Țara ca o firmă

 Pe scurt : cetățenii sunt acționari, parlamentarii sunt reprezentanții în AGA, prim ministrul este CEO, miniștrii sunt manageri, președintele este ... "Chairman of the Board of Directors" ?

 Întroducere
 
 Înainte de a fi studiat teoria sistemelor de guvernământ, o să încerc o analiză a sistemelor de guvernare prin comparație cu administrarea unei firme (societate pe acțiuni). Nu cunosc în detaliu pe nici una, dar voi încerca totuși.


  Scopul firmei

  O firmă are ca obiectiv principal profitul, concretizat în dividendele încasate de către acționari. Unii acționari urmăresc doar creșterea prețului acțiunilor, dar acest preț reflectă în sine potențialul viitor de a genera dividende viitorilor proprietari ai acțiunilor.

 Din acest motiv, majoritatea firmelor serioase re-investesc o mare parte din profitul curent pentru a crește profitul viitor. Prețul acțiunilor este dat într-adevăr și de valoarea activelor (firma poate deține terenuri, patente, etc), dar de obicei nimeni nu cumpără acțiuni la o firmă cu speranța că va obține profit din vânzarea activelor firmei (se intâmplă doar la firmele falimentare). Mai degrabă activele sunt mult mai valoroase când sunt angrenate într-un întreg care produce decât vândute una câte una. Dacă am vinde toate serverele și infrastructura Facebook am obține măcar un sfert din valoarea de piață ? Poate nici o zecime...

 Scopul unei comunități umane (țară, oraș)
 
  O cumunitate umană se formează pentru a optimiza satisfacerea nevoilor membrilor săi. Mă uitam ieri la un western vechi cum niște tâlhari bine organizați obțineau profituri foarte mari de pe urma unor comunități agricole ne-organizate, prin furt.

  Probabil prima nevoie care este satisfăcută de asocierea în comunități este nevoia de securitate (prin armată, poliție, justiție). Apoi mai apar alte avantaje pe care indivizii nu le pot obține ușor singuri : drumuri, apă, canalizare, alte tipuri de infrastructură care depășesc capacitatea de investiție a indivizilor și de obicei sunt greu de taxat. Cum ar arăta de exemplu un trotuar privat, cu taxă ?

 Am putea spune că indivizii investesc într-o "firmă" care le aduce dividende în securitate și infrastructură. Emiterea monezii este de obicei controlată de stat, deși emitentul efectiv poate fi o bancă privată (FED). Alte domenii de care se ocupă statul pot fi suplinite într-o anumită măsură și de mediul privat (administrare pensii, educație, sănătate).

 Acționarii țării

 Toți indivizii dintr-o țară se nasc acționari. La început asta reprezintă mai mult un drept (servicii medicale, ajutor de creștere a copilului, grădiniță/școală gratuită). Apoi individul se trezește că are și obligația de a investi în firmă. Am putea spune că și-a cumpărat acțiuni cu bani împrumutați și acum trebuie să ramburseze creditul. Există și opțiunea de a "denunță unilateral" creditul pe care l-ai contractat, plecând din țară. Practic erai minor când ai luat creditul, nici nu te-a întrebat nimeni.

 În ziua de azi este foarte greu însă să nu fii acționar la o comunitate sau alta. Ar trebui să nu folosești nimic din dividendele comunității, iar asta mai poate fi cazut doar undeva prin pădurile tropicale, dar și acolo trebuie să te muți permanent. A fi "PAFA" (Persoană Adultă Fără Adăpost, sau "homeless") este o opțiune de a nu investi în firmă, dar nu se poate spune că nu beneficiezi de loc de dividende (trotuar, canal, coșul de gunoi, etc). Poate doar ca și colonist pe altă planetă s-ar mai putea realiza individualismul ideal o vreme.

 AGA (Adunarea Generală a Acționarilor)

 AGA pentru o țară este Parlamentul. La Primărie este Consiliul General. Deoarece nu pot fi aduși toți acționarii țarii/orașului pentru fiecare decizie, cetățenii acționari își numesc prin vot reprezentanți în AGA a țarii/orașului. Aici votul uninominal mi se pare că realizează mai bine decât votup pe liste acest principiu. Realizez însă că deși despre activitatea parlamentarilor mai am câte o informație, despre Consiliul General care mă reprezintă în Primărie nu am aproape nici o informație, aici ar trebui schimbat ceva.

 Problema pe care mi-o pun este legată de rolul acestui AGA. Parlamentarii trebuie pe de o parte să transmită și să agrege nevoile din teritoriu : "ce rezultat trebuie obținut". Pe de altă parte legiferarea necesită alte competențe (juridice). Poți spune când o lege este clar prostă (nedreaptă), dar este mai greu să scrii o lege bună, care să nu se contrazică cu altele. Aici cred că apar comisiile Parlamentului, dar nimic din procesul de alegere nu garantează că reprezentații de încredere ai alegătorilor au printre ei suficienți juriști. Poate ar trebui ca parlamentarii să-și poată angaja juriști și alți specialiști care să îi ajute să transforme acel "ce trebuie obținut" (ex: stimularea natalității) în "cum trebuie obținut" (legi de protecție a mamei, stimulente fiscale, etc). Să fie mai puțini parlamentari, dar cu un aparat mai bine pus la punct - dar trebuie cumva descurajat nepotismul.

 Guvernul

Acționarii rareori conduc firmele direct. De obicei numesc o ierarhie de conducere a firmei, care să realizeze obiectivele și prioritățile lor (profit, stabilitate, etc). Pe de altă parte, o echipă nu înseamnă suma valorilor sale, astfel că AGA numește de obicei un CEO (Chief Executive Officer) care își alcătuiește o echipă de management (Guvernul), care este validată eventual de AGA (Parlament).


 În mod normal, Parlamentul își manifestă controlul asupra activității Guvernului, pentru că Guvernul este "angajat" de către AGA (Parlament) să efectueze managementul firmei (țării). Guvernul nu trebuie deci să fie neapărat format din politicieni (membri AGA), ci mai degrabă să fie specialiști în management pe domeniul lor. Primul ministru are mai mult sens să fie politician, întrucât el ține legătură cu AGA și restul firmei.

 Cine are majoritatea în Parlament poate decide componența executivului. Este de discutat dacă nu ar trebui să existe reprezentanți ai tuturor partidelor în guvern. Se preferă probabil un guvern "al puterii" pentru a exista o coerență mai mare a managementului țării și o responsabilitate mai pronunțată - dacă nu performezi bine, la viitoarele alegeri ajungi în opoziție.

 Președintele/Primarul

  Președintele ar fi "chairman-ul" ne-executiv al firmei, care reprezintă firma în relație cu exteriorul (alte țări) și reprezintă voința acționarilor atunci când este nevoie de negociere directă, unde nu pot participa toți membrii AGA. Ar trebui să asigure și o coerență și să dea o direcție de dezvoltare a firmei, fiind în același timp un simbol (vezi Bill Gates pentru Microsoft).

  La unele firme Chairman-ul conduce un "Board of directors" care supraveghează activitatea executivului, reprezentat prin CEO (prim ministru). "Boardul" ar fi probabil administrația prezidențială.

 Este de discutat cât de competenți sunt acționarii mici să aleagă un Președinte competent. O altă abordare este alegerea Președintelui de către Parlament, considerând că aceștia pot avea o înțelegere mai bună a calităților candidaților. În multe țări se preferă totuși alegerea Președintelui prin votul tuturor "acționarilor" pentru a avea legitimitate mai mare, de exemplu în cazul unor conflicte externe. Se realizează astfel și un control reciproc între Parlament, Guvern și Președinte.

 Totuși acest mod de alegere favorizează președinții populiști, mai puțin competenți. Doar susținerea partidelor mai crește un pic calitatea, altfel ne-am putea trezi ca președinte cu vreun actor în vogă. N-am fi primii, un actor a fost președintele SUA (Ronald Reagan).

 Încheiere

  Preluând din zbor democrația de tip occidental, nu prea am apucat să conștientizăm complet menirea instituțiilor statului. Am încercat o comparație cu o firmă privată, comparație din care am putea extrage unele consecințe interesante. Sper ca articolul să fie măcar o provocare pentru analiza mai în detaliu a menirii diferitelor instituții pe care le luam ca un dat pur și simplu. Ce am reușit sigur este să ating un nou record în depăsirea domeniilor în care mă simt competent :)

Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :