Am inventariat cativa factori care cred ca au contribuit la nivelul de dezvoltare al tarilor pe care le consideram "bogate".
Clima
In mod paradoxal, o clima mai "blanda" coreleaza cu tari slab dezvoltate. Privind harta distribuitiei bogatiei observam ca tarile bogate sunt grupate in zonele temperat-reci.
Existenta unui anotimp rece face probabil oamenii mai responsabili, mai prevazatori. O clima calda tot timpul anului nu motiveaza locuitorii sa isi construiasca un adapost traininc si sa faca provizii.
In zonele foarte calde munca devine imposibila in anumite perioade ale zilei/anului. Zonele desertice sunt destul de potrivnice, dar acolo resursele naturale insuficiente nu ajuta la dezvoltarea tarilor. Exista si exceptii, precum Japonia care s-a dezvoltat in ciuda lipsei de resurse naturale.
Zonele foarte calde si umede sunt si tinta predilecta unor epidemii bacteriene care probabil au decimat culturi intregi de-a lungul istoriei. Iarna are avantajul ca distruge multi germeni patogeni.
Cultura
Economia SUA se spune ca a fost ridicata pe baza "eticii protestante a muncii", care afirma printre altele datoria omului de a munci.
Dincolo de "datoria de a muncii", mi se pare esential pentru o economie sanatoasa existenta unei "morale a muncii", in care cei doi parteneri (angajat si angajator) au o relatie bazata pe corectitudine si incredere. Fara acest ingredient, orice demers economic va fi afectat puternic, deoarece nu se poate niciodata formaliza suficient in contract care este datoria fiecarei parti. Economiile puternice se bazeaza tacit pe un spirit de corectitudine si chiar loialitate (vezi Japonia).
Cultura statorniciei este si ea un factor economic important. Chiar in conditiile in care mobilitatea fortei de munca a devenit o cerinta, populatiile nomade tind sa creeze structuri economice mai efemere. Fiecare entitate economica depinde de altele, iar fluctuatiile creaza mari probleme pana la falimente.
As aprecia ca si "stima de sine" a popoarelor este un factor important in dezvoltarea lor economica. Cultura "lucrului bine facut", faptul ca "ai o istorie glorioasa in spate si probabil un viitor la fel de longeviv" da acelor state o incredere in investitiile pe termen lung.
O stima de sine scazuta, precum "noi Romanii am fost mereu cei mai fraieri" duce la o aplecare spre castigul rapid, nu neaparat spre investitii solide. Investitiile solide nu aduc imediat castig, dar aduc un castig mai mare.
Un caz special mi se pare mereu Elvetia. Fara resurse naturale deosebite, a reusit sa creeze cel mai de incredere sistem bancar. Bineinteles aceasta incredere se bazeaza pe sute de ani de neutralitate in conflicte si pe o consecventa in a fi "de incredere".
Resursele naturale
Unele tari au crescut pe baza resurselor naturale. Petrolul ar fi un astfel de exemplu, in cazul Arabiei Saudite. Totusi majoritatea tarilor cu astfel de resurse naturale nu ajung la dezvoltare economica. Chiar si Arabia Saudita mi se pare o economie mult sub potential.
De multe ori lenea oamenilor sau sistemul politic inechitabil si corupt fac tarile cu multe resurse naturale sa fie mai putin dezvoltate decat alte tari mai putin inzestrate natural.
Trebuie totusi sa admitem ca lipsa unor resurse naturale face destul de complicata crearea unei oconomii puternice.
Capitalul
"Ban la ban trage" spune o zicala, iar tarile deja bogate au un plus de acumulare care le creste competitivitatea. Totusi, in conditiile mobilitatii crescute a capitalului, acest avantaj tinde sa scada in insemnatate (vezi China).
Puterea militara
De-a lungul istoriei, multe zone bogate au cazut prada unor atacatori mai putin dezvoltati economic, dar cu putere militara mai mare.
Desi in aceasta perioada tarile sunt ceva mai etice, forta militara inca conteaza. Inca vedem interventii militare impotriva unor state, multe cu substrat economic.
O politica inteligenta de aliante este probabil singura sansa de a-si asigura securitatea pentru o tara mica.
"Racolarea" creierelor
Oamenii inteligenti sunt distribuiti destul de uniform pe glob, iar un stat oricat de bogat nu isi poate produce suficient de multe creiere valoroase. Chiar din contra, asa cum clima mai putin blanda creeaza oameni mai prevazatori, un mediu ceva mai dificil (precum in economiile mai putin dezvoltate) stimuleaza dezvoltarea unor varfuri de inteligenta. La fel ca la clima, mediul nu trebuie sa fie prea ostil, trebuie sa existe un minim de educatie.
SUA a avut si are inca o politica nationala de racolare a creierelor educate si posibil inteligente. "Loteria" vizelor avantajeaza oamenii cu studii superioare, iar sistemul politico-economic ii motiveaza sa imigreze in SUA.
Am fost uimit sa observ la emisiuni tip "Discovery" cate nume mari ale stiintei s-au nascut in afara SUA dar si-au petrecut jumatatea matura a vietii in SUA, contribuind bineinteles la cresterea nivelului de dezvoltare stiintifica, chiar si ca profesori.
Acest exod al creierelor creaza un mare dezavantaj concurential tarilor mai putin dezvoltate, care investesc in educarea lor, neputand insa beneficia de aportul lor. Aici trebuie ca si tarile mai putin dezvoltate (precum Romania) sa gaseasca stimulente pentru ramanerea in tara a marilor talente stiintifice.
Doctrina politico-economica
Doctrina politico-economica defineste cum anume se aleg conducatorii tarii si cum se impart bunurile produse de catre tara.
Realitatea ultimelor decenii a aratat ca majoritatea sistemelor economice ne-concurentiale (precum cel comunist) duce la subdezvoltare economica. Sistemul concurential capitalist s-a dovedit a produce in general mai multa bunastare tarilor care l-au adoptat.
Un sistem de conducere ne-democratic, in care alegerea conducerii nu depinde de parerea majoritatii cetatenilor poate propulsa incompetenti si corupti pentru perioade mai lungi de timp.
Democratia, desi are tendinta de a promova o oarecare mediocritate (conducatori medii mai degraba decat elite), are avantajul de a epura destul de rapid conducatorii sub-mediocrii.
Sistemul economic centralizat, ne-concurential, isi propune sa calculeze centralizat ce trebuie produs si cat trebuie recompensat producatorul. Informationat acest sistem s-a dovedit imposibil de gestionat, generand alocarea ineficienta a resurselor.
Sistemul economic distribuit, concurential are avantajul ca regleaza mult mai fin adaptarea la schimbarea in nevoi. Si el poate insa genera sincronizari ale agentilor, in care reglarea se face brusc, printr-o "criza economica".
Sistemul de recompensare egalitarist, de tip comunist, incearca sa aplatizeze curba de distributie a averii, ne-permitand existenta varfurilor de avere. Ca un rezultat pervers, oamenii nu mai sunt motivati sa munceasca mai mult, economia devenind mai putin eficienta.
Sistemul de recompensare liberalist, in care pe baza legilor pietei anumiti cetateni pot acumula averi uriase concurand pe piata libera pare mai putin echitabil, dar stimuleaza oamenii sa produca mai mult si mai eficient, astfel ca majoritatea oamenilor o duc mai bine.
Sistemul de proprietate socialist/comunist, unde majoritatea mijlocelor de productie este "proiprietatea tuturor" s-a dovedit ineficient pentru ca daca este al tuturor, nimeni nu are grija administrarii lor eficiente. Furtul si distrugerea atinge cote mari in ciuda unor legi drastice.
Sistemul de proprietate capitalist, in care mijlocele de productie si banii (capitalul) sunt in proprietate privata s-a dovedit a produce o administrare mult mai economica. Inclusiv furtul scade cand exista proprietate privata.
Concluzie
Romania are multe dintre atributele crearii unei economii prospere : o clima temperata, resurse naturale suficiente, un sistem politic democratic, un sistem economic concurential, o educatie acceptabila inca, o securitate militara acceptabila.
Ar mai fi de lucrat la valorile oamenilor precum cultura calitatii, la cresterea corectitudinii si la reducerea coruptiei. Restul depinde de cum ne alegem conducatorii si cum ne facem fiecare treaba.
As mai adauga un citat celebru din Winston Churchill "Democracy is the worst form of government except all those other forms that have been tried from time to time" (Democratia este cea mai proasta forma de guvernare, cu exceptia celorlalte forme pe care le-am incercat de-a lungul istoriei).
Clima
In mod paradoxal, o clima mai "blanda" coreleaza cu tari slab dezvoltate. Privind harta distribuitiei bogatiei observam ca tarile bogate sunt grupate in zonele temperat-reci.
Existenta unui anotimp rece face probabil oamenii mai responsabili, mai prevazatori. O clima calda tot timpul anului nu motiveaza locuitorii sa isi construiasca un adapost traininc si sa faca provizii.
In zonele foarte calde munca devine imposibila in anumite perioade ale zilei/anului. Zonele desertice sunt destul de potrivnice, dar acolo resursele naturale insuficiente nu ajuta la dezvoltarea tarilor. Exista si exceptii, precum Japonia care s-a dezvoltat in ciuda lipsei de resurse naturale.
Zonele foarte calde si umede sunt si tinta predilecta unor epidemii bacteriene care probabil au decimat culturi intregi de-a lungul istoriei. Iarna are avantajul ca distruge multi germeni patogeni.
Cultura
Economia SUA se spune ca a fost ridicata pe baza "eticii protestante a muncii", care afirma printre altele datoria omului de a munci.
Dincolo de "datoria de a muncii", mi se pare esential pentru o economie sanatoasa existenta unei "morale a muncii", in care cei doi parteneri (angajat si angajator) au o relatie bazata pe corectitudine si incredere. Fara acest ingredient, orice demers economic va fi afectat puternic, deoarece nu se poate niciodata formaliza suficient in contract care este datoria fiecarei parti. Economiile puternice se bazeaza tacit pe un spirit de corectitudine si chiar loialitate (vezi Japonia).
Cultura statorniciei este si ea un factor economic important. Chiar in conditiile in care mobilitatea fortei de munca a devenit o cerinta, populatiile nomade tind sa creeze structuri economice mai efemere. Fiecare entitate economica depinde de altele, iar fluctuatiile creaza mari probleme pana la falimente.
As aprecia ca si "stima de sine" a popoarelor este un factor important in dezvoltarea lor economica. Cultura "lucrului bine facut", faptul ca "ai o istorie glorioasa in spate si probabil un viitor la fel de longeviv" da acelor state o incredere in investitiile pe termen lung.
O stima de sine scazuta, precum "noi Romanii am fost mereu cei mai fraieri" duce la o aplecare spre castigul rapid, nu neaparat spre investitii solide. Investitiile solide nu aduc imediat castig, dar aduc un castig mai mare.
Un caz special mi se pare mereu Elvetia. Fara resurse naturale deosebite, a reusit sa creeze cel mai de incredere sistem bancar. Bineinteles aceasta incredere se bazeaza pe sute de ani de neutralitate in conflicte si pe o consecventa in a fi "de incredere".
Resursele naturale
Unele tari au crescut pe baza resurselor naturale. Petrolul ar fi un astfel de exemplu, in cazul Arabiei Saudite. Totusi majoritatea tarilor cu astfel de resurse naturale nu ajung la dezvoltare economica. Chiar si Arabia Saudita mi se pare o economie mult sub potential.
De multe ori lenea oamenilor sau sistemul politic inechitabil si corupt fac tarile cu multe resurse naturale sa fie mai putin dezvoltate decat alte tari mai putin inzestrate natural.
Trebuie totusi sa admitem ca lipsa unor resurse naturale face destul de complicata crearea unei oconomii puternice.
Capitalul
"Ban la ban trage" spune o zicala, iar tarile deja bogate au un plus de acumulare care le creste competitivitatea. Totusi, in conditiile mobilitatii crescute a capitalului, acest avantaj tinde sa scada in insemnatate (vezi China).
Puterea militara
De-a lungul istoriei, multe zone bogate au cazut prada unor atacatori mai putin dezvoltati economic, dar cu putere militara mai mare.
Desi in aceasta perioada tarile sunt ceva mai etice, forta militara inca conteaza. Inca vedem interventii militare impotriva unor state, multe cu substrat economic.
O politica inteligenta de aliante este probabil singura sansa de a-si asigura securitatea pentru o tara mica.
"Racolarea" creierelor
Oamenii inteligenti sunt distribuiti destul de uniform pe glob, iar un stat oricat de bogat nu isi poate produce suficient de multe creiere valoroase. Chiar din contra, asa cum clima mai putin blanda creeaza oameni mai prevazatori, un mediu ceva mai dificil (precum in economiile mai putin dezvoltate) stimuleaza dezvoltarea unor varfuri de inteligenta. La fel ca la clima, mediul nu trebuie sa fie prea ostil, trebuie sa existe un minim de educatie.
SUA a avut si are inca o politica nationala de racolare a creierelor educate si posibil inteligente. "Loteria" vizelor avantajeaza oamenii cu studii superioare, iar sistemul politico-economic ii motiveaza sa imigreze in SUA.
Am fost uimit sa observ la emisiuni tip "Discovery" cate nume mari ale stiintei s-au nascut in afara SUA dar si-au petrecut jumatatea matura a vietii in SUA, contribuind bineinteles la cresterea nivelului de dezvoltare stiintifica, chiar si ca profesori.
Acest exod al creierelor creaza un mare dezavantaj concurential tarilor mai putin dezvoltate, care investesc in educarea lor, neputand insa beneficia de aportul lor. Aici trebuie ca si tarile mai putin dezvoltate (precum Romania) sa gaseasca stimulente pentru ramanerea in tara a marilor talente stiintifice.
Doctrina politico-economica
Doctrina politico-economica defineste cum anume se aleg conducatorii tarii si cum se impart bunurile produse de catre tara.
Realitatea ultimelor decenii a aratat ca majoritatea sistemelor economice ne-concurentiale (precum cel comunist) duce la subdezvoltare economica. Sistemul concurential capitalist s-a dovedit a produce in general mai multa bunastare tarilor care l-au adoptat.
Un sistem de conducere ne-democratic, in care alegerea conducerii nu depinde de parerea majoritatii cetatenilor poate propulsa incompetenti si corupti pentru perioade mai lungi de timp.
Democratia, desi are tendinta de a promova o oarecare mediocritate (conducatori medii mai degraba decat elite), are avantajul de a epura destul de rapid conducatorii sub-mediocrii.
Sistemul economic centralizat, ne-concurential, isi propune sa calculeze centralizat ce trebuie produs si cat trebuie recompensat producatorul. Informationat acest sistem s-a dovedit imposibil de gestionat, generand alocarea ineficienta a resurselor.
Sistemul economic distribuit, concurential are avantajul ca regleaza mult mai fin adaptarea la schimbarea in nevoi. Si el poate insa genera sincronizari ale agentilor, in care reglarea se face brusc, printr-o "criza economica".
Sistemul de recompensare egalitarist, de tip comunist, incearca sa aplatizeze curba de distributie a averii, ne-permitand existenta varfurilor de avere. Ca un rezultat pervers, oamenii nu mai sunt motivati sa munceasca mai mult, economia devenind mai putin eficienta.
Sistemul de recompensare liberalist, in care pe baza legilor pietei anumiti cetateni pot acumula averi uriase concurand pe piata libera pare mai putin echitabil, dar stimuleaza oamenii sa produca mai mult si mai eficient, astfel ca majoritatea oamenilor o duc mai bine.
Sistemul de proprietate socialist/comunist, unde majoritatea mijlocelor de productie este "proiprietatea tuturor" s-a dovedit ineficient pentru ca daca este al tuturor, nimeni nu are grija administrarii lor eficiente. Furtul si distrugerea atinge cote mari in ciuda unor legi drastice.
Sistemul de proprietate capitalist, in care mijlocele de productie si banii (capitalul) sunt in proprietate privata s-a dovedit a produce o administrare mult mai economica. Inclusiv furtul scade cand exista proprietate privata.
Concluzie
Romania are multe dintre atributele crearii unei economii prospere : o clima temperata, resurse naturale suficiente, un sistem politic democratic, un sistem economic concurential, o educatie acceptabila inca, o securitate militara acceptabila.
Ar mai fi de lucrat la valorile oamenilor precum cultura calitatii, la cresterea corectitudinii si la reducerea coruptiei. Restul depinde de cum ne alegem conducatorii si cum ne facem fiecare treaba.
As mai adauga un citat celebru din Winston Churchill "Democracy is the worst form of government except all those other forms that have been tried from time to time" (Democratia este cea mai proasta forma de guvernare, cu exceptia celorlalte forme pe care le-am incercat de-a lungul istoriei).
As adauga poate mai degraba si alti factori cum ar fi izolarea geografica (Marea Britanie, USA sau Australia), autoizolarea politico-economica (USA inainte de 1900 si Japonia dupa WW2) si oportunitatea istorica...
RăspundețiȘtergeresi poate si sangele asta latin e de vina ... nu vad o tara latina mai rasarita indiferent de pozitionare sau resurse minerale (Italia si Portugalia erau considerate cenusaresele vestului inainte de 90 si Argentina sau Brazilia sunt mult sub potentialul lor economic urias).
De ce nu m-am nascut mai la Nord...Vest ...! :(
Franta inca se tine tare ...
RăspundețiȘtergere