Filosofia lui Mihvoi

   Am fost la România-Canada, rezultat 0-3, meci amical. Nu despre lipsa de inspirație a echipei României doresc să vorbesc aici, ci despre noi românii.   Pentru niște suporteri, nu am fost prea... suportivi - adică să încurajăm echipa. Au fost puține aplauze chiar și la acțiunile mai frumoase ale României. Nu mai zic să încurajăm echipa când este în dificultate, după ce a făcut niște greșeli. Sunt studii care indică că e și foarte benefic psihologic pentru spectatori să facă asta.  Să chibițăm despre fiecare greșeală am știut. Am impresia că este un simptom pentru ceva ce merge prost în mai toate domeniile din România. Nu avem această disponibilitate de a oferi un mic ajutor unuia un pic mai bun decât noi, chiar dacă mai face greșeli. Că dacă intram eu pe teren nu aveau loc pe tabelă pentru scorul cu care pierdeam 😆  Nu sunt un fan al susținerii necondiționate pentru "ai noștri". Dacă un român face un fault grav sau un gest nesportiv cred că ar merita huiduit ...

 Ascultam un profesor de filosofie politică pe Coursera, care spunea că el crede în legitimitatea dată de alegeri. Inițial am fost foarte sceptic în privința aceasta. Un Iliescu ales cu mult peste 50% pentru că a reușit să înăbușe orice opoziție prin mijloace nu foarte democratice nu poate fi considerat cu adevărat un conducător legitim din punct de vedere moral. Nu se poate ca votul liber exprimat să îți ofere legitimitate în orice faci - ca fiind exponentul voinței populare. Dacă o iei razna după alegeri, nu poate fi legitimă orice decizie politică, chiar dacă nu contrazice linia promisiunilor electorale. La scară internațională, un taliban care ucide în numele religiei sale nu poate fi considerat un conducător legitim moral, chiar dacă ar fi fost ales prin votul liber exprimat. Ai putea crede că este moral să răstorni un astfel de conducător imoral sprijinind o dictatură militară mai laică. Sau chiar un conducător ne-militar, marionetă. O fi bine? Legitimitatea față de... lipsa ...

<< O țară trăiește atât de bine pe cât poate produce bunuri și servicii utile și îndestulătoare >> Caz 1: O țară fără multe importuri Pentru o țară care nu prea face schimburi (import/export) cu exteriorul, bunăstarea cetățenilor înseamnă că țara respectivă își produce toate bunurile necesare pentru ca cetățenii să aibă o viață în care nevoile de bază, și nu doar ele, sunt satisfăcute. Este evident că, pentru ca cetățenii să poată cumpăra sau consuma bunuri/servicii care îi duc spre bunăstare, acestea trebuie produse de cineva. O astfel de țară produce nu doar o gamă largă de bunuri și servicii, de la pâine și alte bunuri alimentare de bază până la produse de lux. Acea țară poate oferi și un sistem sanitar eficient, care rezolvă cât mai multe dintre problemele de sănătate rezolvabile. De asemenea aceleași bunuri sunt distribuite apoi și către pensionarii care au contribuit la rândul lor, când au fost productivi ei înșiși sau au ajutat sectorul producerii de b...

  Chiar crezi că cineva votează un anumit partid cu gândul că îi va fi mai rău decât cu celălalt? Și dacă într-adevăr celălalt partid ar face mai multă "dreptate", dar alegătorului i-ar fi un pic mai rău, crezi că își va schimba votul pentru partidul "mai drept"? Dacă PSD fură, ce procent din votanții PSD crezi că beneficiază efectiv de acele furturi? Crezi că omul chiar e impresionat de o găleată cu ceva ulei și făină? Nu acesta este motivul votului pentru PSD, ci lipsa aparentă de alternative mai bune.

Mă uit în jur și văd mulți oameni buni. Poate uneori suntem fiecare puțin răutăcioși, puțin egoiști, ceva mai puțin toleranți. Și totuși văd un sâmbure de bine în oamenii din jur, chiar și atunci când sunt răi. Câteodată suntem copleșiți de greutățile de zi cu zi, câteodată ni se pare că nu suntem tratați corect. Câteodată ni se pare, și de multe ori chiar avem dreptate, că se profită pe seama noastră, și atunci ne înfuriem sau devenim cinici. Câteodată ni se pare că toată lumea este rea și atunci ne înrăim și noi.

Să spunem că vrei să duci doi câini în coteț. Cum e mai ușor să o faci: îi mâni ca pe oi din 3 direcții, sau le fluturi o bucată de carne ca să vină după tine? Stimulii negativi sunt eficienți pentru a face pe cineva să nu facă ceva. Câinele poate învăța că dacă roade pantofii ia bătaie și poate ajunge să se abțină de la asta. Pentru a învăța un câine să facă trucuri însă (de exemplu să stea în două labe), e nevoie și de puțină... mâncare.

Azi dimineață, în tramvai. O voce oarecum familiară intonează un refren cunoscut: "vă rog, vreau să iau și eu o pâine, mi-e foame". În mod neașteptat, nimeni nu reacționează. Trec câteva zeci de secunde apăsătoare. Mă uit până la urmă la el. Pantofi stilați, dar foarte uzați, probabil "de căpătat"; blugi ușor uzați; ochelari cu lentile foarte groase. Nu pare chiar tipul de cerșetor de lux. Parcă nu l-am mai auzit de mult prin tramvaiul 32. S-a urcat de la "11 iunie", vorbește într-un mod cântat, de parcă ar ține o slujbă. Probabil își face veacul pe lângă biserica de acolo. O femeie îl apostrofează până la urmă că sigur nu pentru pâine vrea banii... ***

Medicii și meritocrația  Salariul de la stat nu acoperă în nici un caz efortul de pregătire pe care îl depune un medic și importanța socială a meseriei. Am înțeles că un medic rezident lua anul trecut 800RON, asta după scăderea de 25%, inițial era 1200RON. Nu știu exact dacă încă se mai aplică scăderea, mai există și niște sporuri în funcție de specialitate, vechime, etc. Oricum este foarte puțin. La privat puteau ajunge pe la 2000RON.  Se pare că în Olanda, de exemplu, un medic care este doar stagiar (înainte de a fi rezident) poate obține 2000 de Euro, care este semnificativ mai mult decât salariul minim pe economie de acolo (aproximativ 1200Euro). Ce-i drept în Olanda stagiarii primesc mai multă responsabilitate decât au unii rezidenți în România, fac gărzi singuri, abordează urgențe, resuscitează, muncesc mult. Un medic rezident pornește cam în jur de 3000 Euro.  Dată fiind situația, plicul oferit doctorului de către pacient în România, deși un semn de anorma...

Nașterea la maternitatea Ilfov   Am fost plăcut impresionat de experiența cu maternitatea de la " Spitalul clinic judetean ILFOV " din București (fost Titan) și îmi face plăcere să-i recomand. Impresiile sunt atât personale, cât mai ales din punctul de vedere al soției, care a fost ceva mai direct implicată ;)   Oamenii   M-a impresionat în primul rând felul în care s-a comportat personalul medical, într-un mod calm, prietenos, cald, uman . Majoritatea păreau că își iubesc meseria și o fac cu plăcere, în ciuda salariilor mici. Nu am simțit acea presiune pe care o simți uneori că serviciul medical este condiționat de "o mică atenție". O bunică povestea că la altă maternitate personajul medical spunea direct cât trebuie "cotizat" pentru fiecare operație.   Mi-a plăcut și transparența , am fost invitat să asist când a fost spălat, vaccinat și înfășat bebelușul. Mi s-au explicat procedurile, am putut să pun întrebări despre operațiuni fără ca person...