Despre nevăzători

Despre nevăzători

 Am niște probleme cu spatele și am fost la gimnastică și masaj medical. Am avut ocazia să schimb câteva vorbe cu o tânără nevăzătoare. Ca o paranteză, masajul este una dintre meseriile pe care le pot face nevăzătorii, având de multe ori performanțe peste medie. Până acum ideea de nevăzător era pentru mine mai mult teoretică, am văzut afișaje Braille prin lifturi, dar totuși nu realizam efectiv ce probleme ridică o viață de nevăzător.

 Am rămas impresionat de eforturile pe care trebuie să le facă un nevăzător pentru a duce o viață cât mai aproape de normal. Mi se pare că necesită un curaj incredibil. Tânăra și-a pierdut vederea (total) pe la doi ani și a reușit totuși să capete o oarecare educație, adică putea susține o conversație inteligentă. Aici a ajutat-o școala specială pentru nevăzători. Și totuși cât de greu trebuie să fi fost ! Îmi povestea de exemplu că o colegă îi fura șamponul și doar mama ei constata.

 Am mai realizat că un fapt simplu de a afla cât este ceasul necesită o setarea specială pe mobil care la o apăsare de tastă rostește ora. Am văzut pentru prima dată fiind folositor acel "narator" de la Windows, cu el putea să folosească laptopul. Se plângea că nu are și limba română dar îl setează pe o limbă latină ca să sune cât de cât apropiat. Și-a luat și niște cursuri audio de engleză dar nu se simțea foarte confortabil să traducă.

  Mi-a mai povestit că o deranjează faptul că la puținele produse (de import) care sunt inscripționate în Braille, comercianții români lipesc de multe ori eticheta peste inscripția Braille, făcând imposibilă citirea. Semafoarele sunt iar o problemă dacă nu vorbesc. Cred că în ziua de astăzi ar fi totuși mai fezabil să existe un semnal radio care să fie emis de către semafoare și care să fie recepționat de un aparat special. Oricum, are nevoie de ajutor pentru a merge între casă și serviciu de exemplu.

 Alte dotări pentru nevăzători sunt cântare, dar mai ales termometre care vorbesc. Nu mi-am pus vreodată problema că un nevăzător nu poate nici măcar să-și ia singur temperatura cu un termometru obișnuit.

 Un aparat care crede că i-ar folosi ar fi un cititor care rostește culoare obiectului. Poți pipăi obiectele dar nu poți simți culoarea. Mi-a spus că i-ar folosi la ... sortatul rufelor de spălat. Încearcă să ducă o viață normală, spunea chiar că urmează să se căsătorească (nu am intrat în amănunte).

* * *

  Ar trebui să ne prețuim mai mult sănătatea... Până acum nu realizam ce înseamnă să trăiești fără să poți vedea. Cred că merită și un mic efort din partea societății pentru a le face acestor oameni viața un pic mai ușoară. Ei sunt acei oameni care așteaptă în întuneric să fie strigați de către cineva...

---

Dacă v-a plăcut articolul, daţi vă rog un share :