Ascultam un profesor de filosofie politică pe Coursera, care spunea că el crede în legitimitatea dată de alegeri. Inițial am fost foarte sceptic în privința aceasta.
Un Iliescu ales cu mult peste 50% pentru că a reușit să înăbușe orice opoziție prin mijloace nu foarte democratice nu poate fi considerat cu adevărat un conducător legitim din punct de vedere moral.
Nu se poate ca votul liber exprimat să îți ofere legitimitate în orice faci - ca fiind exponentul voinței populare. Dacă o iei razna după alegeri, nu poate fi legitimă orice decizie politică, chiar dacă nu contrazice linia promisiunilor electorale.
La scară internațională, un taliban care ucide în numele religiei sale nu poate fi considerat un conducător legitim moral, chiar dacă ar fi fost ales prin votul liber exprimat.
Ai putea crede că este moral să răstorni un astfel de conducător imoral sprijinind o dictatură militară mai laică. Sau chiar un conducător ne-militar, marionetă. O fi bine?
Legitimitatea față de... lipsa ei
De curând mi-am dat însă seama cu ce compara probabil profesorul legitimitatea dată de alegeri - o compara cu pericolele aduse de lipsa ei.
Dacă alegerile liber exprimate oferă niște garanții mai degrabă limitate despre interesele pe care alesul le va reprezenta, totuși un conducător neales oferă cu atât mai puțin garanții.
Dacă stai să te gândești, o persoană ajunsă la conducere fără a fi aleasă ar putea fi la limită... chiar și unealta unei puteri străine. Cineva care nu a trecut prin alegeri nu ar trebui să aibă legitimitatea morală să preia o funcție de decizie politică.
Poate nu sunt proști englezii care pun ca prim-ministru pe președintele partidului - doar după ce a trecut prin alegeri îmi imaginez.
Deci legitimitatea dată de alegeri este foarte slabă, însă e mai bună decât alterativele celelalte, precum lipsa ei. Măcar alegerile libere îți oferă o șansă să reduci răul făcut într-un mandat precedent - deși nu e o garanție că oamenii vor alege mai bine.
România
Ceea ce mă aduce la țărișoara noastră, condusă de câțiva ani de Prim Miniștri apăruți din spuma mării, de care nu am auzit înainte de ultimele alegeri. Ce legitimitate morală pot avea ei? - poate votul în Parlament le conferă o oarecare legitimitate juridică.
Deci mai ușor cu democrația pe scări, că și așa abia se mai ține în câteva proptele. Și cu ostași conducători politici... am mai avut conducător suprem. Măcar aparențele să le salvăm, nu vrem să fim tehnic în rând cu dictaturile militare din Africa. Nici cu celălalt emanat civil nu mi-e rușine, ceva e suspect în traiectoria lui politică.
Nu zic că la opoziție sunt mult mai lipsiți de legături în structuri militarizate - unii au direct în CV, alții doar în familie. Totuși, măcar să păstrăm o aparență de democrație, poate într-o zi o să fie și mai funcțională, spre binele tuturor.
Dacă nu te-am plictisit, poate îți place și:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Comentarii?