși alegerile, va avea în continuare de câștigat, succesorul său va fi evaluat negativ, întrucât "pe vremea lui X care s-a împrumutat era foarte bine", iar "pe vremea lui Y care plătește împrumultul o ducem mult mai prost". Aproape că este o prostie politică să nu faci asta.
Chiar nu reușesc să găsesc o modalitate de a anula acest efect de pervertire a evaluării unei guvernări. Cine economisește și investește în viitor este dezavantajat, cine se împrumută necugetat pentru cheltuieli populiste este creditat cu acel "era mai bine în vremea lui X".
Eu cred că plafonarea deficitului bugetar (măcar din surse externe) ar ajuta la atenuarea acestui efect pervers. Nu știu dacă trebuie pus chiar în constituție, dar trebuie cumva să devină obligatoriu prin lege.
Încheiere
Poate într-un articol viitor o să analizez și cum se poate folosi împrumutul pentru a obține avantaje necuvenite de pe seama unei țări. În acest articol am încercat, ca un economist amator ce sunt, să analizez situația plecând de la ipoteza că datoria Greciei este legitimă, iar dacă te-ai împrumutat ... ești bun de plată.
Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :
De ce nu este sustenabila datoria Greciei?
RăspundețiȘtergereInchipuie-ti urmatoarele:
150% din PIB datorie. Pentru fiecare an, la aceasta datorie se adauga dobanda, care sa zicem ca ar fi 5%, rezulta de plata aproape 8% din PIB, in conditiile in care cheltuielile tarii sunt oricum mai mari decat veniturile. de aici
Per total, solutia pt Grecia ar fi sa i se ierte din datorii, eventual sa iasa controlat din zona euro, Grecia neputand sa-si plateasca datoriile.
Apropos, 150% este datoria publică, adică datoria statului, fără dobânzile viitoare. Peste asta se adaugă datoria mediului privat și a cetățenilor.
RăspundețiȘtergere@Christian : calculul tău este interesant, spui deci că oricât de mult s-ar re-eșalona datoria, tot vor trebui să plătească 8% din PIB doar pe dobânzi. Ar plăti doar pe dobânzi cam de două ori bugetul educației de la noi (dacă îmi amintesc bine).
Investițiile cel puțin sunt condamnate, n-am auzit să se poată reduce cheltuielile curente atât de repede.
Și totuși, mă întreb, ce a fost în capul lor să ajungă la acest nivel al datoriei ? Adică nu e ca și cum s-au trezit brusc cu împrumutul...