De ce suntem săraci ?

Se leagă de corupţie, dar mult mai subtil decât aţi crede. Nu este vorba de simplul transfer de avuţie de la o persoană îndreptăţită la o persoană coruptă, prin şpagă. Această corupţie "primară" este cea mai puţin nocivă. Dacă stăm să ne gândim, chiar dacă bunurile s-ar împărţi după merit, România ar rămâne o ţară săracă în medie. Atunci?

Efectul cel mai pervers nu este sărăcirea celui care dă şpagă și nici chiar sifonarea banului public către corupţi. Nici cavalerii anticorupţiei nu reuşesc de cele mai multe ori să sublinieze mecanismul. Omul simplu realizează intuitiv că şpaga pe care o plăteşte nu îi afectează direct nivelul de trai. Chiar şi furtul din bani publici nu pare a avea o influenţă atât de mare în puterea lui de cumpărare. Într-un fel oamenii au dreptate, reducerea corupţiei nu ar putea reduce semnificativ nivelul taxelor. Cel mult, dacă drumurile ar fi întreținute mai bine am cheltui mai puţin pe reparaţii la maşină...

Efectul pervers, mai greu de sesizat intuitiv, apare pe termen mai lung. Se leagă de exemplu de a avea sau nu oportunitatea unui job mult mai bine plătit, la o firmă performantă, în România. Care este legătura cu corupţia?

Realitatea este că existența corupției ține de multe ori firmele serioase departe de România. Dincolo de legislația care poate face firma responsabilă în țara de origine, managerii care pot decide investiția în România nu vor dori să se complice cu plătirea unor taxe "de protecție" nedeductibile, la diferiți "protectori" care se mai și schimba din când în când. Dacă nu te ajuta, nici măcar nu îi poți da în judecată, căci nu dau chitanță.

Stilul românesc de a face "afaceri" poate fi atât de șocant pentru un străin încât să elimine total de pe listă România ca loc de a face afaceri. Dacă cumperi un teren și faci agricultură performantă, dar muncitorii și sătenii îți fură un sfert din producție, șocul psihologic de om neobișnuit să fie furat poate fi chiar mai mare decât prejudiciul creat. "La anul ar putea să fure jumătate sau trei sferturi, ce garanție am?"

Funcționarea justiției este poate cel mai important lucru pentru ca o firmă străină să se simtă securizată că regulile sunt respectate, inclusiv de către furnizorii săi. Degeaba ai un contract "beton" dar pe care nu îl poți apăra în justiție dacă tu ai dat banii dar nu ai primit ce trebuia.

Capitalul extern este din păcate absolut necesar pentru a reduce rapid decalajul față de țările din vestul Europei. Pot exista însă și inițiative private locale, care cu puțin capital să crească afaceri înfloritoare, pentru consumul intern sau chiar extern. Întrebarea este: "ai avea curaj?". Într-un sistem economic corupt, ai curaj să începi o afacere cinstită, care să producă efectiv bunăstare concetățenilor? Eu nu prea am, n-aș suporta să fiu permanent șicanat să mai scot o mică șpagă pentru că "n-am bască". Precum observăm, majoritatea firmelor străine care vin să "investească" în România sunt cele neserioase care sunt dispuse să dea șpagă pentru câștigarea licitației.

Mai există și efectul pervers asupra concurenței. Firma care produce bine și ieftin va da faliment, iar firma care produce scump și prost câștigă licitația prin șpagă. Pe termen lung toate produsele devin din ce în ce mai scumpe și proaste.

În final aș observa că România coruptă pierde contribuția unora dintre membrii ei care au cel mai puternic  spirit antreprenorial: corupții înșiși. Dacă nu ar exista posibilitatea de a câștiga simplu, printr-un contract aranjat cu statul, aceștia ar putea fi unii dintre cei mai de succes antreprenori (corecți) din România. Forțați să lucreze cinstit, acești oameni cărora nu le lipsește inteligența s-ar orienta pe câștigarea unor piețe externe, cheltuind apoi (și) în țară profitul, chiar și doar ca să arate cât de șmecheri sunt. Poate s-ar simți chiar mai împliniți...

Arătați-mi o țară foarte coruptă în care cetățenii de rând o duc bine!