Despre doctrinele economice si politice
Doctrinele economice si politice sunt acele crezuri prin care ar trebui sa se diferentieze si partidele politice in Romania.
Cea mai cunoscuta separare doctrinara este intre "doctrinele de stanga" (orientare socialista) si "doctrinele de dreapta" (liberale). Fiecare partid se pozitioneaza undeva pe aceasta axa continua, dar exista si alte axe pe care se poate clasifica un partid, de exemplu relativ la atasamentul fara de anumite crezuri religioase ("Partidul Crestin ....").
Doctrinele nu sunt bune sau rele in sine. Cel putin initiatorii fiecarei doctrine spera ca doctrina respectiva sa fie vazuta de catre o cat mai mare parte din societate ca oferind solutia catre "mai bine". Chiar si doctrinele care s-au dovedit "criminale" precum fascismul incearca sa isi justifice atrocitatile printr-un "bine" mai mare.
Majoritatea doctrinelor nu contin in filosofie idei clar imorale (precum "trebuie sa ucidem toti xxxx"), dar fiecare are numite ramificatii morale. Doctrinele socialiste (de stanga) pretind ca este "drept" ca mijloacele de productie sa apartina tuturor (nu doar a unor "capitalisti bogati") iar societatea trebuie sa asigure distributia bunurilor dupa nevoi - chiar si celor care nu au posibilitatea sa munceasca. Doctrinele de dreapta spun ca este mai drept ca fiecare sa castige cat de mult poate activand pe o piata libera, si sa acumuleze oricat capital, atata timp cat se respecta corectitudinea in tranzactii.
Doctrinele economice sunt "filozofii" despre cum s-ar putea atinge binele general. Fortand putin, sunt continuatoarele credintelor cum ca un anumit dans sau sacrificiu va aduce ploaia, in sensul ca reflecta credintele unor lideri respectati. Se deosebesc in faptul ca sunt greu de demonstrat sau infirmat apriori. Unele se dovedesc ne-viabile dupa ce sunt incercate o vreme fara success, altele raman in intrecere rafinandu-se in decursul timpului.
Cum putem compara doctrinele economico-politice ?
Am putea sa ne uitam la rezultatele lor din trecut. Comunismul a dus la subdezvoltare economica si masacrarea a mii de oameni care nu au fost de acord cu sistemul. Capitalismul a dus in multe tari la un nivel de trai mai ridicat in medie, dar si cu mari caderi economice si falimente rasunatoare, in care multi oameni au pierdut agoniseala de o viata fara ca statul sa le mai ofere o "protectie sociala" efectiva.
Totusi, rezultate bune in trecut nu inseamna neaparat rezultate bune si in viitor, mai ales in conditiile in care conditiile sociale si economice sunt diferite. La fel se poate spune ca doctrina comunista a fost prost aplicata si s-au facut excese, dar ca poate functiona la fel de bine, cum se incearca sa se demonstreze in China.
Pana la urma cum putem evalua obiectiv aceste "filosofii" economico-politice ?
O abordare este data de teoria jocurilor. Economia nu este un joc de suma nula (nu neaparat castigul unuia este pierderea celuilalt), dar se poate aplica foarte bine teoria punctelor de echilibru (punctele "s,a"). Un punct "s,a" este o regiune in care ajung jucatorii incercand sa-si maximizeze profitul. Un punct sa este de obicei locul in care cresterea castigului unuia incepe sa afecteze castigul altuia. De exemplu doua triburi incep sa vaneze in aceeasi padure. Castigul lor creste pana in momentul in care ajung sa concureze pe aceeasi prada, moment in care se stabileste o delimitare oarecare a zonelor de vanatoare, sau unul va incearca sa il distruga pe celalalt.
Omul a evoluat social de-a lungul istoriei si a ajuns in zilele noastre sa prefere siguranta pe termen lung fata de suprematia rapida asupra altui trib urmata de distrugerea de catre un trib mai puternic. Omul a invatat sa pretuiasca pacea sociala fata de maximizarea profitului pe termen scurt daca asta aduce riscul unei nimiciri ulterioare.
Asta explica cred chiar existenta doctrinelor sociale, explica renuntarea omului la a-si face dreptate cu arma si incredintarea acestei puteri unui organism statal care sa il protejeze si cand nu mai este in putere.
Ce au in comun doctrinele sociale ?
Din cate stiu, un punct comun al doctrinelor sociale (economice si politice, chiar si juridice) este ca omul poate sa actioneze liber in cautarea fericirii sale pana la atingerea punctului de echilibru ("s,a") - atata timp cat nu afecteaza fericirea altuia. Delimitarea afectarii fericirii altuia difera insa.
O doctrina de stanga poate spune ca un om este afectat de altul atunci cand nevoile ii sunt satisfacute sub o anumita limita, sau cand nu gaseste de lucru.
O doctrina mai de dreapta poate spune ca atata timp cat omului nu i se fura bunurile pe care societatea i le recunoaste a fi ale lui, orice actiune de cautare a fericirii este permisa (inclusiv a manca toata mierea daca ai ajuns primul la ea). Ajutarea celor mai putini norocosi este lasata in seama simtului moral al fiecaruia.
Efectul doctrinele nu se poate deduce direct din scopurile ei.
Teoretic o societate supercentralizata (comunista) care urmareste binele comun poate fi mai eficienta decat o societate in care fiecare isi urmareste binele propriu. Practic, societatea comunista nu a reusit sa ofere motivatie suficienta membrilor societatii pentru a realiza bunuri mai utile, mai economic. Din contra, structura centralizata s-a dovedit a fi vulnerabila la coruptie in diferite forme, de la falsificarea datelor statistice pana la nepotism si incurajarea incompetentei. Proprietatea tuturor s-a dovedit a fi a "nimanui", deci nimeni nu s-a simtit obligat sa o apere, ci indreptatit sa si-o insuseasca daca a avut posibilitatea.
Societatea capitalista si-a bazat cred ascensiunea prin motivarea mai buna a membrilor societatii in a produce bunuri si servicii mai bune, care intr-un final s-au re-intors in societate crescand nivelul de trai. Proprietatea privata s-a dovedit a fi mai protejata si mai greu de furat sau distrus. Intr-un fel, egoismul personal a ajuns sa lucreze in folosul binelui general. Totusi, nu trebuie sa credem ca aceasta doctrina dusa la extrem va aduce si mai mult bine. Probabil efectul pozitiv al libertatii ar fi fost mult afectat in lipsa unor reglementari speciale, precum a legilor "anti-trust". Cine crede ca libertatea absoluta insemna binele absolut, este ca si cel care crede ca a manca 20kilograme de mancare o data te poate face sa te simti mai bine decat dupa o masa normala.
Cred ca este bine sa nu absolutizam doctrinele, ci sa analizam foarte bine ce anume din ele are efecte pozitive si ce anume are efecte negative. Doctrinele trebuie sa aibe o anumita coerenta interna, dar nu inseamna ca nu se pot modifica. Scopul fiecarei doctrine este sa gaseasca mixul optim de politici astfel incat bunastarea generala sa creasca.
Ce este binele general ?
Problemele apar in momentul in care o doctrina nu mai poate optimiza media bunastarii decat crescand mult bunastarea unora, dar scazand prea mult bunastarea altora. Aici ne aflam in puncte "s,a" care sunt teoretic imposibil de comparat, si cu implicatii morale adanci. Este moral sa moara un membru pentru ca 1000 sa fie salvati ? Astfel de dieleme sunt aproape imposibil de rezolvat intr-un mod general acceptabil. Totusi, poate in practica problema nu este atat de complicata ca in teorie:
Sa revenim la principiu cautarii fericirii. Fiecare doreste o fericire maxima in acest moment, dar doreste o fericire similara si in viitor, inclusiv pentru urmasii sai, poate si pentru prieteni, conostinte, conationali. Probabil nimeni nu ar fi foarte fericit la gandul ca omenirea cu totul ar dispare peste 10.000 ani, chiar daca nu are certitudinea ca vor mai exista vreun urmas direct al lui.
Acest principiu genereaza o motivatie rationala pentru multe din comportamentele pe care le consideram morale. Daca o anumita categorie sociala este foarte saraca, sanse sunt ca intr-o zi aceasta categorie sa atace pe cel care are mai mult decat ii este suficient. Pastrarea unui minim de bunastare a tuturor membrilor se poate dovedi o investitie mai ieftina decat un sistem de aparare. Cinicii ar putea pune si problema distrugerii celor care ar pune in pericol bunastarea celor "alesi". S-a incercat si asta. Problema cu o astfel de regula sociala este ca pana la urma roata se schimba, si vanatorul devine vanat de subalternii sai sau de cineva devenit mai puternic. Pe termen lung este mai avantajoasa pentru fiecare individ o regula in care crima sa fie pedepsita indiferent asupra cui este facuta. Plus ca este nevoie de cineva sa faca si serviciile mai putin placute (carat gunoiul, etc). S-a putea ca binele general sa fie mult mai apropiat de binele personal decat am crede.
Voi lasa discutia despre doctrine fara concluzie momentan, este un subiect greu si vreau sa aflu si alte opinii despre asta. Astept cu interes !
P.S. Vezi si continuarea
Republicarea articolelor este permisa cu citarea autorului
Cum putem compara doctrinele economico-politice ?
Am putea sa ne uitam la rezultatele lor din trecut. Comunismul a dus la subdezvoltare economica si masacrarea a mii de oameni care nu au fost de acord cu sistemul. Capitalismul a dus in multe tari la un nivel de trai mai ridicat in medie, dar si cu mari caderi economice si falimente rasunatoare, in care multi oameni au pierdut agoniseala de o viata fara ca statul sa le mai ofere o "protectie sociala" efectiva.
Totusi, rezultate bune in trecut nu inseamna neaparat rezultate bune si in viitor, mai ales in conditiile in care conditiile sociale si economice sunt diferite. La fel se poate spune ca doctrina comunista a fost prost aplicata si s-au facut excese, dar ca poate functiona la fel de bine, cum se incearca sa se demonstreze in China.
Pana la urma cum putem evalua obiectiv aceste "filosofii" economico-politice ?
O abordare este data de teoria jocurilor. Economia nu este un joc de suma nula (nu neaparat castigul unuia este pierderea celuilalt), dar se poate aplica foarte bine teoria punctelor de echilibru (punctele "s,a"). Un punct "s,a" este o regiune in care ajung jucatorii incercand sa-si maximizeze profitul. Un punct sa este de obicei locul in care cresterea castigului unuia incepe sa afecteze castigul altuia. De exemplu doua triburi incep sa vaneze in aceeasi padure. Castigul lor creste pana in momentul in care ajung sa concureze pe aceeasi prada, moment in care se stabileste o delimitare oarecare a zonelor de vanatoare, sau unul va incearca sa il distruga pe celalalt.
Omul a evoluat social de-a lungul istoriei si a ajuns in zilele noastre sa prefere siguranta pe termen lung fata de suprematia rapida asupra altui trib urmata de distrugerea de catre un trib mai puternic. Omul a invatat sa pretuiasca pacea sociala fata de maximizarea profitului pe termen scurt daca asta aduce riscul unei nimiciri ulterioare.
Asta explica cred chiar existenta doctrinelor sociale, explica renuntarea omului la a-si face dreptate cu arma si incredintarea acestei puteri unui organism statal care sa il protejeze si cand nu mai este in putere.
Ce au in comun doctrinele sociale ?
Din cate stiu, un punct comun al doctrinelor sociale (economice si politice, chiar si juridice) este ca omul poate sa actioneze liber in cautarea fericirii sale pana la atingerea punctului de echilibru ("s,a") - atata timp cat nu afecteaza fericirea altuia. Delimitarea afectarii fericirii altuia difera insa.
O doctrina de stanga poate spune ca un om este afectat de altul atunci cand nevoile ii sunt satisfacute sub o anumita limita, sau cand nu gaseste de lucru.
O doctrina mai de dreapta poate spune ca atata timp cat omului nu i se fura bunurile pe care societatea i le recunoaste a fi ale lui, orice actiune de cautare a fericirii este permisa (inclusiv a manca toata mierea daca ai ajuns primul la ea). Ajutarea celor mai putini norocosi este lasata in seama simtului moral al fiecaruia.
Efectul doctrinele nu se poate deduce direct din scopurile ei.
Teoretic o societate supercentralizata (comunista) care urmareste binele comun poate fi mai eficienta decat o societate in care fiecare isi urmareste binele propriu. Practic, societatea comunista nu a reusit sa ofere motivatie suficienta membrilor societatii pentru a realiza bunuri mai utile, mai economic. Din contra, structura centralizata s-a dovedit a fi vulnerabila la coruptie in diferite forme, de la falsificarea datelor statistice pana la nepotism si incurajarea incompetentei. Proprietatea tuturor s-a dovedit a fi a "nimanui", deci nimeni nu s-a simtit obligat sa o apere, ci indreptatit sa si-o insuseasca daca a avut posibilitatea.
Societatea capitalista si-a bazat cred ascensiunea prin motivarea mai buna a membrilor societatii in a produce bunuri si servicii mai bune, care intr-un final s-au re-intors in societate crescand nivelul de trai. Proprietatea privata s-a dovedit a fi mai protejata si mai greu de furat sau distrus. Intr-un fel, egoismul personal a ajuns sa lucreze in folosul binelui general. Totusi, nu trebuie sa credem ca aceasta doctrina dusa la extrem va aduce si mai mult bine. Probabil efectul pozitiv al libertatii ar fi fost mult afectat in lipsa unor reglementari speciale, precum a legilor "anti-trust". Cine crede ca libertatea absoluta insemna binele absolut, este ca si cel care crede ca a manca 20kilograme de mancare o data te poate face sa te simti mai bine decat dupa o masa normala.
Cred ca este bine sa nu absolutizam doctrinele, ci sa analizam foarte bine ce anume din ele are efecte pozitive si ce anume are efecte negative. Doctrinele trebuie sa aibe o anumita coerenta interna, dar nu inseamna ca nu se pot modifica. Scopul fiecarei doctrine este sa gaseasca mixul optim de politici astfel incat bunastarea generala sa creasca.
Ce este binele general ?
Problemele apar in momentul in care o doctrina nu mai poate optimiza media bunastarii decat crescand mult bunastarea unora, dar scazand prea mult bunastarea altora. Aici ne aflam in puncte "s,a" care sunt teoretic imposibil de comparat, si cu implicatii morale adanci. Este moral sa moara un membru pentru ca 1000 sa fie salvati ? Astfel de dieleme sunt aproape imposibil de rezolvat intr-un mod general acceptabil. Totusi, poate in practica problema nu este atat de complicata ca in teorie:
Sa revenim la principiu cautarii fericirii. Fiecare doreste o fericire maxima in acest moment, dar doreste o fericire similara si in viitor, inclusiv pentru urmasii sai, poate si pentru prieteni, conostinte, conationali. Probabil nimeni nu ar fi foarte fericit la gandul ca omenirea cu totul ar dispare peste 10.000 ani, chiar daca nu are certitudinea ca vor mai exista vreun urmas direct al lui.
Acest principiu genereaza o motivatie rationala pentru multe din comportamentele pe care le consideram morale. Daca o anumita categorie sociala este foarte saraca, sanse sunt ca intr-o zi aceasta categorie sa atace pe cel care are mai mult decat ii este suficient. Pastrarea unui minim de bunastare a tuturor membrilor se poate dovedi o investitie mai ieftina decat un sistem de aparare. Cinicii ar putea pune si problema distrugerii celor care ar pune in pericol bunastarea celor "alesi". S-a incercat si asta. Problema cu o astfel de regula sociala este ca pana la urma roata se schimba, si vanatorul devine vanat de subalternii sai sau de cineva devenit mai puternic. Pe termen lung este mai avantajoasa pentru fiecare individ o regula in care crima sa fie pedepsita indiferent asupra cui este facuta. Plus ca este nevoie de cineva sa faca si serviciile mai putin placute (carat gunoiul, etc). S-a putea ca binele general sa fie mult mai apropiat de binele personal decat am crede.
Voi lasa discutia despre doctrine fara concluzie momentan, este un subiect greu si vreau sa aflu si alte opinii despre asta. Astept cu interes !
P.S. Vezi si continuarea
Republicarea articolelor este permisa cu citarea autorului
As vrea sa "comentez" doua chestii:
RăspundețiȘtergere* Scopul statului este in cele din urma sa creasca starea de Fericire a cetatenilor sai. Totusi toate statele din lume se concentreaza sa creasca doar bunastarea economica si se stie ca, dupa ce s-a asigurat un nivel oarecare de bunastare, ceea ce este peste acel nivel nu mai are o corelare stransa cu fericirea.
* In economie exista asa numita problema a alocarii resurselor. Avand niste resurse (muncitori, bani, materiale), cum le alocam optim pentru a satisface cererea. Se spune ca un sistem comunist nu poate rezolva aceasta problema in mod optim pentru ca sunt multi factori si lantul de productie este complex incat o decizie logica nu poate fi calculata. Un sistem democratic poate rezolva aceasta problema printr-o piata libera care va permite fiecarui cetatean decizia de investestitie a banilor, iar cei care au investit bine, vor avea si mai multi bani si vor putea sa-i investeasca si in alta parte, pe cand cei care au investit prost vor pierde banii si deci si puterea de decizie a alocarii acestora.
inteleg ideile si scopul lor si in fiecare pot sa identific (din punctul meu de vedere) parti bune si parti mai putin bune, dar nu pot sa imi dau seama cum se pot pune ele in practica astfel incat exprimarea teoretica sa se regaseaca intocmai in realitate;
RăspundețiȘtergere@Chris : De acord, orientarea doar pe latura economica si mai ales orientarea spre profit cu orice pret nu aduce neaparat fericirea societatii. Chestia cu profitul este un morcov pus in fata ochilor, care face societatea sa mearga, nu trebuie sa devina un scop in sine.
RăspundețiȘtergereProblema lipsei de informatie apare si in societatea capitalista. Am vazut ieri documentarul "Enron - The Smartest Guys In The Room", despre cum s-a prabusit un imens imperiu financiar fara ca analistii economici sa observe ca este ceva putred. Tot acolo se arata cum liberalizarea pietei energiei a dus la abuzurile speculatorilor din Enron, care au creat artificial crize de energie (au oprit curentul in California).
@Ciprian : tot ce pot sa spun este ca nu doctrina face diferenta cea mai mare, ci in primul rand calitatea oamenilor, bunele sau relele lor intentii. Si totul pleaca de jos, ca intr-un fractal, ce se intampla la nivel micro-social se reflecta si la nivel macro-social, in conducerea politica. Pana cand oamenii simplii nu vor lua atitudine impotriva lipsei de civilizatie, nedreptatii si coruptiei, nu se va putea reforma efectiv clasa politica. Cat timp suntem delasatori in a ne apara drepturile, nimeni nu se va simti obligat sa ni le respecte si protejeze.
liberalismul unde se afla pe esicherul politic? dreapta sau la stanga?
RăspundețiȘtergereLiberalismul este dpdv. economic de dreapta, intrucât susține o libertate economică crescută.
RăspundețiȘtergereIn privinta libertâților individului, dreapta clasica (conservatorismul) vine de obicei cu limitari ale libertatilor personale (interzicerea avortului, homosexualității, etc). În această privință liberalismul este undeva aproape de centru - mai la stânga decât conservatorismul, dar nu atât de în stânga precum social democrația.
Libertarianismul este o doctrină care promovează libertate maxima economică și personală, astă însemnând însă și protecție minimă (în fața monopolului economic sau a ... exceselor culturale).
Vezi mai în detaliu:
http://mihvoi.blogspot.com/2010/05/doctrinele-politice-stangadreapta.html