Praga - impresii de călătorie

Oraşul

Se ia centrul vechi din Sibiu, Sighişoara, cu cel din Braşov, ceva din Calea Victoriei (Bucureşti), un pic din Timişoara, se multiplică până la un Paris mai mic, se scade ceva modernitate şi înălţime, se adaugă un pic mai multă atmosferă medievală şi se obţine Praga. Am fost cam de mult în Budapesta, este similar dar parcă Praga este mai încărcat de istorie şi mai unitar ca stil.

 Praga este un oraş cu personalitate distinctă, unitară. Acoperişurile sunt roşii, clădirile în nuanţe de ocru, galben, oranj. Stilul arhitectonic este destul de unitar, cel puţin în centrul vechi pe unde am umblat în cele 3 zile.

 Au renovat frumos centrul vechi, au revopsit clădirile în stilul original (cred), au păstrat pavajul cu piatră cubică. Pentru a nu se aluneca, dau pe jos cu un fel de cărbune pisat care este foarte eficient, doar că umple şi magazinele. Am înţeles că au şi ei cel puţin o clădire care nu se încadrează în peisaj, dar n-am văzut-o.

 Străzile sunt în mare parte foarte înguste, cu sensuri unice pe care abia circulă o maşină. Multe părţi sunt rezervate traficului pietonal, ajungi mult mai uşor pe jos decât cu maşina. Oraşul se poate vizita practic doar pe jos. Taximetriştii nu prea opresc la trecerile de pietoni nesemaforizate, la cele semaforizate trebuie să apeşi butonul altfel aştepţi degeaba.

 De Crăciun au adus căsuţe cu mâncare tradiţională : cârnaţi, porc la foc de lemne, vin fiert, castane şi un fel de Kürtőskalács mai mici. Am înţeles acum ce vor să imite lângă Palatul Parlamentului în Bucureşti.

 Foarte plin de magazine de suveniruri, dar foarte plin !  Sunt de asemenea foarte multe magazine de fiţe, cu nume de geantă de politiciană Dâmboviţeană.

Vremea

 Brr, ce frig a fost. Teoretic şi în Romania sunt sub minus 5 grade ziua, dar să te plimbi ore întregi prin frig, îţi cam vine să îţi bagi piciarele în toate castelele (deşi nici înăuntru nu e mai cald).

Am luat un tur "all inclusive", cu masă medievală şi vaporaş, care a fost chiar fain, după ce am uitat frigul. Când mergi fără ghid mai poţi intra prin magazine să te încălzeşti, cu ghid a trebuit să suportăm eroic picioarele îngheţate.

Vaporaşul

 Ghidul de pe vapor aflând că suntem din Romania mi-a mulţumit ca n-am venit în '68. Mi-am amintit vag de "Primăvara de la Praga", o bucată de istorie destul de puţin aprofundată pe la noi. In 1968 Uniunea Sovietică, Bulgaria Polonia şi Ungaria au invadat Cehoslovacia pentru a înăbuşi democratizarea ţării. România şi Albania au refuzat să participe. Mai multe pe wikipedia.

 Neimplicarea României a fost o mişcare bună a lui Ceauşescu, apreciată internaţional, vă mai amintiţi de "nieamiestiecul iîn treburilii iintiernie alie altor statii". Bineînţeles Ceauşescu se temea că "aliaţii" ar putea veni şi la el în ogradă să-l înveţe cu tancurile cum să facă sluj mai ştiinţific, nu plângea el de soarta săracilor cehoslovaci. Ne-am facut totuşi un fel de prieteni cu această ocazie, una din puţinele gafe istorice pe care le-am evitat.


Liftul


Interesant cum necazurile sunt cele care unesc oamenii. Am simţit acea comuniune umană la un incident simplu : nu mergea liftul şi am aşteptat 2 minute împreună cu altă familie. S-a creat o legătură, ne-am salutat apoi când ne-am mai întâlnit prin hotel. Dispariţia nevoii de a împrumuta de la vecini nişte ulei sau puţină faină a cam înstrăinat vecinii.


Kafka


Am încercat să-i explic matelotului cum e cu "Kafka frate", există un muzeu pe malul râului. Nu ştiu cât a înţeles, nu se aştepta însă să fie atât de cunoscut Kafka.

 La întoarcere, din cauză ca luasem cu mine o carte citită deja, am cumpărat un Kafka în ... nu în original ci în engleză şi am citit o bucată aşteptând avionul (este vorba de Castelul).

 Prefaţa mă anunţă că a fost fiul unui neguţător evreu bogat (ceh), născut în Praga 1883 (a trăit înainte de primul război mondial!!), a lucrat în asigurări şi apoi a plecat la Berlin. Mă întreb dacă "Procesul" nu este cumva o metaforă a situaţiei evreilor alături de o metaforă a absurdităţilor unor medii birocratice ("Castelul" pare mai degrabă aceasta din urmă).



Oamenii

Oamenii sunt destul de ok, deşi cam aroganţi pe alocuri. Am observat patternul "eu am timp, tu nu ai, deci o să faci cum spun eu". Puţini vorbesc engleză să te poţi înţelege cu ei la un magazin, şi nici nu fac efort să-ţi explice. Chinezii sunt mai serviabili şi zâmbitori. La un magazin, un chinez cred că a încercat să mă păcălească cu ceva echivalent a vreo 5 euro. Sunt destul de mulţi chinezi în Praga, dar gătesc bine :)

Hotelul

O surpriză a fost că au cerut 50-100Euro garanţie la hotel (Adria), să nu plecăm fără să achităm eventualul consum din minibar, din care lipsea deja o sticlă şi în care era mâncare uitată. Se pare că era procedura standard, probabil că au avut experienţe...

Ce urăsc la hoteluri, şi creşte cu stelele (ăsta era de 4 stele), este că intră să-ţi cotrobăie prin cameră zilnic, uneori intră şi peste tine, nu ajută nici dacă pui "nu deranjaţi". Mi s-a întâmplat şi la 5 stele în Veneţia, a intrat peste mine dormind. Sincer, chiar n-am chef să-mi găsesc rufele aranjate în fiecare zi, cearşaful re-aranjat să mă chinui să il "deranjez" iar cum îl lăsasem...

Mic dejunul a fost foarte variat, oamenii stiu că ai nevoie de calorii să rezişti frigului ... De asemenea a fost curat, cald şi bine. Doar podeaua scâţâia groaznic, auzeam şi eu de la alte camere în toiul nopţii.

Limba

Inelul lu' Arabela, vă amintiţi ? Am stat destul de mult şi la televizor, vorbesc exact aşa : "Arrabelo, pane profesore..." :) Am văzut şi filme în stilul respectiv, cu caşcavalul acela de pânză în jurul gâtului. Limba îmi aduce mai mult a rusă mie (mai melodioasă), deşi pare că are şi influenţe germane.

Televizorul

Cu ocazia privitului la televizor am dat şi peste un post rusesc, unde era un film rusesc cu tărani ruşi care semănau foarte tare ca îmbrăcăminte populară şi comportament cu ţăranii noştrii autohtoni.

M-am culturalizat şi cu o telenovelă germană pe libretto italian (Nunta lui Figaro de Mozart), rula la CNBC. Poate nu era cea mai bună punere în scenă, dar mi se pare că artiştii se prostituau rău de tot pentru societatea de consum de la curtea regilor. Nu că aş crede eu foarte tare în artistul pur şi neînţeles, totuşi mi se pare că muzica transcede cu mult textul şi povestea.

Am văzut şi balet ("Spărgătorul de nuci" de  Ceaikovski). Se vede că necesită foarte multă muncă baletul, chiar şi viaţa/sănătate sacrificate. Nu m-am putut totuşi opri să mă gândesc că în spatele costumelor "clasice" stau nişte capricii (renescentiste?) desuete. Nu că sunt eu puritan, dar totuşi... Compoziţia este excelentă, mai rar atâtea bucăţi celebre într-o singură compoziţie. Din Figaro am recunoscut doar celebra arie...

Avionul 

 Am mers cu CSA ("taromul ceh"). Decolează/aterizează bine dar au avut întârziere şi la plecare şi la venire.

 La întoarcere avionul a fost plin de români. Am avut o strângere de inimă să nu mă simt prost de cine ştie ce purtări ale coneţionalilor. Nu a fost cazul, poate sunt eu prea stresat.

 Poate sunt ceva mai gălăgioşi românii decât media, dar nu mult. Au aplaudat la aterizare, obicei destul de ... specific la români şi ... intalieni cred. Am aplaudat şi eu. Mi se pare totuşi un obicei frumos chiar dacă poate desuet, uneori luăm prea în "normal" nişte lucruri care au în spate multă pregătire şi risc alături de pasageri.

Pământul

 La dus luminile oraselor se vedeau albe, se întindeau ca un mucegai, din ce in ce mai rarefiat spre margini. La întoarcere luminile orașelor se vedeau galbene, ca un depozit de aur pe o rocă. Probabil adevărul este la mijloc din nou ..

 Otopeni

 La Otopeni nu poţi lua decât taxi cu tarif dublu (Fly taxi şi mai nou Arsenal). După ce că sunt scumpi, mai sunt şi nesimţiţi unii dintre ei. A trebuit să mergem o grămadă până la "plecări" pentru a putea chema un taxi civilizat (a fost Meridian de data asta). La Otopeni este clar o piaţa concurenţială disfuncţională, de exemplu apa plată la 0.5l costă 7-9RON. Mă simt din nou acasă :)

Republicarea articolelor este permisă cu citarea autorului