La aparatele photo profesionale și semiprofesionale poți controla manual parametri gen:
- Diafragma (Aperture size)
- Timp Expunere (Shutter speed)
- ISO" (tot ISO)
Un aparat pe mod auto va seta automat acești parametri cu rezultate mulțumitoare, însă uneori se pot obține efecte artistice mai interesante folosind setări manuale.
Acest ghid este dedicat începătorilor în fotografia cu setări manuale. Setările pot părea la început complexe, însă lucrurile se pot explica foarte simplu cred eu. Apoi depinde de exercițiu și un pic talent pentru a dezvolta efectiv arta fotografică.
Nu sunt expert în fotografie, însă îmi place să cred că pot explica lucrurile tehnice aparent complicate mai simplu decât experții.
Prima lecție
Un fotograf pasionat mi-a spus odată că "FotoGrafia" funcționează cu lumină. Mi-a trebuit mulți ani să pătrund adâncimea acestui fapt aparent banal.
Dacă nu ai lumină bună, probabil nu vei putea face o fotografie reușită. Dacă subiectul este mai prost luminat decât fundalul ("contre jour") atunci nu există setări sau procesări care să facă o poză bună.
Dacă lumina vine dintr-o singură direcție (soare puternic), vor apare umbre prea puternice și greu de ajustat software după.
Nu există încă aparat photo care să facă poze bune în camere slab illuminate. Acolo trebuie folosit un blitz, ideal un blitz extern aparatului.
Sfat: Poți folosi un "blitz de umplere" pentru a lumina subiectul suplimentar, chiar dacă este ziuă și pare că lumina este prea mare. Funcționează doar de la 1-2 metri și ajută un blitz cât mai puternic.
Mai bine investești în călătorii decât în aparat
Dacă vrei fotografii frumoase, mergi undeva unde există subiecte spectaculoase. Poți face fotografii mult mai bune cu telefonul într-un loc deosebit decât cu un aparat profesional într-un loc banal.
Fotografia de mai jos este realizată cu telefonul. Am avut lumină din belșug să pot prinde subiectul în mișcare fără să iasă pescărușii "mișcați". Lumina a fost suficient de difuză ca să nu îmi iasă pescărușii negri pe fond luminos. Nu am avut nevoie de o focalizare deosebită, aproape totul este în focus și e ok.
De ce un aparat profesional/semiprofesional cu obiectiv "mare și greu"
Folosind un aparat profesional sau semiprofesional se pot genera uneori fotografii mai "artistice" decât cu telefonul. Vorbim de acele aparate fotografice cu obiective "mari și grele" - folosesc un Nikon 7200 (model un pic mai vechi). Chiar și la aparatele mai noi și mai ușoare "mirror less" obiectivul rămâne relativ voluminos.
Telefonul poate face poze foarte clare. Pentru a realiza însă efectul "bokeh" - în care subiectul este focalizat foarte bine iar fundalul se estompează treptat - ai nevoie de un obiectiv cu o lupă foarte mare (gen 5cm diametru). În special la portrete, "bokeh" face ca subiectul să iasă în evidență. Priviți atent la un portret care vă place și veți remarca că fundalul este "blur-at".
Un obiectiv mai mare vine și cu sensibilitate mai mare la lumină slabă - intră mai multă lumină decât pe o găurice de la telefon. Diferența aceasta se vede când subiectul nu este luminat suficient, totuși diferența față de telefon devine din ce în ce mai mică.
Tot cu aparatul profesional vine un senzor mult mai mare, care vine cu pixeli mai mari și mai sensibili. Asta ajută în condiții adverse de iluminare, nu face neapărat o diferență când ai lumină suficientă.
De asemenea, la un aparat profesional pixelii sunt mai bine separați și nu irizează în poză dacă faci zoom. Asta îți permite să prinzi mai mult în cadru și să selectezi apoi (crop) ce îți convine.
Un alt lucru pe care un obiectiv profesional îl poate face este zoom-ul la distanțe mari fără a pierde rezoluția. Am mai puțină experiență cu obiective zoom.
Focalizarea și Lumina
La o fotografie manuală, poți seta practic 4 lucruri:
- Focalizarea (distanța la care aparatul focalizează perfect)
- Lumina care depinde de:
- 2.1 ISO
- 2.2 Timp expunere (shutter speed)
- 2.3 Diafragma (aperture size)
1. Focalizarea
Focalizarea este "simplă" în sensul că aparatul ar trebui să îți facă automat focalizarea la o anumită distanță. Tot ce este la acea distanță va fi focalizat perfect. Lucrurile care sunt mai departe sau mai aproape de acea distanță ar putea începe să devină estompate (defocalizate).
La o diafragmă mică (cum are telefonul), cam totul iese focalizat. E nevoie de diafragmă mare fizic (F mic, gen F2.4-F3.5) pentru a face ca "adâncimea de focalizate" (depth of field) să fie mai mica pentru a realiza efectul artistic "bokeh": fundalul apare defocalizat, subiectul iese în evidență
Aparatele profesionale au o modalitate să determine distanța de focalizare chiar pe întuneric, folosind un fel de rază invizibilă. Telefoanele și aparatele mai ieftine au nevoie să "vadă" imaginea iluminată suficient pentru a putea focaliza.
De asemenea, chiar dacă distanța este bună, fotografia ar putea să pară defocalizată (mișcată) dacă este necesar un timp de expunere (shutter time) mare.
Pe manual eu prefer să am focalizare într-un singur punct pe centru, pentru a alege eu ce să fie focalizat. Ce faci dacă subiectul nu este în centrul imaginii? La aparatele (semi)profesionale există un buton separat de focalizare. Poți pune centrul pe ce vrei să focalizezi, apeși butonul de focalizare, și apoi re-încadrezi cum dorești, păstrând focalizarea. Aceasta nu funcționează daca aparatul este setat să re-focalizeze de fiecare dată - când apeși la jumătate butonul de fotografie.
Numărul de puncte de focalizare este oarecum irelevant, aparatul va focaliza în final la o singură distanță și aceea va da planul (unic) de focalizare. Pe modul auto, aparatul ar putea folosi punctele de focalizare pentru a determina cât de mare ar trebui să fie "adâncimea de focalizare", de exemplu alegând o diafragmă mai mică (F mare, gen F10) pentru grupuri.
2. Lumina
Dacă nu ai suficientă lumină, atunci poza va ieși "întunecată/subexpusă" (neagră). Dacă ai prea multă lumină, atunci poza va ieși "arsă/supraexpusă" (prea alba). Mai ales la aparatele profesionale, este mai ușor să crești luminozitatea după fotografie prin software decât să recuperezi detaliile unei fotografii supraexpuse. Dacă diferența față de lumina optimă este mare, detaliile pierdute nu se mai pot recupera.
Aparatul încearcă să ajusteze cantitatea de lumină pe care o primește senzorul prin cei 3 parametrii: Diafragma, Timp expunere, ISO. Toată fotografia manuală ține de ajustarea manuală a 1-3 dintre acești parametri.
De obicei vrei să alegi tu unul dintre parametrii și să lași aparatul să îi aleagă pe ceilalți doi. De aici vin modurile A (aperture priority - forțez diafragma) sau S (shutter priority - forțez timpul de expunere). ISO se setează de obicei din meniu.
Fiind 3 parametrii care afectează lumina (Diafragma, Timp Expunere, ISO) , schimbarea unuia necesită ajustarea celorlalți doi, sau măcar a unuia dintre ei. Aici intervine complexitatea setărilor manuale.
Teoretic pentru orice setare a doi dintre parametri se poate găsi o setare a celui de-al treilea care să ofere o luminozitate corectă. În practică însă, dacă forțezi un parametru prea departe de optim aparatul nu are tehnic plajă suficientă să mai compenseze prin ceilalți doi parametri.
Exemple
- dacă nu ai lumină suficientă și alegi o diafragmă foarte mică (F mare), aparatul va fi forțat să folosească un timp de expunere foarte mare, iar fotografia va ieși cel mai probabil mișcată. Ai putea reduce un pic timpul de expunere crescând ISO, însă cel mai bine era să alegi o diafragmă mai mare pentru lumină scăzută
- în cealaltă extremă, o diafragmă prea mare (F mic) va aduce atâta lumină încât s-ar putea ca fotografia să iasă arsă (supraexpusă) pentru că aparatul nu este capabil să seteze un timp de expunere suficient de mic, mai ales dacă și ISO a fost forțat mare
Să le luăm pe rând acum
2.1 ISO
ISO este cel mai simplu dintre parametrii. Ideal ai vrea ca ISO să fie minim (100), pentru ca "zgomotul" din poză să fie minim. Dacă însă nu ai lumină suficientă, poți forța senzorul să fie mai sensibil setând un ISO mai mare. Practic se trimite mai mult curent la senzor și devine mai sensibil, însă asta face imaginea mai "zgomotoasă".
Cu cât este mai mare ISO, apar mai vizibil "purici" pe poză. Este însă deseori preferabilă o poză cu un pic de purici decât o poza mișcată. În general ISO până la 400 nu afectează vizibil calitatea imaginii, în funcție de aparat poți merge și la ISO 4000 cu o calitate rezonabilă. Dacă zgomotul e vizibil, poți prelucra fotografia pe calculator să devină mai "smooth" - pierzând un pic detalii.
2.2 Timp expunere (shutter speed)
De obicei aparatul este cel mai potrivit în a calcula timpul de expunere. Este în general simplu pentru aparat să lucreze în lumină prea mare reducând timpul de expunere.
Dacă însă lumina este prea puțină, aparatul ca crește timpul de expunere până la nivelul la care nu poți face o poză ne-mișcată. De obicei pentru o fotografie ne-mișcată trebuie un timp de expunere mai mic de 1/100 dintr-o secundă, ideal 1/250. În general ai dori timp de expunere cât mai mic, pentru a nu ieși fotografia mișcată.
Există două situații în care este de dorit un timp de expunere mare:
- Fotografiezi noaptea și e singurul mod în care poți obține suficientă lumină ca să vezi efectiv ceva. De obicei folosești trepied. Pentru cer trebuie folosit un trepied cu motor care să compenseze pentru mișcarea pământului.
- Vrei să obții niște efecte artistice de "mișcare". Fotografiile cu timp de expunere mic ies "înghețate". Dacă vrei să dai efectul de mișcare poți convinge aparatul să folosească un timp de expunere ceva mai mare pentru a ieși mici zone mișcate care să inspire mișcare.
De exemplu se poate folosi timp de expunere un pic mai mare când fotografiezi faze sportive, mașini în mișcare, o balerină în piruetă, etc. Este foarte delicat să găsești timpul de expunere optim, eu nu controlez încă acest subiect. Am reușit de câteva ori să fac noaptea o fotografie interesantă cu subiectul fix și o "fantomă" care a intrat în cadru. Poți folosi o lanternă în mișcare pentru un efect interesant la expunere de mai multe secunde.
Ce idee, pentru a obține un timp de expunere mai mare decât recomandă aparatul ar trebui să reduci lumina manual prin ceilalți doi parametri (ISO, Diafragmă), poate chiar să aplici un filtru care să reducă lumina la intrarea în aparat. De obicei ai nevoie de trepied pentru a nu ieși mișcată toată poza din cauza tremurului mâinii.
Cel mai des vei dori să forțezi un timp de expunere mai mic, pentru a nu ieși mișcate fotografiile foarte dinamice. Pentru asta poți de exemplu crește artificial ISO și Diafragma.
2.3 Diafragma (aperture size)
Am lăsat Diafragma (Aperture size) la final, pentru ca este cel mai interesant parametru. Prefer de obicei să decid eu Diafragma (Aperture) și să las aparatul să decidă celelalte două. Asta se realizează cu modul A (Aperture priority).
Diafragma mare (F mic) este lucrul pe care îl obții cel mai greu și mai scump. Diafragma mare cere un obiectiv cu diametru mai mare și cere lentile mai complexe. Diafragma mare îți aduce efectul "bokeh" în care zonele mai puțin relevante sunt mai puțin focalizate, cu rezultat mai artistic și mai similar cu percepția ochiului uman.
Folosești Diafragmă mare (F mic) pentru a accentua accentual efectul "bokeh" - blur-ul în spatele și în fața subiectului. Ca reper, un efect bokeh accentual la un portret se obține de la F5.6 în jos, însă efectul variază cu distanța față de subiect, poți accentua efectul fotografiind mai de aproape.
Cu cât folosești o diafragmă mai mare (F mic), adâncimea la care ai focalizare bună scade. Dacă fotografiezi foarte de aproape cu o diafragmă mare (F mic), poți ajunge să ai ochiul subiectului focalizat și părul nefocalizat, ceea ce poate fi deranjant sau interesant în unele cazuri.
Intuiție: cu cât ești mai departe, lumina subiectului ajunge mai aproape de paralel în aparat, ceea ce face ca focalizarea să funcționeze similar pe o adâncime mai mare. Invers, aparatului îi este foarte greu să focalizeze la distanțe foarte mici, deci va accentua "bokeh" dacă te apropii de subiect. Normal, dacă ești mult prea aproape nu mai poți obține focus de loc.
Lumina
În afară de efectul "bokeh" poți folosi o Diafragma mare (F mic) pentru a face fotografii în condiții de luminozitate scăzută - va intra mai multă lumină în obiectiv. Asta te ajută să scazi timpul de expunere și poți rămâne la un ISO mai mic.
Dacă însă ai nevoie să focalizezi multe obiecte la distanțe variabile (grup de persoane), atunci ești forțat să ții Diafragma un pic mai închisă, gen peste F5.6, pentru a putea face focus corespunzător. În acel caz poți reduce timpul de expunere cu un ISO mai mare, cu riscul să ai poza ceva mai zgomotoasă, însă măcar nu va ieși mișcată.
Notă: Nu poți face fotografie fără lumină suficientă. Dacă nu poți crește Diafragma, atunci poate merită să adaugi lumină artificială - gen blitz.
Diafragma, un pic mai tehnic
Un pic ne-intuitiv, Diafragma este definită ca fracțiune din distanța focală (să zicem distanța dintre lupă și senzor). De asta F2.8 înseamnă o diafragmă mai mare/deschisă decât F10. E ușor să faci diafragma mai mică (F mare) dacă ai lumină suficientă - doar faci orificiul mai mic. O diafragmă mare însă (F mic) este mult mai greu de realizat tehnic, de asta vine cu obiective mai scumpe.
Este și mai greu de mixat tehnic o diafragmă mare (F mic) cu zoom optic - trebuie un sistem foarte complex de lentile pentru a compensa. De obicei găsești diafragmă mai mare (F mic) la obiective fixe, însă trebuie să te apropii tu de subiect.
Merită notat că o diafragmă F5.6 la un obiectiv de telefon este fizic mult mai mică decât o diafragmă F5.6 de la un aparat profesional cu senzor "full size". Aceeași valoare F are proprietăți optice similare, însă cantitatea de lumină primită la F5.6 este mult mai mare la un aparat cu senzor și obiectiv mai mari.
P.S. Să mă scuze lumea și să mă corecteze experții dacă am scris ceva evident eronat. Cu niște mici aproximări tehnice mă pot împăca de dragul simplificării.
