Review carte - Razboiul de saptezeci și șapte de ani

Review/Digest

Războiul de şaptezeci şi şapte de ani
şi premisele hegemoniei americane (1914-1991)
de Neagu Djuvara

O noua rubrica

Inaugurez cu acest articol o noua serie in acest blog, o serie despre cartile pe care le-am citit si mi-au placut. Va fi ceva intre "review" (recenzie) si "digest" (rezumat).

Ca review, voi incerca sa dau o idee despre subiectul si felul de tratare din carte.

Ca si "digest" voi enumera ideile care mi s-au parut mai interesante din carte, traduse in limbajul meu si uneori cu note personale (n.m = "nota mea").

Ar fi poate prea pompos sa numesc fiecare review "despre menirea cartii ZZZ", dar se inscrie in specificul blogului prin promovarea ideilor pe care le consider interesante si mai putin cunoscute.

Astfel de articole nu inlocuiesc citirea cartii. Se pot dovedin insa un ghid util pentru alegerea unei carti, sau macar pentru popularizarea unor idei interesante.

Imi cer scuze daca unele informatii sau interpretari ale mele se vor dovedi inexate, va rog sa-mi semnalati asemenea probleme.

Review/Digest

"Războiul de şaptezeci şi şapte de ani" este o carte scurta (130 pagini) care prezinta intr-un mod placut si documentat istoric una din teoriile pentru care Neagu Djuvara a devenit faimos.

Autorul vede intervalul dintre 1914 (primul razboi mondial) si 1991 (destramarea vechii URSS) ca pe un razboi de 77 ani, prin care SUA a luptat si in final a reusit sa se afirme ca cea mai mare putere a lumii. Acest "razboi" include perioada interbelica cu embargoul economic asupra Germaniei, al doilea razboi mondial, razboiul rece, conflictele din Cuba si Vietnam. Sintagma de "razboi de 77 ani" este o propunere a autorului, care ar putea sa se impuna intr-o zi in cartile de istorie precum au fost numite retroactiv alte serii de conflicte.

Teza lui Djuvara se refera la un pattern istoric pe care l-au parcurs toate marile puteri (imperii) de-a lungul istoriei.


Ciclul imperiilor

Ciclul incepe cu o crestere economica si culturala, care face posibila aparitia unor puteri rivale.

Puterile rivale incep sa-si dispute suprematia (vezi primul razboi mondial, dar si inceputurile civilizatiilor Egiptene, Chineze, Romane, etc).

Dupa cateva zeci/sute de ani de conflicte, una dintre puteri, de obicei cea mai marginala geografic (vezi SUA sau Roma antica) reuseste sa se impuna celorlalte si sa formeze un imperiu pe care il controleaza. Cateva familii din puterea castigatoare asigura guvernarea imperiului.

Urmeaza faza de decadere a "imperiului", care este macinat de lupte interne sau amenintari externe. Familiile conducatare care l-au cladit nu mai au vitalitatea de a conduce "imperiul", urmand ca alte popoare "marginale" integrate sa acceada la putere (vezi presedintia lui Barack Obama, ultimii imparati Romani sau ultimii presedinti URSS)

"Imperiul" urmeaza sa se dezintegreze treptat, astfel ca isi incheie existenta in maxim 500 ani, mult mai putin in cazurile in care o alta putere ii forteaza sfarsitul (vezi imperiul Aztec invadat de spanioli). O alta mare putere se poate afirma imediat sau dupa cateva sute de ani.


Razboiul de 77 de ani

Principalele evenimente dintre 1914-1991 sunt analizate prin prisma aceste teorii a "imperiilor", cartea fiind pentru mine cel putin o binevenita sursa de informatie istorica, unde nu prea am fost silitor la scoala.

Un fapt interesant expus in carte este ca Lenin (rus pe sfert, prin bunicul patern) ar fi fost infiltrat de catre Germania, reusind prin revolutia bolsevica sa bulverseze Rusia in primul razboi mondial, fortand Romania (aliata) sa incheie un armistitiu foarte defavorabil.

Al doilea razboi mondial a lasat doua mari puteri rivale, SUA si Rusia, care si-au impartit dominatia in zona lor, si au luptat pentru dominatie in anumite zone (conflictul bazelor rusesti din Cuba), lupta impotriva "comunismului" in Vietnam.

Slabirea doar un pic a dictaturii in URSS a dus la divizarea marii puteri rivale a SUA si la dominatia completa a acesteia.


Nu pentru mult timp

Semnele sfarsitului dominatiei SUA se vad deja dupa Djuvara. Stia doar de candidatura lui Obama la momentul scrierii cartii, dar observa deja accesul la putere a unor "marginali" precum Kenedi (irlandez si catolic - n.m: nu protestant) si mai nou candidatura lui Obama.

Se pare ca Franklin Roosevelt se inrudea cu 12 fosti presedinti americani (cu unii prin alianta), argumentand pentru faptul ca conducerea SUA a fost pentru mult timp in mainile a cateva familii anglo-saxone, care probabil se duc inapoi pana la crearea SUA.

Intrucat de curand nu a existat o inflorire deosebita a economiei si culturii (criza ar zice chiar ca din contra), Djuvara crede ca din punct de vedere al patternurilor istorice ar urma o perioada in care nu se va afirma o alta mare putere mondiala, va fi un fel de "ev mediu" de decadere si disolutie a structurilor actuale. Nu stim insa cand se va intampla asta, si cat timp va dura.

Mi-am permis sa includ aceasta viziune in eseul meu asupra viitorului posibil


Concluzie: o carte placuta, plina de informatii istorice si conexiuni intre fapte istorice. Djuvara aduce o viziune inedita asupra istoriei, dar cartea este interesanta chiar si "doar" ca un "manual de istorie" placut si prescurtat.