Mulți oameni buni

Mă uit în jur și văd mulți oameni buni.

Poate uneori suntem fiecare puțin răutăcioși, puțin egoiști, ceva mai puțin toleranți. Și totuși văd un sâmbure de bine în oamenii din jur, chiar și atunci când sunt răi. Câteodată suntem copleșiți de greutățile de zi cu zi, câteodată ni se pare că nu suntem tratați corect. Câteodată ni se pare, și de multe ori chiar avem dreptate, că se profită pe seama noastră, și atunci ne înfuriem sau devenim cinici. Câteodată ni se pare că toată lumea este rea și atunci ne înrăim și noi.

Câteodată alegerea bună devine prea greu de determinat și atunci renunțăm să mai încercăm. Cel mai rău ne înfuriem, cred, atunci când noi facem "ceea ce trebuie" și suntem luați de proști. Adică nu doar că am făcut un efort să respectăm o regulă de bun simț pe care nu prea o respectă nimeni, ci suportăm și disprețul celor din jur. Și atunci începem să ne gândim dacă are rost să mai facem asta, dacă contează că eu nu arunc hârtia pe jos atunci când oricum e plin de hârtii și țigări aruncate pe jos deja.

Cum ieșim din acest cerc vicios? Cum facem să ajungem ca oamenii buni să se comporte bine și în același timp să fie și mai fericiți? Putem face legi mai aspre, însă asta nu este nici măcar jumătate din soluție. Dacă doar de lege ne temem, vom acționa din frică, înjurând în gând, și dacă nu există riscul să fim descoperiți vom acționa din nou fără să ținem seama de efectul pe care îl are acțiunea noastră asupra celorlalți.

Cred că majoritatea oamenilor au un simț natural de mândrie atunci când fac un lucru bun. Faptul că faci ceva ca să nu te amendeze polițistul nu are acest efect. Să mergi cu viteza legală pentru a nu primi amendă duce la o emoție ușor negativă. Să mergi cu viteza adaptată condițiilor de drum pentru a evita accidentarea celor din mașină sau a altora, în cazul unei erori proprii sau a altui participant la trafic, este ceva care te poate face să te simți ușor mândru și să ai o satisfacție sufletească.

Satisfacția este cu atât mai mare atunci când ajungi să aderi la niște principii care, respectate de suficienți oameni, nu fac doar altora viața mai bună, ci și a ta personal. De exemplu, dacă locatarii nu fac gunoi pe scară, viața tuturor din bloc devine mai bună, prin confortul oferit de curățenie. Ar fi mult mai costisitor să facă fiecare gunoi. iar cineva să stea permanent să facă curat. E un exemplu mic, însă arată cum unele principii simple au răsplata mult mai mare decât efortul pe care îl cer. Practicarea unor astfel de obiceiuri care au impact net pozitiv (mult mai mare decât efortul cerut) are menirea să crească bunăstarea generală în societate.

La polul opus sunt acțiunile care nu sunt doar motivate strict de propriul interes (ceea ce nu este în sine rău), dar au și efecte negative asupra celorlalți, mult peste avantajul personal pe care îl aduc. Să spunem (exemplu ipotetic) că cineva nu are răbdare să arunce guma de mestecat la gunoi, și o lasă direct pe scaunul de la cinematograf. Altcineva vine, nu o vede și se așează pe ea, trebuind apoi să piardă o jumătate de oră pentru a o curăța de pe haine. Câștigul primului este relativ mic, dar există. Pierderea celorlalți este cu multe ordine de mărime mai mare, inclusiv a celui care trebuie să o curețe de pe scaun. Astfel de acțiuni sunt net negative, având ca efect o scădere generală a bunăstării în societate - chiar adunând micul beneficiu al celui care aruncă guma.

Pot exista și cazuri intermediare: ideal ar fi să arunce guma la gunoi, dar poate că o înfășoară într-o hârtie și o lasă jos pentru a fi ușor măturată. Nu este ideal, dar și acest minim de grijă contează: rămâne o acțiune ușor net negativă ca rezultat, însă incomparabil preferabilă celei din exemplul anterior. Chiar și acest minim de grijă merită apreciat la cineva care până atunci nu își punea deloc problema consecințelor a ceea ce face.

Poate unele situații sunt mai greu de analizat, de exemplu încă suspectez că unii cerșetori o duc mult mai bine decât oameni care muncesc pe salariul minim pe economie. Pe de altă parte, sunt multe situații în care un moment de reflecție relativ la efectul asupra celorlalți poate spune clar care este lucrul preferabil pe care îl putem face. Nu trebuie să începem cu sacrificiul extrem, nu trebuie să ne cedăm toată averea săracilor. Este suficient pentru început să ne abținem de la acțiuni în care disconfortul creat celorlalți este mult mai mare decât micul avantaj pe care îl obținem și să încercăm să ajutăm atunci când efortul este mic, iar beneficiul asupra celorlalți este semnificativ mai mare.

Este nevoie de un pic de efort mental pentru a analiza impactul asupra celorlalți, însă ne mândrim toți că suntem creaturi înzestrate cu inteligență, corect? În general nu îți trebuie studii avansate ca să îți dai seama cum îi afectează pe ceilalți (pozitiv sau negativ) o anumită acțiune. Dacă recunoștința celorlalți nu este o răsplată suficientă, crearea unor grupuri în care interacțiunea are mai mereu efecte net pozitive poate fi de asemenea un factor motivant. Astfel cred că am putea fi fiecare mult mai fericiți într-o societate în care binele total crește atunci când suntem împreună.

P.S. Mă frământă de mult întrebarea "cum poate o societate să se reformeze din interior?". Am găsit în sfârșit un răspuns care sună rezonabil: totul începe cu o mână de oameni buni care fac cu precădere acțiuni net pozitive, inspirându-i și pe ceilalți să facă la fel.