Filosofia lui Mihvoi

[Ce ironie, pe mașină scrie "SPĂLĂTORIE ECOLOGICĂ"] Cu tot respectul pentru cei care preferă motorul diesel - fie pentru consum, putere sau cuplu la turație mică - mi-ar plăcea ca acest motor să fie interzis, cel puțin în zonele dens populate. Sau măcar ca mașinile care scot un asemenea fum gros să nu poată obține autorizația de circulație, fie ele diesel sau benzină. Ce am însă cu diesel-ul în special? Sunt sigur că și motorul cu benzină poluează, dar flerul meu (și nasul) îmi spun că emisiile motorului diesel sunt mult mai nocive pentru sănătate decât cele de la benzină. Motoarele diesel mai vechi, în special, au obiceiul să scoată acel fum negru, gros, atunci când demarează. Mai rar am văzut asta la benzină.

Rezumat: cred că este indicat celor care doresc un smartphone Android cu o cameră foto foarte bună, nu foarte mare, cu soft bine întreținut - dar preferă să nu cumpere S8 sau Pixel din rațiuni de preț, mărime, edge, USB-C, etc. Nota: eu am testat varianta S7 simplă, fără Edge. Detalii: Camera este foarte bună, face poze bune și pe lumină scăzută, de exemplu în cameră la lumină artificială. Focalizează repede. Eu zic că nu vă folosesc mai mulți megapixeli, pixeli mai mulți pe suprafață mică înseamnă pixeli mici, deci sensibilitate mai mică la lumină. Înțeleg că este cam aceeași cameră ca la S8, doar că S8 are softul puțin mai rafinat. Din ce am citit este printre cele mai bune camere de pe piață, umăr la umăr cu Google Pixel, probabil apropiat și de iPhone (nu știu sigur). Ecranul este destul de luminos chiar și afară - mult mai bine decât telefonul vechi (Nexus 5), se pare că mai bine decât Pixel. Performanța este bună, are mult RAM (4GB), se mișcă sprinten. Aș fi preferat cev...

În 2012 atrăgeam atenția asupra gropilor de la Unirii, unde se împiedicau puținii turiști care ne vizitează (nu mai spun de localnici). Vezi " Frumusețile Bucureștiului ". 2012-06-13

Prezint mai jos câteva idei care mi-au plăcut din cartea "Gândirea rapidă, gândirea lentă" de Daniel Kahneman. Este o carte despre "bias-uri" (înclinații) cognitive, exemple unde gândirea umană se îndepărtează de ceea ce am numi gândire rațională. Câteva "bias-uri" care par general umane: * Omul percepe de două ori mai puternic pierderea față de câștig. Dacă pierzi 100$ și apoi câștigi 150$ te simți mai rău decât la început. Trebuie să câștigi 200$ pentru a compensa psihic o pierdere de 100$. De exemplu, dacă o firmă vrea să vândă mai scump în magazin (având costuri mai mari), va fi avantajată dacă spune că face o reducere (câștig) la vânzarea "online".

Era odată un om sărac care trăia lângă un lac. L-a văzut un om bogat și i-a dăruit niște bani să-și cumpere o undiță, să-și poată asigura masa zilnică. Omul nostru însă, văzându-se cu banii, s-a dus la un restaurant scump și și-a cumpărat o masă îmbelșugată, cu somon și icre negre.  A doua zi a făcut la fel, a treia zi la fel. După vreo lună, omul a terminat banii și a revenit la starea lui de dinainte, sărac și fără posibilitatea de a-și asigura masa zilnică fără să cerșească. Acum îi pare rău că a aruncat banii pe o bucurie imediată, mai bine își cumpăra undiță.

O să argumentez în continuare că pentru a crește în mod real salariile în sectorul de stat și pensiile trebuie să ai suficienți "corporatiști". Nu mă refer la clasicul "pentru a avea bani statul trebuie ca cineva să plătească taxe", ci vreau să subliniez un lucru un pic mai subtil, legat de balanța importuri/exporturi. Mai întâi să stabilim unde se duce o mărire de salarii sau pensii. Este valabil pentru orice mărire, dar argumentul se aplică în special categoriilor care nu "produc" pentru export, cum e valabil pentru cei plătiți de la buget și pensionari. Bineînțeles, bugetarii produc bunuri și servicii pentru uz intern, pensionarii au produs în timpul cât au lucrat, nu e asta o problemă.

Se spune că bancurile cu Ceaușescu erau create chiar de fosta securitate, pentru a avea oamenii o supapă a supărării, ca să nu răbufnească altfel. Nu știu dacă este așa, însă umorul este, într-adevăr, o sabie cu cel puțin două tăișuri. Umorul poate să te ajute să îți fie frică mai puțin de ceva copleșitor, însă în același timp diminuează importanța și periculozitatea faptelor la care se referă. Nimeni nu explică copilului pericolul mașinilor râzând, ar fi total inutil, nu? La fel și lucrurile grave, și care nu sunt chiar copleșitoare, merită tratate cu cea mai mare seriozitate, umorul doar diluând importanța problemei.