Poezie matematica

P.S. (2016-03-19) Dedic această poezie în amintirea lui Solomon Marcus, un om care de-a lungul vieții a căutat matematica din poezie și poezia din matematică. 

[comentariu inițial, an 2015]
Precum vă amenințam, continui publicarea unor experimente literare din... tinerețea mea. Deci, "ca să nu rămână muza tristă", iaca o poezie... matematică, plus comentariul original. Am adăugat diacritice pentru a face înțelegerea mai facilă - a cuvintelor mă refer ;)

[text original, an ~1999]

---

    Când eram anul întâi am spus unor puștoaice la fel de speriate ca mine, de examenele ce aveau să vină, că atunci când voi termina facultatea voi face o poezie matematică. Nu cred ca își mai amintește cineva de eveniment, în afară de mine. Așa că am purces, undeva între Sorescu și Barbu, să chinui niște cuvinte. Poate după ce termin și masterul o sa fac una și mai inspirată.

---

  Poezie matematică

 Cu ochii la plus infinit 
 Și cu picioarele-n puncte de minim local
 (Acolo unde graficul e mai convex
 Și-ți oferă o mai mare stabilitate)
 Cautând punctul fix
 

 Pe cărări mai mult sau mai puțin derivabile
 Alunecând prin puncte de discontinuitate
 Încearcă să integreze după toți parametrii posibili
 Doar, doar, i-o îmbunătății clasa

 Dar spațiul nu se lasă atât de ușor cucerit
 El inventează noi și noi dimensiuni,
 Aproximarea de ieri se dovedește a nu mai converge uniform
 Baza de ieri nu mai vrea să fie sistem de generatori

 Sufletul devine izomorf cu o jumătate a lui
 Și așa mai departe...
 Noroc cu legea compunerii izomorfismelor
 Altfel sufletul ar devenii izomorf cu zero

 Doar poate atunci ar fi totul perfect
 În sfârșit s-ar debarasa de unu
 Și ar scăpa implicit de povara de a fi corp
 Zero este perfect;

 Dar fără unu parcă nu prea evoluează,
 Nu are cui sa-i dea concursul
 Pentru a deveni zece, o sută, o mie .......
 Deci ultimul reper rămâne tot corpul.

 E drept, are și el legile lui
 În primul rand poți să împarți...
 Doar dacă nu dai de zero;

 Cu zero știi întotdeauna unde ești
 Și ce se va întâmpla mai departe
 Dar nu poți împărți la el nimic

 Îți va da impresia că va da infinit
 Dar de fapt nu are sens
 Nu poți sa obții infinitul
 Dar e frumos...

 * * *

 Această ecuație nu are ca soluție infinitul;
 Cel mult soluția poate fi un punct fix,
 Ceva ce este în relație cu sine însuși
 Căci altfel ar trebui găsit un zero
 La care să se raporteze

 Și asta e destul de greu,
 După cum au demonstrat ultimele izomorfisme descoperite...

 Dar poate și zero este un punct fix,
 Poate trebuie să căutăm clasa lui zero punct fix
 Și să nu ne mai preocupăm de reprezentant

 Dar și asta e greu,
 Pentru că,
 Ne e mult mai ușor să lucrăm cu reprezentantul,
 Fiecare în corpul sau ... 

[/text original]

(undeva în timpul masterului, 1999 - 2000)