Scaune auto copil rear facing 2

guest post by Mădălina Voicu

(continuare de la https://mihvoi.blogspot.com/2014/09/scaune-auto-pentru-copii-sau-bebelusi.html)

Axkid Minikid in Matiz, 4 ani si jumatate (rear facing)

Pe scurt: chiar și la vârste mai mari (4-7 ani), este în continuare mai sigură folosirea scaunelor de copil cu spatele la sensul de mers ("rear facing"), atât în cazul frânelor bruște, cât și la impact frontal. În continuare voi detalia experiența mea de 4 ani cu scaunele "rear facing" și variantele pe care le-am găsit în România pentru copii mai mari (peste 4 ani). Voi include diverse informații despre regulile de utilizare și voi demonta diverse preconcepții greșite despre scaunele cu spatele la sensul de mers.


Istoric:
Acum fix 4 ani am cumpărat pentru băiețelul nostru în vârstă de câteva luni primul scaun rear facing extins [1] apărut în România, Besafe iZi Combi. Am fost foarte fericită când l-am descoperit, pentru că citisem nopți întregi pe forumuri despre astfel de scaune de mașină pentru copii, le găseam în afara țării și le puteam comanda, dar nu aș fi vrut ceva fără să și văd.

Dincolo de a fi rear facing extins, Besafe iZi Combi trecuse și testul dur suplimentar suedez, Plus Test, și am fost foarte încântați în utilizarea lui.

(Am ales Combi, nu Kid, pentru că oferea opțiunea de a fi montat și cu fața la sensul de mers, dacă am fi dorit, și, cum nu știam foarte-foarte bine cu ce se mănâncă... am zis să avem libertatea alegerii. Bani aruncați, nu l-am montat niciodată cu fața la sensul de mers :D

De asemenea, am ales varianta fără isofix, pentru că mașina noastră nu avea așa ceva, deși ne-am fi dorit plusul de siguranță al montării oferit de isofix.)

Vorbesc la trecut, pentru că anii au zburat și i-a rămas cam mic, așa că s-a pus problema achiziționării unui alt scaun – dar CARE?

Scaunul pe care îl aveam se monta foarte solid, cu centura mașinii, cu un picior în podea, cu prinderi de scaunul din față și cu o bară spre canapea.

(Noi l-am montat în dreapta spate, deși manualul permitea și alte poziții, dar: în față nu aș mai fi văzut nimic în oglinda laterală dreapta; în spatele șoferului nu avea loc; în centru spate nu aveam centură în 3 puncte. E drept că pentru pasagerul față dreapta rămânea cam puțin loc, însă vorbim de un Matiz, să fim serioși :)) Și nici nu prea am foarte des mai mult de un pasager, care stă în spate.)

Nu știu dacă a contat că l-am pus de foarte mic cu spatele la sensul de mers, dar nu a refuzat niciodată și nu a cerut să stea cu fața; a, da, mai cerea să-l ducem în brațe, dar nu pentru că nu i-ar fi fost comod scaunul, ci pentru că se simțea mai liber fără centuri :D

Principalul criteriu pentru care am ales rear facing? Siguranța. Dincolo de filmulețe și de explicații, e foarte logic, fizică de bază: stând cu spatele, la frânările bruște de la un impact capul copilului se duce până la scaunul în care stă (deci câțiva centimetri), stând cu fața la sensul de mers capul i se duce… până unde poate (și nu blând, ci smucit! mă înfioară și acum sintagma „decapitare internă”).



De-a lungul anilor am auzit toate ideile preconcepute clasice:

– „Dar nu vede, săracul!”
Vede, și chiar mai bine, pentru că are la dispoziție două geamuri laterale și el + ditamai luneta, nu spătarul scaunului din față

– „Nu are loc pentru picioare!”
Stă ca un prinț, nici acum, la 4 ani și jumătate ai lui, nu are picioarele înghesuite între scaun și canapeaua mașinii. Picioarele nu îi atârnă în gol, ca la poziția cu fața la sensul de mers (oh, și ce iute mă dor pe mine când nimeresc să stau așa în tramvai!) / nu se chinuie să le proptească pe spătarul scaunului din față, ci le are sprijinite deja. (Și dacă nu i-ar fi comod ar spune, ne putem baza mereu pe ce simptome menționează, e foarte atent.)

– „Nu îl văd când conduc!”
Nu îl vedem foarte bine nici când stă cu fața, pentru că traficul este solicitant, să fim realiști. În plus, există oglinzi speciale cu care îl vezi. Și, ca să fiu chiar dură: ce e mai bine, să îl vezi când zboară sau să nu îl vezi și să îl știi în siguranță?

– „Nu mă vede, dacă șofez!”
Nu, corect. Dar mă aude și e chiar mai aproape fizic de mine, ca șofer (la o adică întind mâna și îl ating, dacă ar sta cu fața la sensul de mers nu aș putea ajunge). Și e similar în căruț, cel mai adesea sunt folosite modelele în care părintele stă în spatele copilului, și nu sunt stresați nici unul, nici celălalt – așa că e o falsă problemă și o iluzie a unui control.

– „Cât îl mai ții așa?!?!”
Cât de mult se poate.



Nevoia de al treilea scaun

Și așa ajungem la cum de am cumpărat eu Axkid Minikid:

Spuneam că acum 4 ani am cumpărat primul nostru scaun rear facing, de la Besafe, tot cu testul Plus trecut, cu limita de 18 kg.

Acum 2 ani am cumpărat o a doua mașină și un al doilea scaun, tot de la aceeași firmă, Besafe, tot rear facing, dar deja apăruseră modelele cu limita de 25 de kg (yeee!) - Besafe iZi Plus (și el printre puținele scaune cu testul Plus luat).

(Un al doilea scaun pentru că nu era realist să mutăm un singur scaun între mașini, prinderile fiind atât de laborioase și ferme, mai ales că nu aveam isofix la prima mașină.)

Acum fiul nostru a atins limita la primul scaun, dar nu la kilograme (și de aceea e foarte aproape), ci la înălțime – nu mai încăpea foarte bine sub tetieră, îl apăsa, iar ochii îi cam erau la marginea superioară a tetierei.

Regulă: când devine scaunul prea mic?

Mulți consilieri recomandă greșit schimbarea scaunului când creștetul capului depășește marginea superioară a tetierei, și așa ajung copii prea mici în înălțător, pentru că acesta este scaunul de nivel următor!

Regula este valabilă la scaunele puse cu fața la sensul de mers, la cele cu spatele regula este ca ochii sau vârful urechilor să fie mai jos sau cel mult în linie cu marginea superioară a tetierei.

Similar la centuri – la scaunele cu fața la sensul de mers ele trebuie să fie pe umărul copilului sau puțin mai sus, la cele rear facing pe umărul copilului sau chiar puțin mai jos, iar tetiera să i se sprijine pe umeri, fără a-l apăsa, durea.

Alegerea celui de-al treilea scaun

Așadar, ce să iau în locul scaunului care nu îi mai era bun???

Deja scaun de la nivelul următor, adică cu fața la sensul de mers, tipul înălțător cu spătar? Prea stătea bine cu spatele, nu vroiam sa îl întorc deja, mai ales că citisem la o consilieră din UK, super pricepută în domeniu, cum fiica ei stătuse rear facing până la 7 ani, deși înaltă (vezi mai jos) - recomand călduros să o vizitați: https://www.facebook.com/RearFacingToddlers/ sau http://www.rearfacingtoddlers.com/.

Scaun ca în mașina nr. 2? Da și nu, pentru că diferența de înălțime între ele este de doar 2 cm pentru tors (distanța între șezut și marginea inferioară a tetierei), deci l-ar fi ținut foarte puțin, 1 an, poate puțin mai mult?

Per ansamblu copilul poate crește mai mult de 2 cm cât e diferența, pentru că sunt 2 cm la tors, dar îi cresc și capul și picioarele, deci vorbim de cel puțin 6 cm ca înălțime totală, de aici calculul că i-ar ajunge cel puțin 1 an sau cam atât.

Căutând pe internet, am găsit întâmplător, dar cu bucurie, că între timp au sosit și pe piața românească și alți 2 producători mari și premiați: Britax-Romer și Axkid (toți producătorii menționați au site propriu, *.ro, ușor de găsit, voi păstra regula lui Mihai de a nu pune link).

Am mers și am măsurat scaune de la ambii (rear facing, tot cu limita de 25 kg), dar unul era identic ca înălțime maximă pentru tors cu ce aveam și noi.
Al doilea producător, Axkid, avea 42 de cm pentru tors (și probabil de aceea și o estimare că ar fi potrivit pentru un copil de până la 6 ani, nu de 5).

Lista scaunelor măsurate:

• Besafe iZi Combi, cu limita de 18 kg, estimativ 4 ani, are 38 cm pentru tors.
• Besafe iZi Plus, cu limita de 25 kg, estimativ 5 ani, are 40 cm pentru tors.
• Britax-Romer-ul cu limita de 25 kg, estimativ 5 ani, are tot 40 cm pentru tors.
• Axkid Minikid, cu limita de 25 kg, estimativ 6 ani, are 42 de cm pentru tors.

Asta mi-a confirmat ceea ce citisem deja de acum 4 ani despre Axkid Minikid, că este bun pentru copii cu torsul mai lung (mai înalți, dar pot exista și copii înalți și lungi în picioare, care încap foarte bine și în modelele de 40 cm).

Așa că l-am cumpărat și nu regret deloc :)



Review Axkid Minikid

Plusurile derivate din faptul că este rear facing sunt deja clare, zic eu, și le știam de la ce avusesem.

E lucrat calitativ și el, din nou notă bună.

Se montează simplu, deși are multe elemente de siguranță. Poate nu simplu e cuvântul, ci clar (durează ceva, nu termini în 2 minute, dar etapele sunt clar explicate).

Diferențe față de ce am experimentat până acum:

• duc puțin lipsa barei de la Besafe care se proptea în canapea, dar dacă a trecut testul Plus, înseamnă că nu e chiar indispensabilă

• duc puțin lipsa magneților de pe lateralele scaunului, în care se prindeau centurile, așa încât nu se așeza copilul pe ele când îl puneam în scaun

• la scaunul anterior se puteau regla în mers pozițiile de înclinare, ceea ce era bine dacă lângă copil stătea un adult și inutil dacă singurul adult era șoferul (ori opream și îl înclinam, dacă adormea, ori puneam de la început scaunul pe poziția cea mai înclinată, bănuind că va adormi).

La Axkid se stabilește poziția înainte să strângi complet centura mașinii când îl montezi, ceea ce mi s-a părut un minus acum 4 ani când am aflat de el de pe forumuri, dar acum l-am pus pur și simplu pe cea mai înclinată poziție + pana specială, care vine ca accesoriu [2].

Copilache s-a plâns puțin când era treaz că e prea pe spate (comparativ cu ce era obișnuit), dar când a adormit m-am bucurat că era poziționat așa :)

(Și unghiul a fost foarte bun, pentru că nu i-a căzut deloc capul în somn, indiferent ce viraje am luat sau ce frâne am pus, ceea ce fără pana specială se mai întâmpla. Nu știu exact cum să măsor sigur că nu am depășit cele 37 de grade înclinație maximă recomandată pentru siguranță :( )

• reglarea centurilor și a tetierei e foarte-foarte simplă, o joacă de copil!

Am ales să îi reglez tetiera și să o blochez în acea poziție, nu să trag de ea mereu (Axkid oferă posibilitatea să tragi de fiecare dată și centurile, și tetiera / să blochezi tetiera la înălțimea dorită și să tragi doar de centurile scaunului). Dar, indiferent la care variantă am apelat, am tras foarte-foarte ușor (la scaunul anterior trăgeam cu forță, ca să mă asigur că centurile sunt suficient de strânse, cât să nu le pot ciupi între degetul mare și arătător).  

Regulă: când sunt centurile suficient de strânse?
Când centura este prea largă (lungă), rămâne suficient material care poate fi adunat între degetul mare și arătător. Când este suficient de strânsă, nu poate fi ciupită între degetul mare și arătător. Evident, centurile trebuie să fie corect puse, să avem grijă să nu fie răsucite, ci drepte de la umărul copilului până la prinderea dintre piciorușe și din laterale până spre aceeași prindere.

Concluzie

Sunt foarte fericită că am reușit să găsesc o soluție să țin copilul cu spatele la sensul de mers cel puțin încă 2 ani, amânând momentul trecerii la scaun de următorul tip :)

Astfel, sunt mult mai liniștită când trebuie să pun o frână bruscă, știind că fiului meu nu-i va fi proiectat capul în gol, ci doar până la tetiera scaunului.




Note:

[1] Ce înseamnă rear facing "extins":
Scaunele pentru copii cel mai adesea se montează (conform instrucțiunilor producătorilor) cu spatele la sensul de mers doar până la 13 kg maxim, apoi, până la 18 kg, cu fața la sensul de mers al mașinii. (Scary este că majoritatea permit întoarcerea scaunului de la 9 kg, deci aproximativ de la 9 luni... când încă mușchii și oasele nu sunt suficient dezvoltate pentru a contracara proporția mai mare a capului fața de corp și forțele care smucesc capul în cazul unei coliziuni.)

Scaunele rear facing extins se pot monta cu spatele la sensul de mers până la 18 kg (~4 ani), mai nou chiar până la 25 kg (~5-6 ani).


[2] Înclinare suplimentară scaun:
Din motive de siguranță, toate scaunele rear facing oferă o poziție de înclinare mai mică decât cele cu fața la sensul de mers: rear facing, dacă ar sta mai orizontal ar putea zbura pe sub centuri spre parbriz; cu fața la sensul de mers se duce spre prinderea dintre piciorușe și în centurile scaunului auto.

Poziția de înclinare mai mică + faptul că mașinile au în general canapeaua înclinată spre spatele mașinii ridică probleme la somn: capul tinde să pice spre piept.

Pus pe ceva orizontal, un scaun rear facing oferă o poziție de somn ok, așa că producătorii încearcă să regleze înclinarea canapelei oferind spre vânzare ca accesorii un fel de pene speciale, configurate funcție de talpa scaunului, care stă pe bancheta mașinii. (Atenție! Nu se potrivesc de la o firmă la alta, au niște adâncituri speciale, funcție de amprenta tălpii scaunului. Și nu, nu se pun prosoape sau alte materiale, nu sunt suficient de dure și scaunul nu se poate prinde fix în poziția dorită în mașină.)

Besafe iZi Plus nu are nicio pană ca accesoriu, însă oferă o poziție de somn mai bună chiar decât Besafe iZi Combi + pană (comparând același copil, la aceeași vârstă și cu canapea similară ca înclinație).