Despre GDP (PIB)


Despre GDP (PIB)

Pe scurt : GDP (Gross Domestic Product) încearcă să măsoare producția de bunuri și servicii a unei economii (engl. Output) prin evaluarea în bani a bunurilor produse de acea economie. GDP corelează în general cu bunăstarea, dar există situații în care GDP nu reflectă fidel performanța economiei. Există multe "arome" de GDP.

Introducere

 Fiind un profan într-ale economiei, am ezitat mai bine de o lună să finalizez și să public acest articol pe un subiect greu. Dacă s-au strecurat greșeli îmi cer scuze și vă rog să mă corectați. Mulțumesc lui T. pentru sugestiile relative la corectarea/clarificarea unor aspecte.

 În România GDP se numește PIB (Produsul Intern Brut). Am bazat articolul pe "Concise Guide to Macroeconomics" de David A. Moss, alte surse online și concluzii personale. Sursele mele sunt majoritar în engleză (despre GDP al SUA), deci ar putea exista mici diferențe în metodologia de calcul a GDP versus PIB, dar în mare ar trebui să fie echivalente.

 Am început cu concluziile interesante, în a doua jumătate găsiți și explicații mai detaliate despre modul de calcul al GDP.


Capcanele GDP

GDP nu diferențiază între bunurile utile și bunurile inutile. Dacă eu te plătesc pe tine să sapi un sanț și tu mă plătești să îl acopăr, per ansamblu nu am realizat nimic, dar GDP a crescut. Se pleacă de la prezumpția că orice este cumpărat aduce plus valoare.

GDP pe cap de locuitor corelează destul de bine cu alți indicatori de bunăstare, dar pot apare diverse anomalii. De exemplu un consum mai mare de bunuri și servicii medicale crește GDP (considerând că celelalte cheltuieli rămân constante), dar poate însemna că oamenii sunt mai bolnavi din cauza poluării, stresului, etc.

GDP nominal poate crește artificial dacă există inflație mare. Dacă toate mărfurile își dublează prețul, GDP se dublează chiar dacă nu există o creștere a producției. Pentru a elimina acest efect se calculează GDP ajustat cu inflația. Dacă producția rămâne constantă dar prețurile se dublează, GDP actualizat cu inflația va fi egal cu GDP înainte de inflație. Erori în estimarea inflației pot genera erori în estimarea GDP "real" (actualizat cu inflația). Referința aleasă pentru calcularea inflației poate și ea afecta calculul GDP din cauza propagării întârziate a unor presiuni inflaționiste. P.S. Mai exact se aplică "deflatorul PIB/GDP", care este similar cu inflația doar că se aplică la toate produsele respectivei țări.  Inflația clasică (Indicele Preturilor bunurilor de Consum = IPC) conţine doar variația prețurilor dintr-un coș de consum al populației, depinzând inclusiv de produse din import. Deflatorul PIB nu ia în calcul produse  importate. De multe ori GDP/PIB este anunțat ajustat cu inflația, dar pentru siguranță căutați mențiunea "GDP/PIB real" sau "ajustat cu inflația".

GDP nu ia în calcul uzura capitalului, care ține de durata de viață a produselor economiei. Produsele care se strică repede cresc GDP prin creșterea nevoii de înlocuire. Dacă vând la fiare vechi o fabrică care momentan nu produce, GDP crește pe moment, fără ca economia să fi produs o valoare prin asta.  Pe de altă parte, o capacitatea de producție (potențială) a dispărut, dar GDP nu a contorizat asta. Pentru a lua în calcul și uzura fizică/morală a mijloacelor de producție se folosește NDP (Net Domestic Product) care are echivalent în România : PIN (Produsul Intern Net) . NDP se obține scăzând "deprecierea capitalului", depreciere care include și efectul catastrofelor naturale precum efectul unui uragan. Se folosește destul de rar în practică pentru că uzura capitalului este greu de estimat. Subiectul este mai larg și nu-l stăpânesc complet, are legătură cu amortizarea mijloacelor de producție din contabilitate.

GDP nu ia în considerare ceea ce produc cetățenii unei țări în afara țarii, de exemplu prin investiții. Indicatorul care ia în considerare și profitul realizat de rezidenți din activități economice în afara țării este GNP (Gross National Product) sau GNI (Gross National Income). În România GNP se numește PNN (Produsul National Net). Astfel dacă Renault produce mașini în România, profitul realizat din vânzarea mașinilor în România este contorizat la GDP(PIB) al României dar se calculează la GNP al Franței și nu la GNP(PNN) al României. Țările care primesc investiții străine au de obicei GNP mai mic decât GDP.

GDP este sensibil la cursul valutar atunci când se compară GDP-ul a două țări cu monede diferite prin transformarea în dolari/euro. Cursul de schimb reflectă doar valoarea bunurilor tranzacționabile internațional. Unele bunuri precum tunsul la frizer, deși reprezintă același serviciu, au preț mult diferit în funcție de puterea de cumpărare din țara respectivă. Pentru a nu dezavantaja țara în care tunsul este mai ieftin, se utilizează GDP ajustat cu PPP (purchasing power parity).


GDP nu poate lua în considerare producția pentru uz personal. Dacă îți zugrăvești singur casa sau ai grijă de copii în locul grădiniței, fiscul nu ştie, deci munca aceea nu se contorizează la GDP. Materialele pentru renovarea casei sunt prinse totuși în GDP dacă sunt cumpărate din economia fiscalizată. Am impresia că există nişte date statistice despre producția pentru uz propriu dar am mari îndoieli asupra acurateţii lor.

GDP nu poate măsura exact economia nefiscalizată. Dacă cumpăr shaorma fără bon, GDP după valoarea adăugată nu o va considera. Ar fi măsurată de GDP-ul dupa venituri, dar cum există şi venituri "la negru" poate scăpa total măsurării. Ca o paranteză, nu ştiu cum i-a speriat Boc, dar de o vreme shaormarii de la Aurel Vlaicu îmi oferă tot timpul bon, deşi mă cunosc de multă vreme că iau "shaorma de vită fără cartofi şi fără salată".

Inflația folosită la calculatea "GDP real" trebuie să ia în considerare schimbarea produselor, unele produse dispar şi sunt înlocuite de altele.  Pot calcula inflația comparând preţul dintre un telefon fix cu disc şi un telefon mobil ? Dacă la interval de un an, cumpăr două calculatoare cu același preț (1000$), dar al doilea este mai puternic, putem spune că preţul calculatoarelor a stagnat ?

Un documentar afirmă că metodologia din SUA aplică o dublă corecție în acest caz.  Preţul produsului calculator este considerat ieftinit când se calculează inflaţia, întrucât în calculatorul nou ai ce era în calculatorul vechi plus încă ceva. În același timp, creșterea rapidă a facilităților la același preț face să existe o valoare suplimentară care nu se vede în preț, caz în care metodologia SUA ar aplica o a doua corecție, considerând o contribuție de mai mult de 1000$ la GDP pentru calculatorul care a costat 1000$. Astfel ar rezulta o umflare a GDP "real" (actualizat cu inflaţia). De asemenea, metodologia SUA ar calcula în GDP și chiria pe care nu trebuie să o plătești prin faptul că deții o casă.


Deoarece GDP reflectă tranzactiile economice care sunt înregistrate la fisc, acuratețea GDP-ului depinde foarte mult de acuratețea mediului economic din fiecare țară. Altfel spus, din cauza economiei subterane GDP-ul României este subevaluat într-un procent mai mare decât cel al SUA, unde economia subterană este mai mică procentual.



Cum se calculează GDP?


Există 3 metodologii de calcul al GDP, care în teorie ar trebui să dea același rezultat, care ar trebui să reflecte cantitatea de bunuri/servicii produse și consumate în economie. Produsele "pe stoc" nu se contorizează la GDP pentru că nu și-au dovedit încă utilitatea și valoarea de vânzare.

1. GDP pe consum - prin însumare cheltuieli consumatori finali

GDP = Consum + Investiții + CheltuieliGuvernamentale + (eXporturiiMporturi)

- fiecare produs intermediar trebuie să fie numărat o singură dată în procesul de producție, de aceea se contorizează în GDP doar la consumatorul final. De exemplu dacă cumpăr cafea pentru uz personal, se contorizează la GDP în momentul cumpărării. Dacă însă o cafenea cumpără cafea atunci nu se contorizează la GDP (încă). Se va contoriza la GDP când cineva va consuma cafeaua în cafenea. Consumatorul va plăti cafeaua împreună cu adaosul de preparare, servire, locație, etc. GDP va include și serviciul de preparare/servire.

- CheltuieliGuvernamentale includ și cheltuielile armatei, salariile funcționarilor, educație, sănătate, considerându-se că ele crează servicii pentru societate în valoarea cheltuielilor.

- CheltuieliGuvernamentale nu includ pensiile, ajutoarele de șomaj întrucât acestea nu creează bunuri/servicii ci doar redistribuie bunăstarea.

- In unele țari precum SUA, cheltuielile guvernamentale pentru infrastructură (șosele, autostrăzi) nu sunt contorizate în GDP.

- Bunurile "la mâna a doua" nu sunt contorizate la GDP, ci doar eventualul comision de intermediere. Doar casele cumpărate noi sunt contorizate la GDP. Dacă o casă veche este renovată pentru a fi vândută cu un preț mai mare, cheltuielile respective întră în GDP ca investiții, deci nu mai trebuie contorizate încă o dată la GDP. Dacă prin renovare casa poate fi vândută cu mai mult decât s-a investit, acea sumă (profit) ar putea fi considerată parte a GDP. În lipsa impozitului pe profit, s-ar putea ca această creștere de preț să nu intre în GDP, ci doar costurile legate de renovare și vânzare (notar, etc). Am găsit o  referință neverificată cum că și în România s-ar considera utilizarea unei case în proprietate personală ca generând PIB ca și "renta imputată pentru utilizarea locuințelor în proprietate personală". Nu cunosc exact metodologia dar este posibil ca prețul crescut al casei renovate să se contorizeze ca generând o "rentă imputată" mai mare. Oare și pentru apartamentele vechi la care a crescut prețul prin bula imobiliară ? Chiar dacă nu au fost vândute după '89 ? M-ar ajuta niște lămuriri de la cineva în domeniu.

2. GDP pe venituri (GDI)

 GDP = Salarii + Profit Companii + Câștiguri din dobânzi și investiții + Câștigul fermierilor și altor lucrători care nu lucrează în companii.

 - orice consumator final plătește produsul cu banii obținuți din una din sursele de mai sus
 - se ajustează adăugând taxe indirecte, se scad subvențiile (pentru a ajunge la prețul de vânzare)
 - în lipsa evaziunii fiscale ar trebui să rezulte aceeași valoare ca la "GDP prin însumare cheltuieli consumatori finali"

3. GDP pe "valoare adăugată"

 Prețul final al produselor este suma pe care fiecare actor din lanțul de producție o adaugă la costul "materialelor". Astfel GDP se poate calcula și însumând valoarea adăugată la fiecare pas din procesul de producție:
 
 Se însumează valoarea adăugată la fiecare stadiu al producției, până la produsul final. Valoarea adăugată este prețul de vânzare minus costul de producție din care se exclude costul muncii. Practic se scade din prețul de vânzare prețul plătit altor firme.

 Pe această valoare se plătește așanumita TVA (Taxa pe Valoarea Adăugată), care ar trebui să asigure o taxare a GDP-ului "o singură dată". TVA-ul se aplică practic consumatorului final, dar prin deducerea TVA-ului plătit furnizorilor, fiecare firmă ajunge să plătească TVA pe partea ei de "valoare adăugată".


Este GDP totuși util ?

  La ora actuală GDP este una dintre puținele metode, daca nu chiar singura care oferă o idee despre bunăstarea unei țari. Lumea academică încearcă continuu să îmbunătățească metoda, precum ajustarea GDP cu PPP sau alte rectificări.

Încheiere

GDP este un indicator util, dar ne poate minți uneori. Trebuie în primul rând să aflăm la care GDP se referă cifra (nominal, ajustat cu inflația, ajustat cu PPP). Trebuie să fim atenți la metodologia de calcul pentru a filtra anumite anomalii, de exemplu efectul evaziunii fiscale, al creșterii prețului caselor (vechi), variația cursului de schimb, etc.

 Creșterea GDP/PIB nu este un scop în sine, scopul este creșterea bunăstării pe care se presupune că o putem estima prin GDP.


Comentarii

  1. Un scop al unei tari legat de PIB (nominal) este reducerea deficitului bugetar.
    Iar uneori deficitul bugetar se poate reduce prin emisiune de moneda, banii vor fi pompati in economie prin banci, iar pe final sa duca la inflatie. Adica saracim populatia, dar reducem deficitul.
    P.S. si eu mananc uneori la pranz shaorma de la Aurel Vlaicu. Am vreo sansa sa te intalnesc?

    RăspundețiȘtergere
  2. Stai asa sa ma asez si sa cuget :
    Premise :
    - Cresterea inflatiei poate duce la raportarea unui GDP/PIB mai mare nominal
    - Romania a inregistrat o scadere nominala de 7.1%(2009) si 0.3%(2010)
    - Romania a avut o inflatie de 4.4%(2009) si 8%(2010)
    Concluzie :
    Romania a inregistrat in termeni reali o scadere procentuala aproape la fel de mare in 2010 ca si in 2009 : procentual in 2009 GDP a fost 88.8% din anul precedent iar 2010 a fost 91.7% din anul precedent.
    Sa luam anii de "boom" economic 2008/2007 :
    - Crestere nominala 8% /6% PIB, inflatie 7%/6.57% => crestere reala de 0.44%/-0.9642%

    Anii 2007,2008 sunt de asemenea un exemplu la fel de clar de umflare ireala a GDP-ului fara a produce nimic : banii din tranzactiile imobiliare pe credit care au circulat un pic prin economie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si aici gasiti datele de mai sus expuse frumos intr-un tabel :
    http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2011/03/28/cresterile-economice-ale-romaniei-din-istoria-recenta-privite-din-alt-unghi/

    RăspundețiȘtergere
  4. @x :
    Ar trebui să întrebăm întotdeauna despre PIB-ul "real" adică ajustat cu inflaţia (de fapt cu deflatorul PIB). Într-adevăr, dacă cantitatea de bani creşte dar economia produce aceeaşi cantitate de produse, PIB-ul nominal creşte dar cel "real" (ajustat) rămâne constant. Sunt şanse să ne întâlnim pe la Aurel Vlaicu, nu sunt multe opţiuni de mâncare.

    @Corneliu :

    Se pare că ajustarea PIB nu se face cu inflaţia clasică (Indicele Preturilor bunurilor de Consum = IPC). Inflaţia clasică conţine doar variatia preturilor dintr-un cos de consum al populatiei.

    Pentru ajustarea PIB se calculează "deflatorul PIB", care este corelat, dar uşor diferit, conţinând toate tipurile de bunuri produse de economie, dar nu si produsele importate. Astfel deflatorul PIB ia în calcul doar producţia internă. Inflaţia IPC ia în calcul şi produsele de import consumate de populaţie, depinzând de cursul valutar. De aceea IPC poate să difere semnificativ de deflatorul PIB.

    Estimarea deflatorului PIB se mai modifică în timp, stabilizându-se după multe luni. Dacă am înţeles bine din zbor, o metodă de a calcula deflatorul PIB este calcularea producţiei actuale la preţurile de acum un an si compararea lui cu producţia la preţul actual. O explicaţie mai tehnică : http://www.scritube.com/economie/INDICATORI-NOMINALI-SI-REALI192118324.php

    RăspundețiȘtergere
  5. Am găsit un exemplu de calcul PIB real, nu l-am verificat:

    "
    Deflatorul PIB e mai mare, in general, decat inflatia pentru ca reflecta cresterea generala a preturilor, nu numai a celor de consum.

    Sursa INS: Deflatorul PIB 2006/2005= 111,4 % (semestrul intai)
    PIB 2005= 287,186 miliarde lei
    PIB 2006= 342,418 miliarde lei
    Pentru a afla PIB real 2006, se imparte la deflator si rezulta 342,418:1,114= 307,377 miliarde lei.

    Dinamica PIB-ului va fi data de raportul PIB real/PIB 2005: 307,377:287,186x100=107.03 %, adica o crestere economica de 7,3 %.

    La o data ulterioara- sept 2006, deflatorul PIB era apreciat la 110,2%, ceea ce ar fi dus la o crestere economica de 8,2%. In medie e 7,7 %.

    Abia dupa mai multi ani se va stii definitiv.
    "

    Nu ştiu cât este de corect, era doar un comentariu la : http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1109293-pib-romaniei-crescut-7-7-2006-fata-2005.htm

    RăspundețiȘtergere
  6. Ca şi comentariu o să mă aventurez cu o analiză şi mai delicată:

    Combaterea deficitului bugetar prin creşterea TVA nu a însemnat în sine o creştere a masei monetare. Criza a adus o scădere a PIB real (ca şi cantitate de produse/servicii în primul rând). Plăcinta PIB din care ne hrănim cu bunuri şi servicii a devenit mai mică.

    Pentru a hrăni la fel de mult ca înainte pensionarii şi mulţi dintre bugetari, a trebuit tăiată o felie mai mare din PIB-ul micşorat spre buget. TVA chiar asta face, taie o felie de X% din PIB. E drept că şi cetăţenii alimentaţi de la buget pierd prin TVA o parte din felia de dinainte de criză, dar cei din sectorul privat au pierdut de două ori, odată prin TVA şi a doua oară prin disponibilizări, reduceri de salarii, etc.

    Pierderea din plăcinta PIB s-a distribuit inegal, mai mult la sectorul privat.

    Până acum nu s-a creat masă monetară, doar s-a mutat dintr-un buzunar în altul. Din cauza scăderii vitezei de circulaţie a banilor în criză, masa monetară "virtuală" (cred că M3) chiar a avut o tendinţă spre scădere, spre deflaţie.

    Odată TVA crescut, BNR putea să menţina inflaţia scăzută doar lăsând piaţa fără bani şi obligând producătorii să păstreze preţul neschimbat şi să plătească ei TVA din buzunarul propriu. Asta ar fi însemnat faliment pentru foarte mulţi, şi apoi scăderea PIB real (cantitatea de bunuri şi servicii). Ar fi "falimentat" şi mulţi angajaţi la firmele falimentare. Probabil s-a ales o soluţie de compromis, s-a dar un pic drumul la robinetul cu bani în scopul de a exista suficienţi bani pentru a cumpăra produsele la preţurile majorate de TVA.

    RăspundețiȘtergere
  7. Să mai adaug o idee foarte de actualitate. O consecinţă a faptului că PIB-ul măsoară doar economia fiscalizată este următoarea:

    PIB-ul "real" poate creşte fără ca economia "reală" să crească. Asta se întâmplă de exemplu dacă se elimină o parte din evaziunea fiscală.

    Economia "la negru" reprezintă economie "reală" în sensul că producere bunuri/servicii palpabile, dar fiind nefiscalizată nu se contorizează în indicatorul economic PIB. Chiar dacă nu apare o cantitate suplimentară de bunuri şi servicii, reducerea evaziunii fiscale creşte valoarea PIB-ului (inclusiv ajustat cu inflaţia).

    RăspundețiȘtergere
  8. Am găsit un istoric PIB real Romania până în 2009:

    http://victorbanta.weblog.ro/2011/03/13/pib/

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Comentarii?