Lucid despre PSD

Există mai rău decât PSD. Eu zic că se poate și mai bine. În ultimii 30 de ani PSD a păstrat un important control politic chiar și când a fost oficial în opoziție. PSD are prea multă putere, este aproape un monopol.

Pentru sănătatea politică a României, trebuie creată o forță politică care să concureze de la egal la egal cu PSD.

Fără o forță politică care să-l echilibreze, PSD rămâne un partid care se reformează greu. De fapt se observă o scădere a calității liderilor PSD în ultimii ani, atât ca pregătire academică cât și la nivelul discursului public. PSD are sindromul firmelor monopoliste, unde calitatea scade constant în lipsa concurenței.

Începând cu mineriadele și până din ziua de azi, PSD a reușit să înăbușe majoritatea inițiativelor de formare ale unui pol politic concurent puternic. Ultima dată s-a aliat cu PNL, apoi a rupt ALDE din el. Fondat de foști membrii ai Partidului Comunist Român, PSD are încă nostalgia partidului unic.

PSD a făcut și lucruri bune. Am ajuns în NATO și UE, a existat creștere economică după perioada de haos de după revoluție. Putea fi guvernată România mai bine? Probabil că da, dacă ne uităm că țările vecine foste comuniste au ajuns mult mai dezvoltate economic și social decât România. Am rămas să ne întrecem cu Bulgaria.

Este adevărat că România a pornit și un pic mai de jos decât alte state (de exemplu ca PIB). E interesant însă să analizăm evoluția României și a altor țări foste comuniste din UE (Polonia, Ungaria, R. Cehă, Bulgaria). Se observă în general o convergență naturală a bunăstării lor către leaderul Germania. În același timp însă, la multe capitole decalajul dintre România și celelalte țări considerate crește în loc să scadă, ceea ce sugerează că politicile aplicate după revoluție în România nu au fost optime. Vezi studiul KPMG "Evoluția bunăstării în România", în special secțiunea finală 4.3.2. Mai concis găsiți aici sau aici.

Se putea și mai rău, de exemplu alte state foste comuniste care nu au intrat în UE. Din păcate doar foștii comuniști aveau la revoluție experiența politică de a conduce. Poate nu erau cei mai competenți și cinstiți, dar cu ei am ajuns aici.

Ce mă face totuși să simt că PSD este în acest moment toxic pentru România? Să fie actualii conducători ai PSD mai comuniști sau rusofili decât era Ion Iliescu? Mi-e greu să cred asta, pentru că există încă preocupări de a respecta angajamentele NATO și UE, măcar la nivel de salvat aparențele. O explicație mai realistă ar fi că PSD apreciază avantajele NATO și UE, doar că ar prefera ca ei să nu se bage peste șmecheriile noastre tradiționale românești. Doar că nu prea merge așa în lumea civilizată.

O să analizez mai jos câteva acuzații care se aduc PSD, pe baza informațiilor publice, privite retrospectiv. Aceste sunt impresiile mele personale. Mă voi strădui să fiu cât mai obiectiv, însă va exista multă speculație și amintiri - și riscul să fiu inexact pe alocuri, vă rog să-mi semnalați.

Rusofilia

PSD nu a arătat nostalgii estice, cel puțin până acum. Ion Iliescu ar fi putut bloca intrarea României în NATO dacă ar fi urmărit interesul Rusiei. Chiar dacă România ar fi făcut cel mai longeviv joc dublu din istorie, tot nu s-ar explica lipsa de penetrare a propagandei ruse în România. Dacă exista o orientare rusofilă a PSD, ar fi fost mai neglijenți în controlul influenței ruse.

Să nu uităm că prin '89 controlul sovietic s-a prăbușit în timp scurt în toată regiunea, iar la noi FSN-ul a jucat un rol determinant în răsturnarea regimului comunist. Activitatea lui Ion Iliescu sugerează mai degrabă că s-a simțit trădat de est, sau măcar dezamăgit de ce a văzut cât a fost la studii în Rusia.

În '89 au apărut la TV mulți generali despre care s-a afirmat recent că ar fi fost agenți ai serviciilor ruse (GRU). Generalii au dispărut din politică destul de repede după revoluție (spre cinstea lor), însă sunt semne că au continuat să aibă o influență politică majoră, din umbră. Să ne amintim episodul Piața Universității în care forțele de ordine au incendiat autobuzul pentru a justifica intervenția în forță.

Vedem și azi generali cu partid care au "gradele la vedere", amenințând pe alții "cu gradele ascunse". Totuși, dacă ar fi fost agenți ai Rusiei, ar fi putut avea mult mai multă influență spre o traiectorie estică a României. Mai degrabă cred că a fost precum a metaforizat Sergiu Nicolaescu în filmul despre execuția cuplului Ceaușescu: au existat influențe atât ruse cât și vestice, dar ai noștri au luat-o pe a treia cale, să construiască "o democrație originală".

Riscul rămâne însă ca oameni fără scrupule ajunși la conducerea țării să vândă interesul național pentru o mică șpagă, fără să le pese cui.

Socialismul

PSD nu a arătat prea multe nostalgii socialiste. Liderii PSD au afișat adesea apetența pentru acumularea capitalistă de avere, prin conace, tablouri și lingouri. Doar președintele onorific, Ion Iliescu, a rămas "sărac și cinstit". În general cei din jurul său s-au îmbogățit făcând politică "social-democrată". Unii spun chiar că PSD a luat și tolerat prea multe măsuri de dreapta pentru un partid social-democrat. Relația strânsă stat-biserică este și ea atipică pentru un partid de stânga.

Niște socialiști adevărați ar fi foarte critici cu furtul din banul public, măcar la nivelul retoricii - însă acest subiect este tabu pentru PSD.

PSD clamează constant preocuparea pentru șanse egale și creșterea calității învățământului, ceea ce este specific stângii. Din păcate însă, egalitatea șanselor la un învățământ de calitate a scăzut chiar sub nivelul din comunism. Cineva născut într-o zonă defavorizată are doar șanse infime să primească o educație comparabilă cu cineva născut într-o familie medie la oraș. Aș aștepta de la un partid declarat de stânga să crească șansele reale la educație a copiilor din familii defavorizate.

Șanse egale la servicii medicale este iar o promisiune de stânga, însă realitatea este că politicienii (inclusiv de stânga) se tratează în străinătate, iar cine nu are bani poate muri cu zile. De fapt mai mor cu zile și din cei care au suficienți bani, pentru că selecția de competență nu funcționează nici măcar în spitale. În plus, puținii bani se alocă ineficient, deseori pentru a obține șpăgi. Problema pornește încă de la educația viitorilor medici - atâta timp cât formarea este deseori superficială iar evaluarea nu filtrează suficient competența.

Ca și în regimurile comuniste, stânga egalitaristă are de obicei mari probleme în a păstra un nivel rezonabil de meritocrație, atât intern cât și la nivel de țară.

Economia

PSD se mândrește cu creștere economică și are argumente. E mai greu de verificat dacă potențialul de creștere economică al României nu era mai mare de fapt. PSD a reușit mereu să lase pe alții să facă reformele dureroase (gen guvernele Stolojan, Isărescu). De fapt PSD a contribuit serios la acumularea de dezechilibre economice care au făcut reformele și mai grele apoi.

PSD nu prea pare pasionat de infrastructură. A făcut ceva, dar foarte lent. Este drept că se pot obține voturi mult mai rapid folosind banii pentru pomeni electorale. Totuși PSD știe că are nevoie și de realizări notabile, simbolice, pentru a rămâne în grațiile alegătorilor.

E chiar ciudat că PSD nu s-a folosit mai mult de fondurile europene. Unii spun că nu le-au folosit pentru că nu se poate fura din ele. Mă tem că există o explicație și mai tristă: nu există suficientă competență în PSD pentru a organiza lucruri atât de complexe precum o autostradă sau măcar un drum expres cu două benzi. Se vede la autostrada care o ia la vale și alte proiecte care durează mult mai mult decât era preconizat, chiar când sunt făcute cu bani publici. 

Supra-controlul economic s-a dovedit ineficient de atâtea ori în comunism, totuși PSD încearcă tot mai tare în ultimii ani să controleze aspecte ale economiei care sunt reglate mai bine de piața libera. Am ajuns să nu mai găsesc medicamentul Rhinocort pentru că statul a convins cumva producătorul că nu merită să mai vândă pe piața românească.

În economie, formulele de taxare cu referințe absolute (preț Gaze, ROBOR) mi se par un simptom al viziunii economice înguste, pentru că nu se pot adapta la schimbări economice. Mult mai adaptabile ar fi formule bazate pe procentul de profit sau similar decât pe prețul în lei. Este de aștepta ca atât prețul gazelor cât și nivelul ROBOR să varieze mult în următorii ani, ceea va face ușor astfel de legi să devină inadaptate la realitate.

Pensiile și salariile bugetarilor

O preocupare consistent de stânga este preocuparea PSD pentru creșterile de pensii și salarii mici - uneori cu riscul dezechilibrării economiei. Se mai adaugă un control crescut al partidului în economie și în mai toate instituțiile - inclusiv școli, ONG-uri, presă.

Din păcate, multe din creșteri sunt realizate prin forțarea inflației, care erodează rapid puterea de cumpărare a pensiilor mărite. Creșteri dese și mai treptate poate ar fi avut efecte mai bune în stimularea unei cereri economice sănătoase, dând timp economiei să ajusteze oferta.

De multe ori inițiativele de creștere salarii sunt doar populiste. Să ne amintim de creșterea salariilor profesorilor, despre care și C. P. Tăriceanu a spus ca nu sunt sustenabile (ca Prim Ministru). A venit criza și nu s-au putut aplica, chiar au trebuit făcute alte economii. Uneori PSD este pur și simplu cinic, forțând creșteri de cheltuieli bugetare despre care știe că nu sunt realiste. A se vedea și creșterea de salariu brut urmată de creșterea taxelor prin trecerea contribuțiilor la angajat.

Electoratul

În ciuda controlului pe care îl are în presă, PSD rămâne dependent de electoratul sărac și dependent, fapt ilustrat la diversele mitinguri organizate de PSD. Asta nu înseamnă că PSD nu convinge și oameni educați. Unii simpatizanți sunt adepți ai doctrinei de stânga. Alții sunt convinși de candidații siguri pe ei, mai ales după eșecul alianței D.A. de a oferi o alternativă viabilă.

De cele mai multe ori PSD reușește să demonizeze adversarul până ajunge să fie perceput PSD ca fiind "răul cel mai mic". Mulți nu îndrăznesc să spere la mai mult. Foarte puțini sunt cei care beneficiază real economic din relația cu PSD, însă aceștia sunt foarte activi în mobilizarea electoratului sărac - baronii locali. Cei mai săraci români votează deseori PSD pentru că nu le este foarte rău sub PSD. Ceva redistribuire este oricum necesară pentru pacea socială, iar PSD știe bine să se mândrească cu asta, chiar și când doar aplică niște indexări garantate prin lege. Alteori PSD chiar amână indexările cerute de lege.

Problema PSD pentru România este că aduce acest "căldicel" unde nu este nici foarte rău, dar nici nu mergem prea hotărâți spre mai bine. Redistribuirea este cel mai ușor lucru tehnic, iei de la unii taxe mai mari și dai la alții. Mult mai greu și costisitor este să investești în infrastructură, să faci proiecte, să respecți niște cerințe de corectitudine. De asta PSD se bazează în special pe promisiuni de pensii și salarii la stat. După ei trebuie să vină cineva să și stimuleze crearea bunăstării, sau să dreagă oalele sparte dacă am supraîncălzit economia prea mult și a venit criza.

Este o greșeală a contracandidaților să demonizeze alegătorii PSD. În general câștigă partidele care vin cu o ofertă moderată, care să includă cât mai mulți dintre alegători. Alternativa la PSD ar trebui să convingă prin oferta lor politică și o parte din alegătorii de la baza societății (cei mai mulți numeric). Dacă conving doar elita (mai puțin numeroasă), concurenții PSD vor reuși cel mult să joace pentru rolul de partid balama - și să piardă și acest rol în față UDMR (care știe să negocieze mai bine).

Nu e chiar așa greu să vii cu ofertă de dreapta către oamenii săraci. Se știe că stânga redistribuie, însă dreapta crează de obicei mai multă bunăstare, locuri de muncă, ceea ce aduce mai mult tuturor chiar cu același nivel de redistribuire. Nu te va vota nimeni dacă-i spui mereu că e prost că a votat PSD.

În ultima vreme PSD a încercat să se lipească și de electoratul conservator (anti-gay, pro-religios), chiar împotriva doctrinei social-democrate clasice. Rezultatele au fost sub așteptările PSD până acum.

Alternanța la guvernare

Dacă stăm să ne gândim, România este condusă de 30 ani de foști comuniști, de la Ion Iliescu, Adrian Năstase până la Traian Băsescu (după cum afirmă chiar el în cursa prezidențială). Acum vedem că alternativa la guvernare a fost făcută cu oameni care au devenit apoi prieteni ai partidului-stat PSD, gen Victor Ciorbea. Așa se explică probabil de ce se spunea în vremea aia că PSD în opoziție fura mai mult decât PDL la guvernare - nu că n-ar fi furat destul și PDL. De fapt a existat și există o mafie trans-partinică abonată la banul public.

T. Băsescu a câștigat alegerile și a păstrat un discurs anti-PSD, însă dacă ne amintim s-a desprins din FSN. Alții din jurul lui au păstrat legături cordiale cu oameni din PSD. Mai interesantă este declarația unui general român care spune ceva gen "alternanța la guvernare devenise o problemă de siguranță națională și că l-a ajutat pe Băsescu să devină președinte". Adică PSD a plecat de la guvernare că bătea deja la ochi, sau ce?

Chiar și în vremea lui Băsescu, trusturile de presă au continuat să asigure o eficientă propagandă a PSD, mult mai bine decât a reușit orice putere ne-PSD. Pe proprietarul trustului de presă care conduce propaganda PSD (Dan Voiculescu) îl găsim încă de la începuturile "democrației originale" post-comuniste alături de FSN, fiind un important personaj și în timpul comunismului.

Partide anti-sistem gen PRM sau PPDD s-au dovedit după alegeri aliați de nădejde ai PSD. Chiar Vadim Tudor ne-a forțat în turul doi să-l votăm pe Ion Iliescu ca răul cel mai mic. Prima dată l-am votat pe Iliescu pentru că nu știam mai bine :(

Îmi amintesc o vreme când erau pe buletinul de vot cel puțin 4 partide ecologiste. Toate s-au diluat până au dispărut. Interesant este cazul partidului lui Remus Cernea, unde un tip cu ochi albaștrii (la propriu) - actorul care îl interpretează pe Garcea - i-a preluat partidul. Așa a ajuns Remus Cernea să intre în Parlament cu sprijinul PSD.

Câteodată mă gândesc că serviciile noastre în slujba patriei sunt atât de paranoice că infiltrează orice inițiativă civică din teama să nu fie sub influență străină. Asta ar explica de ce nu s-a putut coaliza până acum nicio forță politică care să aibă o magnitudine comparabilă cu PSD. Democrația are însă nevoie de pluralism politic real pentru a funcționa eficient.

Concluzie

Elita conducătoare a României este încă majoritar formată în timpul comunismului. Alții sunt discipoli ai oamenilor cu funcții importante în timpul comunismului. Nu au luat din comunism neapărat doctrina egalitaristă cât mai ales metodele de control al populației și demagogia. Se mai adaugă șmecheria și grosolănia, pe lângă nivelul cultural relativ scăzut specific comunismului "cizmăresc" al lui Ceaușescu. Cu asta unde putem ajunge?

PSD nu va dispare și nu este nici măcar de dorit să dispară. Este nevoie de un pol politic de stânga, așa cum este nevoie și de un pol politic de dreapta. PSD trebuie însă să capete o concurență reală, una care să nu ajungă apoi în brațele PSD. Este atât de important pe termen lung, încât pe moment nici nu contează atât de mult cât de pricepută va fi la început alternativa. PSD ar fi grozav ca opoziție, cu condiția sa nu poată să-i distrugă sau să-i seducă.

Pentru început m-aș mulțumi și doar cu intenții bune și un discurs politic mai orientat pe valori general acceptate în lumea civilizată. M-am săturat să dezbatem sub ce sumă e ok să furi din banii publici. Aș vrea să ajungem și noi să dezbatem acele probleme de doctrină, unde nu poate exista un răspuns final și general acceptat - gen care este optimul de intervenție al statului în economie sau în alegerile personale.

România chiar merită mai mult!