Disclamer : nu sunt economist, sunt programator.
Am facut aici o mica istorie a felului in care banii au ajuns sa fie folositi pentru schimburile economice. Pentru ca lucrurile s-au departat foarte mult de la esenta, as vrea acum sa fac o analiza a economiei dintr-o pespectiva ne-financiara. Mi se pare ca astfel se poate intelege mai bine ce inseamna cu adevarat dezvoltare economica pe termen lung.
In primul rand sa remarcam ca bogatia inseamna de fapt bunastare, prin posesia sau posibilitatea de a dispune de anumite bunuri si servicii, de multe ori asociata cu posesia de bani.
Am aratat aici ca majoritatea formelor de avutie (bani, proprietati) nu sunt garantii absolute ale bunastarii individului. Ducand insa problema la nivel macroeconomic, in mod paradoxal problema se simplifica.
Fiecare bun sau serviciu de care beneficiem este produs de cineva (exceptand resursele naturale). Producatorul poate fi chiar consumatorul, dar din motive de specializare a muncii, majoritatea bunurilor sunt produse de altcineva, in schimbul produselor proprii, prin mijlocirea banilor.
Astfel, nu poate exista bunastare la nivelul individului decat cu conditia existentei unor producatori care sa produca. Daca individul poate trisa (dictator bogat in tara saraca), bunastarea medie a unei societati depinde de productia medie a acelei societati. Presupunem ca acea societate/tara nu poate "fura", adica nu poate obtine produsele altei tari fara sa dea ceva echivalent ca valoare in schimb.
Ce trebuie sa faca o tara ca sa produca bunastarea membrilor (macar in medie)
Tara trebuie in primul rand sa produca bunuri/servicii utile. O tara care nu produce nu poate asigura bunastarea membrilor. Exista si cazuri speciale de productie, de exemplu Elvetia "produce" foarte multe servicii bancare in schimbul altor produse si servicii. Totusi nu pot exista foarte multe astfel de tari super-specializate in lume. Cel mai sigur mod de a asigura bunastarea cetatenilor este a produce cat mai multe produse/servicii care sa satisfaca nevoile propriilor cetateni, plus bunuri care se pot exporta in schimbul unor produse care nu se pot produce local.
Daca tara ar insemna un sistem inchis (fara import/export), produsele/serviciile tarii se vor imparti dupa o anumita regula membrilor societatii. Cu cat este productia mai mare, cu atat bunastarea medie mai mare. Curba de distributie depinde de doctrina politica : mai egalitarista in socialism, mai contrastanta in capitalism.
Tipul de productie
A produce suficienta hrana asigura supravietuirea in cele mai dificile cazuri, dar de obicei la limita subzistentei intrucat inca se poate produce usor hrana peste nevoile de consum. Pe masura ce va creste folosirea terenului pentru captarea energiei solare (biodiesel), hrana va deveni mai valoroasa.
A vinde apartamente existente nu creste bunastarea societatii, doar o redistribuie. Apartamentele noi pot creste bunastarea societatii daca exista o nevoie. In cazul in care populatia scade mai repede decat se distrug apartamentele existente nevoia scade.
Educatia nu creste direct bunastarea, dar este pe termen mediu/lung este absolut necesara pentru a asigura producerea unor bunuri complexe si pentru a creste eficienta. Efectul educatiei se manifesta dupa multi ani, daca creierele formate nu emigreaza cumva. Oricum, pe termen lung educatia este foarte importanta pentru bunastarea societatii.
Serviciile medicale cresc bunastarea. Daca esti bolnav sau eventual mort nu poti beneficia de bunuri si servicii bineinteles.
Administratia fiscala a statului nu produce in sine bunuri sau servicii utilizabile direct. Administratia blocheaza anumiti membri care ar putea sa produca altceva, in scopul ... cresterii motivatiei celorlalti de a produce mai mult si a nu se eschiva de la cheltuielile comune. Administratia mai este necesara si pentru a administra cheltuielile comune, care se fac de exemplu pentru infrastructura.
Daca unii cetateni ar putea sa contribuie mai putin la cheltuielile comune, ar face-o, si si-ar permite sa produca mai putin in conditiile aceleiasi bunastari - pana devine o moda si bunastarea tuturor se prabuseste. O administratie supradimensionata blocheaza oameni care ar putea sa produca bunuri utile societatii.
Justitia nu produce nici ea direct bunastare, dar in lipsa unui sistem economic just, nimeni nu va avea motivatia sa produca, pentru ca stie ca ii va fi furat.
Infrastructura este singura pe care indivizii nu si-o pot produce individual. Este foarte complicat sa aduni pe toti cei interesati pentru o autostrada si sa-i pui sa constribuie la construirea sa. Fara autostrada insa, materiile prime nu pot ajunge usor la producator, iar produsele ajung greu (scump) la consumator.
Eu consider asigurarea infrastructurii ca principala responsabilitate a statului. Alte lucruri de care se ocupa statul pot fi mai usor privatizate (pensii, educatie, sanatate, teoretic poate chiar si justitia).
Balanta import/export
Intr-un sistem deschis (import/export), bunurile exportate se schimba cu bunuri importate. Daca nu ar exista imprumuturi si rezerve de bani, schimbul ar fi similar trocului, produs contra produs.
Existenta banilor poate denatura pe termen scurt esenta acestui schimb, dar pe termen lung importul se egalizeaza cu exportul in valoare a bunurilor. Explicatia este simpla : pentru a importa produse ai nevoie de valuta pe care nu o poti obtine decat vanzand altceva la export. Valoarea de echivalare a produselor exportate cu cele importate depinde insa de cerere si oferta. Produse pe care le poate produce usor orice tara (de exemplu produse alimentare) tind sa primeasca mai putin la schimb. Produse de inalta tehnologie (calculatoare, utilaje) sunt echivalate cu foarte multe kilograme de alimente.
* * *
Am aratat mai sus cum sistemul economic al unei tari poate fi inteles mai simplu luand in considerare bunurile/serviciile produse mai degraba decat indicatorii financiari. Bineinteles ca orice dezechilibru financiar poate afecta productia, dar este important sa fim permanent constienti ca scopul final nu este cresterea PIB, ci o economie care satisface mai bine nevoile oamenilor.
Pentru ca deja este cam lung articolul, voi continua intr-un articol viitor cu analiza unor masuri economice din aceasta perspectiva a bunurilor produse.
Au mai urmat:
- În ciclul "Economia reinventată":
- Despre banii ca datorie ... altfel
- Jocul cu ... jetoanele de sticla
- Relaxarea cantitativă mai pe înțeles
Importul este limitat si artificial/intentionat de tarile bogate prin subventiile din agricultura. Ca tarile sarace sa nu aiba ce vinde in afara de resursele minerale, pe care asa sunt obligate sa le vanda ieftin, sa aiba valuta pentru a cumpara telefoane/calculatoare/masini/coca cola.
RăspundețiȘtergereLE: Si cele in curs de dezvoltare sa se bucure ca cele dezvoltate au deschis inca o fabrica la ei, si sa lucreze pe bani putini, ca daca pleaca fabrica, canci sursa de valuta. Si sunt alte tari in curs de dezvoltare destule, in care ar putea pleca.
RăspundețiȘtergereO fi şi asta, nu zic nu, china mi se pare că are o politică organizată şi chiar agresivă prin Africa.
RăspundețiȘtergereEu ştiu că cel puţin explicaţia oficială pentru subvenţii este să protejeze ţările de supraproducţie, care duce la falimente şi prea puţină producţie anul următor. Astea sunt subvenţii ca să nu produci peste o anumită limită dar să fi totuşi "rentabil". Orice ţară are interes să îşi protejeze securitatea alimentară, ar trebui să o facem şi noi.
Nu cred că investitorii vin pe cal alb, din păcate înşa nu prea ştim să facem multe lucruri de unii singuri şi trebuie să dăm la schimb ce putem, la preţ subevaluat de multe ori. Dacă americanul poate face şi carne şi procesoare, iar noi doar lapte ... el se poate lipsi de noi dar noi de el mai greu, deci dictează preţul.