Filosofia lui Mihvoi

De jumătate de an am început, în secret, să scriu un blog în limba engleză. Obiectivul este să tratez acolo subiectele pe care mi-ar plăcea să le discut într-un cerc mai larg decât cel național.

Din ciclul republicărilor : Cu ce drept? - schiță pseudo - S.F. -   Eram atât de mândru când l-am terminat! Mi-a trebuit o viată să-l fac, noroc ca nu a mai trebuit să inventez și lumea. Cea mai importantă componentă a sa (și cel mai greu de găsit) era un cristal polimorfic, care își modifica local permeabilitatea luminoasă în funcție de radiația luminoasă care îl parcurge. Din el obțineam un sistem de prisme și oglinzi care orientau după legi complexe lumina primita. Principiul este relativ simplu: semnalele senzorilor erau transformate în semnale luminoase, care erau transmise prin cristal unor traductori, care le transformau apoi în mișcări ale brațelor, cu care îl înzestrasem din belșug.

Din ciclul republicărilor : De la lume adunate: (sursă necunoscută acolo unde nu se specifică) Nu pentru ca este greu nu ai curaj, ci este greu pentru ca nu ai curaj Gramatica este pentru limba ca schela pentru o cladire : o ajuta sa se ridice, dar pentru ca, apoi, cladirea sa-si dezvaluie adevarata frumusete, schelele trebuie coborate (George Pruteanu, aproximativ)

Tot de pe vechea mea pagină personală: Undeva Undeva, între nimic și ceva între dragoste și ură, între iubire și milă, între permanent și viitor, între acum și totdeauna, între adevăr și minciună, între sinceritate și sofism, între ei și mine, între mine și nimic, între nimic și rău, între rău și nimic, undeva, departe, sunt eu...

Mai ieftine cu duzina, alte schițe și experimente literare din... tinerețe, republicate : ================================== Încercare de poezie informatică Cel mai mult îmi plac cifrele binare... Acolo e simplu, e doar zero și unu Eu unu', dacă mă simt singur, Ma deplasez puțin mai la stânga  și suntem deja doi. E drept, lângă mine e un zero, Dar măcar este în dreapta și nu în stânga...

Din ciclul republicărilor :  ================= Coșmarul președintelui   Apăsase butonul...; nu înțelegea de ce celălalt făcuse asta, dar și el apăsase butonul; clipele deveneau lungi și apăsătoare; privirea rătăcită i se opri pe ecranul unui display unde rula nestingherit "jocul vieții", un program vechi, pe care numai nostalgia începuturilor informaticii îl salvase de la uitare. Nu avusese niciodată timp să-l privească, dar acum îi captiva privirea; straniu!; celulele vii și moarte începură să se metamorfozeze, mai întâi în șiruri abstracte de zero și unu, sfârșind prin a deveni doar simple zbateri de electroni. Monitorul își pierdu și el brusc consistența, devenind o grămadă ciudată de molecule. Până și lumina nu mai era decât o întrecere jucăușă între fotoni... Atunci ar fi urmat o bubuitură puternică, dar numai primele sunete ale BOOM-ului se auziră, celelalte fiind absorbite în neant. Apoi urmă nimic. Sau poate nici atât ...