Falimentul icoanelor

Falimentul icoanelor

 Finuța a împlinit un an. În drum spre fini, am trecut să ridicăm tradiționala "turtă" de la patiseria din colț.

 Am ochit patiseria asta de când am cumpărat apartamentul, acum mai bine de 6 ani. M-am gândit că e bine că este aproape, la nevoie găsești un ștrudel cu mere. Când renovam casa mai îmi amăgeam foamea cu câte un trigon cu vișine. Nu prea am folosit ștrudel de la ei, dar luam mereu cozonac, de sărbători sau când aveam poftă. Făceau un cozonac delicios, cu nucă, rahat și cacao.

 Cozonacul era de obicei cald, dar mai mereu trebuia să aștept restul. Prin geamul patiseriei am văzut cuptoarele, femeile care pregăteau aluatul și vreo 2-3 icoane mari. Asta e bine m-am gândit, oamenii credincioși sunt de regulă și cinstiți. Și la altă patiserie preferată au icoană, pare un semn bun.

 Ca să constatăm astăzi că patiseria și-a luat astă noapte zborul, cu icoane, cuptoare, cozonaci și avansul nostru de turtă (mai era o mică diferență de achitat). Proprietarul spațiului stătea pe la ușă și spunea că și el îi caută pentru că au datorii la el, dar nu mai răspund la nici unul din telefoanele cunoscute. Spune că a chemat poliția, probabil au și alte datorii. Practic au dat faliment, un semn de rău augur pentru starea economiei.

 Paguba noastră n-a fost mare, dar a trebuit să alergăm din magazin în magazin până am găsit ceva care semăna cu o turtă, la Mega Image.

  Se pare că, în ziua de azi, nici în icoane nu mai poți să te încrezi...