Viitorul probabil 5 - celulele economice

Ma apropii de finalul ciclului despre "viitorul probabil", un fel de "timpul probabil" al viitorului economic si nu numai. Nu stiu exact ce va fi, dar imi pot imagina pe baza a catorva fapte care se cunosc deja.

Asa cum am aratat in episodul trecut, sursele de energie regenerabila (hidrocentrale, solara, eoliana) acopera in acest moment doar aproximativ 7% din necesarul de energie al pamantului. Aproximativ inca 6% este obtinut din reactoare nucleare, iar cea mai mare parte din energie (87%) se obtine din arderea combustibililor fosili (petrol 38%, gaz 23%, carbune 26%). Petrolul pare ca se va termina cel mai repede, in ritmul actual rezervele cunoscute s-ar epuiza in sub 40 ani. Asta ma face sa cred ca va exista o criza energetica. S-a facut o repetitie de curand cand pretul petrolului s-a dublat, doar ca speculatorii au pariat prea devreme.

Aceste fapte ma fac sa cred ca se va intampla o criza energetica majora chiar in timpul vietii mele (si a majoritatii cititorilor mei). Energiile alternative vor avea un start mult prea lent in a acoperi epuizarea energiilor fosile. Solutia pe termen scurt va insemna reducerea consumului iar asta va insemna reconsiderarea multor modele economice.


Problema transportului

Modelul transportului pe mari distrante a materiilor prime si a produselor va fi pus serios in dificultate de probabila crestere a pretului energiei. Transportul este dependent in proportie de 90% de petrol, deci va fi afectat primul de o eventuala criza a petrolului, mai ales ca este foarte complicata utilizarea energiei electrice la transport in afara unor trasee electrificate (cai ferate).

In plus, productia in tari departate a rentat in conditiile existentei unor regiuni sarace, care acceptau sa produca bunuri foarte cautate, fara sa primeasca mare lucru in schimb (produc ieftin). Ma gandesc in primul rand la China, care nu va putea sa practice la nesfarsit preturi de dumping pe spinarea muncitorilor tinuti in mizerie, altfel vor apare mari revolte sociale.

Nivelul de trai se va egaliza, iar preturile de productie se vor egaliza si ele, deci nu va mai fi rentabil sa transporti produsele pe distante foarte mari. Ar fi de dorit apropierea producatorului de consumator.

Inainte de a prezenta viziunea mea despre una din miscarile de eschiva in fata crizei energetice, sa adaug alte cateva fapte care par sa impinga viitorul in aceeasi directie.


Invatamintele crizei

Criza economica din care n-am iesit inca a aratat foarte dramatic fragilitatea sistemului economic globalizat. Oamenii vor fi mult mai atenti cu riscul multa vreme de acum incolo si chiar vor milita impotriva globalizarii. S-ar putea sa asistam sporadic la adevarate crize umanitare in regiuni dependente de produse de stricta necesitare aduse de la mari distante. Oamenii vor dori sa depinda mai putin de regiuni indepartate.

Pe de alta parte, diversitatea produselor/serviciilor pe care le consumam face imposibila separarea economica totala. Daca ne uitam in jur vom descoperi ca suntem dependenti de produse de inalta tehnologie produse in alte tari, as aminti doar telefoanele mobile, televizoarele si calculatoarele.

Spre deosebire de inceputurile industrializarii insa, mijloacele de productie sunt mult mai ieftine si disponibile, fiecare oras ceva mai mare poate sa se doteze cu echipamentele necesare pentru majoritatea produselor/serviciilor (exceptand intalta tehnologie). Sa observam doar cum fiecare om isi permite astazi sa aibe in casa o bormasina electrica, un flex si chiar un aparat de sudura.

Aceasta disponibilitate a mijlocelor de productie face posibila aparitia unor centre economice care sa isi satisfaca majoritatea nevoilor din productia proprie. Intr-un fel este similara cu intoarcerea la ecosistemele satesti/orasenesti de dinainte de industrializare, dar pe un nivel superior al satisfacerii nevoilor comunitatii.


Celulele economice

Compromisul intre nevoia de globalizare si nevoia de autonomie il vad in "celule economice", care isi pot produce bunurile de stricta necesitate (mancare, consumabile, imbracaminte) in cazul in care sistemul globalizat are probleme, din cauze economice sau naturale.

Celulele unui organism isi pot produce local proteinele si energia necesare functionarii, dar sunt dependente totusi de substante aduse din alte regiuni ale corpului (oxigen, nutrienti). In acelasi fel, celulele economice vor putea sa-si produca local bunurile de stricta necesitate dar vor ramane dependente pe termen lung de produse din alte regiuni ale pamantului (vezi computere, masini, echipamente). Vad aceste celule bazandu-se foarte mult pe metode ecologice de productie, eventual energie solara/eoliana pe termen lung.

Intr-o astfel de configuratie, celulele economice vor putea supravietui o vreme daca liniile de transport cu exteriorul vor fi afectate din orice motiv. Aceste celule ar trebui sa ofere o securitate mai mare indivizilor. A depinde de produse alimentare si de stricta necesitate aduse din alte colturi ale globului mi se pare mult prea riscant, iar criza s-ar putea chiar sa ne arate asta (sa speram ca nu).

In plus, acest sistem de celule este mai eficient economic (ca si consum de energie) la nivel de umanitate decat sistemul in care majoritatea bunurilor se aduc de la foarte mare distanta. Din punct de vedere al transportului, a transporta local produsele de uz zilnic si pe distante lungi doar produsele de uz indelungat ar insemna o economie enorma de energie.

Pe plan local pierderile de transfer al energiei vor fi si ele mai mici. Avand foarte multe industrii apropiate geografic, va putea creste si refolosirea desurilor unor industrii. Un exemplu era livrarea in locuinte a caldurii degejate de unele procese tehnologile, dar ma gandesc si la ceva mult mai complex precum utilizarea unor deseuri ca materii prime, tot in ideea economiei de energie si materiale.


Modelul biologic

In general organismele biologice sunt recunoscute pentru eficienta lor. Ma gandesc de exemplu cata miscare poate face corpul uman doar cu o farfurie de carbohidrati. Nu exista momentant o masina care sa poata sa efectueze acelasi lucru mecanic util consumand aceeasi energie. Mi se pare deci ca modelul celulelor economice este un model promitator ca si eficienta globala, mai ales in conditiile crizei de resurse. In plus se asigura si o toleranta mult mai mare la probleme in retelele de transport.

Care este dimensiunea optima a unor celule economice nu putem anticipa exact. Probabil dimensiunea va oscila destul de mult in functie de noi descoperiri tehnologice, de evolutii sociale.

Aceste celule economice ar trebui sa poata fi autonome macar cateva luni de zile in absenta legaturilor cu exteriorul, la fel cum un picior poate supravietui cateva ore cu circulatia oprita de un garou. In unele zone autonomia ar putea fi chiar de ani de zile la nevoie, cu anumite scaderi ale confortului. Dincolo de stocuri de hrana, aceste celule ar trebui sa produca si hrana pentru consumul propriu, nu neaparat foarte diversificata dar suficienta.

Vor exista domenii in care va ramane mai eficienta producerea la distanta, precum exista si in organismul uman organe specializate pe anumite functiuni. Aducerea energiei electrice de la enorme panouri solare din Sahara se incadreaza in model, atata timp cat pentru nevoile de baza (lumina, comunicatii) exista solutii alternative local.


Primii pasi

Productia agricola mi se pare foarte importanta pentru asigurarea unei anumite independente economice. Vom manca in continuare portocale si banane din import dar pur si simplu pare ineficient ca si energie consumata sa importam grau si carne. O economie matura ar trebui sa poata produce mare parte din necesarul intern, reducand nevoia de transport pe mari distante.

Mersul la serviciu in capatul celalalt al Bucurestiului mi se pare iarasi foarte ineficient ca si energie consumata la transport, ca sa nu mai vorbim despre timpul pierdut. Ma astept ca lucrul de acasa sa devina mult mai des intalnit in activitatile care se preteaza la asa ceva (programarea este unul din domenii). Vor fi necesare in continuare intalnirile fata-in-fata, dar multe din sedinte se vor putea realiza virtual, nu doar audio ci chiar si video.


Concluzie

Mi se pare probabila in viitor coagularea unor celule economice, de exemplu de dimensiunea unor orase sau judete care sa-si micsoreze dependenta economica de exterior, obtinand in acelasi timp economii mari de energie.

Pe alt plan insa, omenirea nu se va separa in insule autiste, ci nivelul de comunicare va creste. Se vor stratifica complexe relatii sociale la distanta - pe domenii profesionale, sociale si hobby.

In episodul viitor voi incerca sa analizez aceste relatii.



P.S Articole și mai interesante scrise de mine în engleză:
Philosophy of everything