O întâmplare cu sens interzis
S-a adaugat sens unic pe strada parintilor mei. Prima data am intrat pe sens interzis pentru ca nu am observat semnul, pentru ca am facut acel drum de mii de ori. Apoi am inceput sa folosesc legal strada urmatoare, nu e un ocol foarte mare. La un moment dat am intrat din greseala din nou pe sens interzis, automatismul si-a spus cuvantul. Noroc ca nu am fost amendat, sunt mai atent acum.
Zilele trecute in fata portii parintilor a fost un incident. Doua masini s-au acrosat usor. A iesit cu scandal. Romm-ul cu taxi a inceput sa injure "mosul". "Mosul" a strigat ca celalalt era pe sens interzis, ceea ce era adevarat. Din fericire nu a degenerat in bataie, poate si pentru ca erau multi martori care au iesit sa vada cauza galagiei.
Nu am văzut faza, deci nu stiu cum s-a întâmplat. Instinctiv am tins sa il invinuiesc pe rrom, macar pentru că se comporta agresiv si era pe sens interzis. Pe de alta parte, intratul pe sens interzis nu creste foarte mult riscul de accident pe o strada pe care s-a circulat zeci de ani pe ambele sensuri.
Poate totusi "mosul" avea partea lui de vina in felul in care a manevrat masina. Poate a sperat ca celalalt ii va da prioritate pe o portiune mai ingusta daca tot era pe contrasens. Poate a vrut sa demonstreze ceva si s-a apropiat prea mult de masina care incalca regula. Poate rrom-ul se grăbea si a forțat sperând că celălalt il va lasa. Amândoi simțeau ca celălalt e vinovat. Nu voi afla probabil niciodată cum s-a întâmplat exact.
Romanul si legea
Exista de obicei doua abordari tipice ale românului relativ la lege. Prima abordare este clasicul "eh, nimeni nu respecta legile" mostenit din comunism - unde tinea de autoconservare să mai forțezi cate o lege.
A doua este atitudinea "unde-i lege nu-i tocmeală", de obicei asociată cu oamenii care se simt superiori celor din prima categorie, așa numiții "legaliști". Mai există destui care sunt în prima categorie când judecă acțiunile proprii și devin "legaliști" când alții încalcă legea și le provoacă neplăceri.
Comunismul ne-a învățat că există și legi nedrepte. La fel segregaționismul din SUA. Până la urmă e nevoie de legi predictibile care să judece dreptatea în cazuri grave.
În cazuri ușoare însă, mi se pare mai important să vedem mai degrabă dimensiunea morală, care poate fi ușor diferită de cea legală. Să judecăm după răul cauzat, în funcție de intenția sau de nivelul neglijenței. Să judecăm după spiritul legii mai degrabă decât după litera legii.
Related: Punishment is not really about free will