Banii nu există
Banii nu reprezintă proprietate pe bunuri existente
Ca demonstraţie, să presupunem prin absurd că aş avea în proprietate toate bunurile din lume, inclusiv terenuri, clădiri, obiecte, dar în afară de bani şi persoane. În acest caz, nu aş putea să posed mai multe bunuri din ce există.
Dacă aş avea şi banii, aceştia nu mi-ar putea aduce nici un bun existent în plus, căci le am deja pe toate. Singurul lucru pe care mi l-ar mai putea aduce banii ar fi un drept asupra unor produse/servicii care vor fi produse în viitor de oamenii, căci pe cele existente le am deja pe toate.
La fel, o dată ce fiecare produs din lume este înregistrat în proprietatea cuiva (utilizatorul, fabrica care îl are în stoc, magazinul), nimeni nu poate deţine prin bani ceva în plus faţă de aceste produse, ci eventual ceva din produsele/serviciile viitoare, un drept asupra muncii altor oameni.
Asta ne apropie de definiţia că banii sunt "a claim on human labor", adică aş spune eu, un drept de a revendica produsele unei munci viitoare. Acest drept asupra produselor viitoare se poate schimba totuşi cu produse existente din proprietatea altcuiva (când cumpăr ceva cu bani). Dar banii în sine nu dau un drept asupra unor bunuri fără a exista un contract suplimentat care să garanteze asta.
Banii sunt jetoane
Banii sunt meniţi să faciliteze schimburi complexe de produse create în societate. Ca în modelul cooperativei de babysitting, banii măsoară datoria între membrii societăţii.
Când cineva ia credit, consumă mai multe bunuri decât produce pentru societate. Se angajează să creeze în viitor o cantitate echivalentă de bunuri către societate, cantitate măsurată prin valoarea bănească împrumutată.
Când cineva îşi ia salariu, semnifică faptul că a creat o valoare în societate pentru care nu a consumat produse. Primeşte un număr de jetoane (salariu) pe care le poate schimba cu produse.
La celălalt capăt al lanţului de schimb va sta cineva care are nevoie de acele jetoane pentru a achita un credit, altfel pierde casa (garanţia) sau chiar libertatea în unele cazuri. Pentru cel care ia credit, acele jetoane/banii au valoare, valorează cel puţin cât casa ipotecată. Bineînţeles dacă jetoanele emise sunt prea multe, majoritatea achită creditele şi scade nevoia de jetoane, deci le scade valoarea.
Creditul
Cineva care are surplus de jetoane (economii), poate împrumuta jetoane celor care doresc să consume în avans. Deoarece riscul minim este să nu împrumuţi, împrumutul se face de obicei motivat de un mic câştig (dobândă).
Valoarea banilor este dată de datorie
Aş îndrăzni să afirm că valoarea banilor este direct proporţională cu cantitatea de bunuri ipotecate prin credit (masa monetară rămânând constantă). Mai exact este proporţională cu rata cu care se returnează creditele.
Un caz particular al regulii este falimentul creditatului, când el renunţa la a plăti creditul, ceea ce va genera o scădere a nevoii de bani în economie, deci o scădere a valorii banilor. Este şi natural, creditatul va renunţa să mai lupte pentru a crea acea bucăţică de GDP (produse/servicii) pe care se angajase că o va produce pentru a rambursa creditul. Poate a rămas chiar şomer şi nu mai produce nimic în economie.
Concluzie
Banii nu sunt proprietate pe bunuri existente. Aurul, casele, maşinile, mobila, pâinea, roşiile pot fi efectiv deţinute. Banii (fiat) sunt jetoane sociale a căror valoare depinde de :
- numărul de jetoane emise
- cantitatea de datorie solvabilă din sistem
- cantitatea de produse viitoare, limitată de potenţialul economiei
Vezi şi "Jocul cu ... jetoanele de sticla" pentru aprofundarea modelului.
Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :
Eu zic că se discută foarte mult despre detalii şi se pierde din vedere esenţa: Profitul este furt
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru structurarea articolului, dar mai ales pentru abstractizare.
RăspundețiȘtergereLa nivel teoretic, lucrurile stau exact asa cum le-ai descris, dar la nivel practic, ne lovim si de faptul ca nu exista o singura entitate responsabila cu masa monetara. De fapt, entitatile existente sunt intr-o oarecare comepetie pentru a configura masa monetara in mod optim pentru tara din care face parte, nu pentru toata lumea(exportul de inflatie practicat de SUA).
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereBanii sunt un "a claim on future labor" numai dacă se nasc din creditare, adică de-s plătiţi înainte de "labor". Ca să reluăm experimentul tău gândit, în lumea ta imaginară putem raţiona inductiv:
RăspundețiȘtergere- la momentul 0 tu deţii toate bunurile din lume dar nu şi "the labor" pe care ţi-l pot vinde ăilalţi. Să zicem că există şi un nr. mare şi fix de jetoane, pe care tu gândeşti să-l echivalezi cu toate bunurile din lume.
- la fiecare stagiu, se dă salariu doar după ce s-a comis "the labor", adică nişte jetoane pe care eşti dispus să le schimbi pe bunuri ale tale.
Să zicem că există un mecanism care asigură că nimeni nu primeşte jetoane decât după ce ţi-a muncit, de ex. toate sunt la tine (şi având monopol poţi să fixezi preţurile pentru fiecare bun cum vrea muşchii tăi, mde avantajul de a avea toate lucrurile din lume! dar asta-i irelevant to the point) de ex. te-a gâdilat cineva în tălpi şi tu-i da-i o găleată de jetoane prin care el poate revendica o casă, sau o barcă şi un cal, sau alte bunuri de ale tale. Pe măsură ce jetoanele astea şi bunurile trec de la tine la ceilalţi începe să funcţioneze economia.
În lumea asta, cât timp se respectă regula întâi munca pe urmă salariul, banul e întotdeauna "a claim on past labor" şi pe lucruri care există. Adică banii ăştia "există" în sensul pe care l-ai dat tu lui "a exista" .
Ce mă deranjează şi nu pricep este sugestia că conceptul de 'ban' (fie el şi 'fiat money') este intrinsec legată de conceptul de 'credit' şi 'datorie'.
@Mihai : Într-adevăr, în situaţia imaginată de tine, banii acoperă nişte bunuri care există, spre deosebire de banii daţi cu împrumut. Este o monedă denominată în produse.
RăspundețiȘtergerePe de altă parte, o datorie tot există. Dacă el m-a scărpinat în talpă, puteam sa-i dau două case şi nu aveam nevoie de bani.
Dacă eu i-am dat nişte jetoane ... eu tocmai mi-am făcut o datorie, aceea de a-i schimba jetoanele pe 2 case.
Peste un an însă, un meteorit ar putea distruge jumătate din case. Ar trebui să-i dau tot 2 case sau 1 singură casă ? Şi dacă amanetasem deja toate casele şi nu mai am destule acum ? Piaţa se va prinde până la urmă că nu există suficiente case, iar valoarea jetoanelor va scădea (inflaţie).
Apoi mai trebuie cumva asigurată valoarea "de piaţă" a jetoanelor. Dacă eu nu am nevoie de jetoane, după ce le-am emis aş putea să nu dau nimic pe ele, şi nici altcineva.
Ar fi nevoie de o forţă superioară mie, care m-ar putea constrânge să mă ţin de promisiune. Ar trebui fixată "fix" valoarea jetoanelor, deci ajungem la un stat autotputernic, care fixează preţurile, ceea ce n-a reuşit vreodată în istorie prea mult timp.
S-ar putea crea o monedă denominată în aur, petrol, energie, ore de lucru, dar n-ai avea oricum garanţia că acele produse din spatele hârtiilor nu vor varia puternic faţă de celelalte produse.
Moneda creată prin credit are întotdeauna datornici care au nevoie să recupereze moneda aceea din piaţă (plus dobândă), ceea ce îi creează valoare.
Despre banii ca "claims on future labor" (engleză)
RăspundețiȘtergerehttp://www.newfamilyeconomics.com/lessons/money-claims-on-future-labor/
Prietene, vrei sa-l asculti pe Winston Shrout, ca sa intelegi mai bine cine este creditorul, si cine este debitorul. suveranitate.wordpress.com
RăspundețiȘtergereMerci de citare.
RăspundețiȘtergereM-am uitat si pe "Accepted For Value" cu "Winston Shrout". Vorbeste cam rar. Are niste observatii pertinente, dar ma tem ca undeva se rupe filmul si ajunge la niste sofisme (daca am inteles eu unde vrea sa ajunga).
Mi-a placut mult blogul si voi reveni sa recitesc mai mult.Zilele trecute am scris un articol legat de bani.Il voi posta aici si dupa citire astept parerea dumneavoastra.
RăspundețiȘtergereDespre bani si despre dopuri(de pluta)
Banii sunt esentiali in viata omului.Socitetea umana a pornit de la troc si a ajuns la conceptul de bani,moneda de schimb, ca o evolutie fireasca.Nu se poate nega progresul evident care a avut loc prin stabilirea unei monede universal acceptate pe un anumit areal geografic(tara,comunitate).Inca nu exista o moneda unica in lume universal acceptata,dar lucrurie in lume merg spre aceasta directie.Putina oameni inteleg intregul mecanism de tiparire si punere in circulatie a banilor,nemaivorbind de relatiile subtile care exista intre cantitatea de bani de pe piata,dobanda de referinta, somaj si inflatie,toate aceste fiind strans corelate.Pe buna dreptate,pentru cel care doreste sa inteleaga intregul mecanism al banilor se iveste in fata intelegerii o bariera(aproape) de netrecut.Doar pastrand consecvent logica lucrurilor si cu o atentie deosebita se pot intelege aceste lucruri,chiar si prezentate in cea mai simpla forma posibila.Neavand pretentia ca am reusit sa simplific la maxim lucrurile, voi incerca sa explic aceste mecanisme prin analogie,folosind corespomdenta bani- dopuri(de pluta de exemplu,spre amuzament).
Sa presupunem ca in intraga lume exista o singura fabrica de dopuri de pluta situata in Europa,in Portugalia.Totii oamenii din lume au convenit ca noua moneda de schimb a lumii sa fie numita DOP si aceste dopuri sa se fabrice intr-un singur loc cu exclusivitate.(Europa,Portugalia).Fabrica capata un nume sugestiv,Fabrica Europeana de Dopuri,cu sediul undeva in Portugalia.Fiind universal acceptata aceasta moneda,toti oamenii au nevoie prin urmare de dopuri pentru a cumpara sau vinde,fiind un progres imens fata de troc(nu detaliez avantajele monedei,sunt binecunoscute).Deocamdata nu voi lua in discutie varianta falsificarii dopurilor si a valorii lor de piata pentru simplificare.Asadar,primul agent comercial vine la fabrica de dopuri si cere fabricii sa-i furnizeze pentru inceput,sa zicem pentru simplitate,doar 4 dopuri,acceptand ca pentru cele 4 dopuri sa plateasca dobanda.Dobanda ceruta de FED este de 1 dop.Fabrica nu are nevoie de altceva in schimb decat de dopuri(in caz contrar vorbim de troc,nu de moneda)si fiind o firma privata poate face cate dopuri vrea(statul ca entitate jurica a fost exclus pentru simplificare).Nu este relevant pentru exemplificare cine detine Fabrica de Dopuri.Relatia juridica care se stabileste este de tip imprumut,FED-ul neacceptand sa dea dopurile gratis,lucru pe undeva de bun simt
.Deci FED a covenit cu Banca 1 sa-i furnizeze 4 dopuri,dar deoarece din start s-a convenit sa se treaca la o moneda, FED nu poate accepta decat dopuri inapoi,de aici decurgand o relatie nu de vanzare-cumparare(practic imposibila) ci de imprumut.Daca nu ar cere dobanda pentru dopuri,cineva ar trebui sa sustina FED ca sa poata face dopuri si la inceput varianta cu dobanda este privita de toata lumea ca fiind cea mai buna.Din aceasta dobanda FED-ul suporta toate costurile necesare fabricarii dopurilor.Ea ar putea sa faca dopuri si s-a cumpere direct bunuri dar s-a convenit ca este interzis,lucru la fel,de bun simt.Deci FED-ul face un contract de imprumut(nu are ce sa ceara altceva decat dopuri in scimb,deci i le imprumuta,nu i le poate vinde pentru ca toate dopurile sunt la FED) cu Banca 1 pentru 4 dopuri cu dobanda la scadenta de 1 dop.Si acum va cer o mica pauza spre analiza.De unde va lua Banca 1 al cincilea dop pentru a-si plati dobanda,pentru ca pe cele 4 le poate rascumpara,dar al cincilea nu are efectiv de unde sa-l ia?Sunt doar doua variante:1. mai cere un dop de la FED,dar evident problema nu e rezolvata definitiv ci doar amanata deoarece si pe al cincilea trebie sa-l dea inapoi la un moment dat,nemaivorbind ca si pentru al cincilea dop va trebui sa plateasca dobanda,evident tot dopuri. Aceasta varianta este evident fara iesire.A doua varianta este ca Banca 1 sa astepte ca si alte banci sa ia dopuri de la FED si sa ia dopuri de la aceste banci,bancile acceptand si alceva la schimb decat dopuri.Dar,la o analiza mai atenta rezulta ca si aceasta varianta este fara iesire,deoarece toate dopurile aflate in circulatie pe piata au ajuns in piata sub forma de imprumut catre banci,imprumut care este normal,este purtator de dobanda in dopuri.Pentru a face mai usor de inteles ce se intapla de fapt in relatia FED-banca propun spre analiza un joc binecunoscut,pe care majoritatea dintre noi l-au jucat.Este vorba despre jocul cu dansul si scaunele.
RăspundețiȘtergereIn exemplul nostru ar fi 5 dansatori si patru scaune.Cat timp este muzica(banii circula) toti cei 5 danseaza, iar cand muzica se opreste(FED-ul cere dopurile inapoi), fiecare cauta cat repede sa se aseze pe cate un scaun,dar fiindca exista doar 4 scaune(dopurile in circulatie)al 5-lea(dobanda) ramane in picioare spre amuzamentul celorlati.
Prin faptul ca sunt si alte banci care iau dopuri de la FED se mareste numarul de dopuri din piata dar datorita faptului ca aceste dopuri sunt purtatoare de dobanda va exista intotdeauna un decalaj, tot mai mare, intre numarul de dopuri existente in piata si numarul de dopuri datorat catre FED.Practic in nici un moment al existentei acestei conventii nu sunt suficiente dopuri sa se plateasca datoria,fie ca sunt 4 dopuri in piata,100 de dopuri sau 1 trilion de dopuri.Sa nu uitam ca FED nu vrea inapoi nimic altceva in schimb decat dopuri,aceasta fiind premisa de la care s-a pornit.Daca FED ar accepta altceva in afara de dopuri nu am mai vorbi de o moneda de schimb adevarata ci despre o marfa ca oricare alta,utilizatorii acestor dopuri gasind ca ar fi mai utila astuparea sticlelor de vin cu dopurile destinate schimburilor si FED-ul ar devenii ridicol,inseland asteptarile si increderea celor care la inceput au acceptat dopurile ca moneda de schimb.
RăspundețiȘtergereLa un moment dat vor exista in lume sa zicem,100 de dopuri;valoarea acestor dopuri va fi intotdeauna egala cu valoarea tuturor bunurilor(case,masini,terenuri,etc) din lume.La inceput,cand sunt in piata doar 4 dopuri tot ce exista in lume s-ar putea cumpara dand la schimb aceste dopuri,dar sigur ca este cam greu sa imparti cele 4 dopuri la toti proprietarii de bunuri si pentru inceput banca1 numai ea foloseste cu adevarat moneda(numita de noi dop) iar toti ceilalti fac inca troc.Pentru cei care sunt sceptici privind valoarea reala a unui dop,in cazul in care acesta ar fi unica moneda de scimb in lume,juridic impusa,le sugerez sa caute articolele din presa financiara despre moneda de 1 trilion de dolari.Pare incredibil,dar daca pastram logica lucrurilor este singura concluzie privind valoarea adoar 4 dopuri.Am putea spune ca din momentul in care toti oamenii din lume au acceptat indeea de moneda unica,dopul,toate bogatiile lumii sunt practic ale Fabricii de Dopuri din Portugalia,chiar daca in circulatie sunt doar 4 dopuri.Sa nu uitam ca atunci cand oamenii au acceptat ca unica moneda de schimb dopul era normal nevoie de o formula scrisa prin care s-a
convenit de comun acord intre oamenii utilizarea dopurilor ca moneda.Si este normal ca s-au impus sanctiuni pentru folosirea altor monede de schimb decat dopul pentru a nu submina increderea in dopuri.Trocul este acceptat tacit de catre Fabrica de Dopuri,timpul trecand in favoarea ei,avantajele dopurilor fiind indiscutabile.Nu doresc sa epuizez tema,ci doar ca acest articol sa fie un subiect de analiza, pentru cei care doresc sa aprofundeze subiectul banilor(monedei)propun un dicton latin:”In vino veritas”! sau si mai bine sintagma care troneaza pe moneda cea mai raspandita din lume,nu dopul!, ci dolarul:”In God we trust!”.Las placerea cititorilor acestui articol de a analiza aspectele juridice si filosofice ale acestei variante de punere in circulatie a banilor,care, desi pare incredibil,este folosita in genere, iar cine va analiza cu adevarat si in profunzime subiectul va simti vertijul halucinant provocat de actualul mod in care este pusa in circulatie moneda de schimb,practic in orice tara din lume, cu observatia ca unele banci centrale nu sunt private ci apartin statului respectiv,acest aspect neschimband in fond problema returnarii monedei , in cazul nostru ipotetic al dopurilor de pluta.La un moment dat nu va exista suficienta moneda(dopuri) in lume nici pentru a plati dobanda macar,baneinteles catre cine altcineva decat pentru Fabrica Europeana de Dopuri din povestea noastra!
Economist Calin I.Covaci,Satu Mare,27.01.2013
Îmi place analogia cu dopuri, și reflectă destul de bine problema "banilor lipsă" care creează contracția masei monetare când se rambursează mai multe credite+dobânzi decât rata de creare împrumuturi.
RăspundețiȘtergereExistă totuși o portiță în care banca centrală poate să creeze bani suplimentari pentru a acoperii noua avuție creată și să compenseze dopul-dobândă care dispare din piață. Tu poate cunoști mai bine procesul, este vorba de răscumpărarea de către BNR a titlurilor de stat de la actori privați (niciodată de la stat direct). Din câte știu titlurile respective se distrug iar banii respectivi rămân ca să ungă piața.
Cantitatea de dopuri nu este direct egală cu bunurile din piață. Există o virtuală "viteză de circulație". De exemplu să spunem că eu am 10 mere și tu 10 pere. Economia e formată din noi doi iar masa monetară este un singur dop. Ai spune că un fruct echivalează cu 1/20 dintr-un dop.
RăspundețiȘtergereDar dacă eu care am dopul, cumpăr de la tine o pară contra acel dop. Tu cumperi un măr de la mine cu dopul primit. Eu cumpăr o pară... și putem cu un singur dop să schimbăm 10 mere și 10 pere. Un fruct este un dop.
Mai există multiplicarea prin rezerve fracționate, ceea ce face ca masa de dopuri reale emise de Fabrica Europeană de Dopuri (FED, tare faza) să fie multiplicate de până la 10 ori.
Eu spun că tocmai datoria dă valoare banilor, și cu cât există mai multă presiune pentru a rambursa dopurile, cu atât valoarea de piață a dopurilor crește. Dacă nu prea mai există datorii în dopuri, lumea poate înlocui treptat dopurile cu nasturii iar dopurile ajung la valoarea pe care o aduc astupând sticle.
http://mihvoi.blogspot.ro/2010/02/despre-banii-ca-datorie-altfel.html