Review carte - Iluzia utilizatorului
de Tor Nørretranders
Pe scurt
Iluzia utilizatorului este o carte despre functionarea si limitele constiintei umane. Termenul de constiinta se refera la acea parte psihica capabila de decizie constienta, gandire constienta. Termenul are aici legatura doar ca proces cu "constiinta morala".
Limitarile sunt atat constructive, determinate prin experimente (0.5 secunde intarziere a perceptiei constiente, 16biti/secunda capacitate de procesare) dar si informationale (incompletitudinea sistemelor formale).
Este o carte erudita care aduce argumente din foarte multe domenii, inclusiv fizica, psihologie, medicina, teoria informatiei, matematica. Cartea ramane totusi suficient de usor de citit, fiind pigmentata cu diferite intamplari antologice din istoria stiintei.
Review/Digest carte "Iluzia utilizatorului"
Cartea reuseste sa trateze problema constiintei din foarte multe puncte de vedere, facand legaturi cu multe domenii ale stiintei.
Titlul "Iluzia utilizatorului" se refera la modul in care reusim sa comunicam cu bitii calculatorului printr-o interfata simbolica (mouse, fisiere, directoare). In acelasi fel, constiinta noastra se relationeaza cu realitatea, pe care o percepe mult simplificata. Dincolo de cei 16 biti pe secunda prelucrati de catre ceea ce numim constiinta exista milioane de biti pe secunda care sunt filtrati si procesati de procese psihice care scapa controlului constiintei.
Totusi, constiinta are de multe ori iluzia ca are controlul si decizia, desi [n.m - nota mea] de fapt constiinta are capacitatea doar de a face niste alegeri intre posibilitati oferite ei de procese subconstiente sau inconstiente. Constiinta mai are si rolul de cenzura, care poate fi exercitat cu jumatate de secunda dupa ce actiunea a fost decisa ... in alta parte.
Cartea indeamna la a nu supraestima capacitatea constiintei si a accepta ca ceea ce percepem constient este doar o mica parte din informatia pe care o procesam si pe baza careia luam decizii. Cand comunicam nu ar trebui sa lasam doar constiintele noastre sa comunice pe cei 16 biti/secunda, ci sa lasam psihicul pe de-antregul sa comunice (de exemplu prin limbajul corporal, intonatie, etc).
O alta consecinta a capacitatii limitate de procesare a constiintei este faptul ca suntem foarte lenti atunci cand suntem foarte constienti de ceea ce facem. Adevaratele demonstratii de virtuozitate (in arta, fotbal si chiar viata profesionala) apar cand ... alegem sa scoatem un pic din joc constiinta, lasand sa se exprime liber restul.
Idei care mi-au atras atentia
Constiinta are 0.5 secunde intarziere
Constiinta ia act de orice situatie cu aproximativ o jumatate de secunda dupa consumarea evenimentului, dar antedateaza experienta ca intamplandu-se "acum".
Daca de exemplu ne intepam la mana intr-un ac, mai intai gestul reflex retrage mana, si abia dupa jumatate de secunda constiinta ia act de eveniment, creand o interpretare rationala a evenimentelor (am simtit durerea si deci am "decis" sa retrag mana).
Nici o decizie constienta nu poate avea loc mai rapid de o jumatate de secunda, nu putem reactiona constient la un stimul mai repede de o jumatate de secunda. Abia cand gestul devine reflex (nu mai trece prin constiinta) putem reactiona mai repede de o jumatate de secunda. De asemenea, o operatiune automata poate fi intrerupta constient tot cu o jumatate de secunda intarziere.
Interesant este ca daca incercam sa reactionam putin mai incet la un gest care in mod obisnuit este rapid si reflex, nu putem crea o intarziere mai mica de jumatate de secunda, cat ii ia deciziei sa treaca prin constiinta. De multe ori avem senzatia ca am decis constient dar decizia a fost luata deja (de exemplu de a merge la frigider dupa mancare). Dupa eveniment constiinta creeaza adeseori scenarii despre cum ne-a venit ideea.
O consecinta ar fi ca, cu cat ne concentram mai mult constient pe o operatiune automatizata, cu atat riscam sa o executam mai incet si chiar gresit. Exemplul dat este al fotbalistului care fiind in fata potii goale, incepe sa se gandeasca, actiunile incep sa-i fie trecute prin constiinta care ii intarzie decizia, si ca urmare rateaza.
Constiinta functioneaza la 16 biti/secunda
Gandirea constienta are o capacitate de procesare de doar 16 biti/secunda.
[n.m.] Cred ca mai nimerit ar fi 16 operatii/secunda sau 16Hz. Cartea foloseste terminologia de 16biti/secunda.
Asta inseamna ca orice doua evenimente care se succed la mai putin de 1/16 dintr-o secunda sunt percepute ca intamplandu-se simultan. La fel, intrucat constiinta nu poate da mai mult de 16 comenzi distincte pe secunda, prinderea unei mingi de basket nu ar putea fi posibila daca constiinta ar comanda succesiv fiecare muschi implicat in prindere.
Aceasta ar fi si explicatia faptului ca percepem ca sunet continuu oscilatiile cu frecventa mai mare de 16 ciclii/secunda (nu ca variatii ciclice), si ca o succesiune de cadre in miscare mai rapida de 16 frame-uri pe secunda tinde sa fie vazuta ca un film in loc de imagini izolate.
Unele experimente au obtinut rezultate mai mari pentru anumite operatii (nu mai mari de 50 biti/secunda), dar se presupune ca au fost folosite si anumite procesari automate (subconstiente).
Din cele aproximativ 11 milioanele de biti pe secunda care impresioneaza simturile, sistemul nervos prezinta constiintei doar o mica parte, ca si informatie filtrata si procesata prin prisma sistemelor innascute si a experientei personale. La fel, decizia constiintei nu contine toate detaliile de implementare a deciziei, acestea sunt decise subconstient sau inconstient.
Practic constiinta primeste cu o frecventa relativ mica informatii despre "exterior", avand in principal sarcina si abilitatea sa cenzureze procesarile automate (cu intarzierea susmentionata de 0.5 secunde).
Eliminarea informatiei
Procesele psihice au in principal scopul de a "elimina informatia", contrar simtului comun. De exemplu informatia trebuie redusa de la milioane de biti pe secunda pana la capacitatea de procesare a constiintei. Un calcul simplu (2+3 = 5) este o operatie de reducere a informatiei, din "2+3" ramane doar "5". Am "pierdut" informatia ca acest 5 a fost format din 2 si 3. [n.m] Rareori realizam ca o informare mai buna inseamna ... mai putina informatie.
Limitele formale ale cunoasterii (foarte tehnic)
[n.m.] Goedel a demonstrat ca exista limite insurmontabile in actul de a cunoaste si descrie in mod formal lumea, vor exista intotdeauna dieleme pe care calculatorul si matematica nu le vor putea rezolva. Autorul vede asta ca pe un lucru care face ca conditia umana sa creasca in valoare, doar sensibilitatea umana poate decide in anumite dieleme.
Teoremele de incompletitudine ale lui Gödel afirma ca in orice sistem matematic formal complet se pot formula propozitii despre care nu se poate spune daca sunt adevarate sau false (de genul "eu mint"). Chiar daca adaugam axiome care spun ca propozitia respectiva este "falsa" de exemplu, sistemul nou format are ... noi propozitii nedecidabile, de genul "eu spun adevarul cand spun ca eu mint".
Autorul reformuleaza teorema astfel : pentru un pattern (exprimat ca numar, sir de biti), nu se poate decide ca acel sir de biti nu se poate exprima mai simplu, printr-un anumit algoritm - precum "010101.....010101" se poate exprima ca "01" de 500 ori.
Putem gasi exprimari mai simple, dar nu putem demonstra ca este exprimarea minimala, ca acel sir de biti nu se poate comprima mai mult. Problema se leaga si de nedecidibilitatea opririi masinilor Turing, nu putem decide intotdeauna ca un program care nu s-a oprit 10 ani de zile nu se va opri anul urmator si va genera exact secventa complicata pe care doream sa o exprimam mai simplu.
Revenind la cunoasterea umana, consecinta ar fi ca nu vom putea niciodata demonstra ca am descris cel mai simplu posibil lumea (de exemplu prin ecuatiile fizicii). Frumusetea cunoasterii este ca ... nu se va termina niciodata, intotdeauna vom mai putea cauta un model si mai simplu de a descrie realitatea.
Nu am inteles
Nu am inteles foarte bine teoria autorului legata de metafora fizica cu care incepe cartea - "Demonul lui Maxwell". Modelul in sine este relativ simplu, este vorba de o idee similara cu cea la care m-am gandit si eu dupa ce am invatat termodinamica.
Este vorba de doua vase cu gaz, separate de un perete cu o deschizatura de obicei inchisa. Daca am putea face ca doar particulele dintr-o anumita parte sa treaca in partea cealalta prin viteza proprie, am obtine ceva contral legii entropiei, am putea crea energie (presiune) din nimic.
Eu ma gandisem la o supapa microscopica care lasa doar particulele dintr-o parte sa treaca in partea cealalta. Maxwell (fizicianul) a imaginat o creatura minuscula care dechide canalul de legatura exact cand o particule se indreapta (intamplator) spre canalul de legatura.
Cred ca in ambele cazuri modelul devine statistic improbabil, intrucat cu cat un vas primeste mai multe particule, cu atat creste probabilitatea ca in momentul deschiderii usitei spre a intra o particula, alta s-ar indrepta sa iasa. Situatia este teoretic posibila pentru doua vase cu doar cateva particule, ele pot ajunge in acelasi vas dupa un timp lasand doar usita deschisa.
Autorul spunea ca problema in cazul a foarte multe particule ar fi ca demonul consuma energie "ca sa uite ce a invatat despre particule". Asta nu am inteles.
Am retinut totusi distinctia de scara, este posibil ca legile entropiei sa fie valabile doar la scara noastra de cunoastere (umana). Moartea termica prin egalizarea temperaturilor ar putea sa insemne doar faptul ca noi oamenii nu mai putem avea acess la manipularea acelei energii, o fiinta microscopica ar putea totusi sa aleaga sa foloseasca particulele care merg "aleator" in directia in care are nevoie.
Critica
Alegerea fizicii ca punct de start este putin neinspirata (poate speria cititorul). Desi imi place fizica pot spune ca restul cartii este mult mai interesant si mai usor de cititi. Probabil inceputul este justificat de folosirea ca fir calauzitor al cartii a afirmatiei lui Maxwell ca ecuatiile campului pe care le-a descoperit au fost create de (citat aproximativ) "ceva din mine mai mare decat mine insumi", deci nu de catre constiinta lui, ci de o parte mai mare a psihicului sau.
Incheiere
Recomand aceasta carte celor care au o oarecare inclinatie catre stiinta si/sau problematica cunoasterii, se pot afla multe fapte interesante pe parcursul cartii. Unele capitole sunt mai criptice fara un background in domeniu, totusi autorul are grija sa formuleze pana la urma consecintele intr-un mod usor de inteles.
Pentru cei care au citit sau vor citi cartea, daca observati inexactitati in prezentarea mea va rog sa comentati. La fel daca gasiti in carte idei interesante pe care eu le-am omis in scurta prezentare a acestei carti destul de consistente.
Foarte interesant acest review. M-ai convins sa citesc aceasta carte.
RăspundețiȘtergereDa, si pe mine :)
RăspundețiȘtergereMi-a placut! Multumesc pentru informatii!
RăspundețiȘtergere